Situat pe coasta de vest a Groenlandei, la 250 km nord de Cercul Arctic, fiordul de gheaţă Ilulissat marchează capătul gheţarului Sermeq Kujalleq, una dintre puţinele formaţiuni de acest fel, prin care calota glaciară din Groenlanda ajunge în mare. Sermeq Kujalleq este unul dintre cei mai rapizi şi activi gheţari din lume. Studiat de peste 250 de ani, a ajutat la dezvoltarea înţelegerii noastre despre schimbările climatice şi glaciologia calotei glaciare, notează https://whc.unesco.org/.

Fiordul de gheaţă Ilulissat a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2004. Numele groenlandez al fiordului de gheaţă este Ilulissat Kangerlua, notează pagina oficială a obiectivului - https://www.kangia.gl. Atât Ilulissat Kangerluat, Ilulissat Kangerlua, Kangia şi Kangiata Sullua sunt nume care au fost folosite de populaţia locală pentru fiord. S-a menţionat că oamenii din Eqi, fosta aşezare antică de pe partea de sud a fiordului, foloseau numele Kangia. Kangiata Sullua este, în prezent, denumirea oficială adoptată de Consiliul pentru nume de locuri din Groenlanda, dar Kangia este cel mai des folosit în vorbirea de zi cu zi.

Marcând unul dintre puţinele locuri în care gheaţa din calota glaciară din Groenlanda pătrunde în mare, Sermeq Kujalleq este, de asemenea, şi unul dintre gheţarii cu cea mai rapidă mişcare (40 de metri pe zi). Cantitatea anuală de gheaţă desprinsă din gheţar este de 46 de kilometri cubi, adică 10% din toată gheaţa desprinsă în Groenlanda. Sermeq Kujalleq depăşeşte din acest punct de vedere orice alt gheţar din afara Antarcticii şi încă erodează activ baza fiordului. Combinaţia dintre un strat de gheaţă uriaş şi sunetele dramatice ale unui flux de gheaţă glaciar care se mişcă rapid, acumulându-se într-un fiord plin de aisberguri, rezultă într-un fenomen natural dramatic şi uluitor, evidenţiază site-ul UNESCO.

Calota glaciară din Groenlanda este singura rămăşiţă din emisfera nordică a calotelor de gheaţă continentale din epoca glaciară cuaternară. Cea mai veche gheaţă are o vârstă estimată la 250.000 de ani şi oferă informaţii detaliate despre schimbările climatice şi condiţiile atmosferice din trecut, de la 250.000 până la aproximativ 11.550 de ani în urmă, când clima a devenit mai stabilă. Studiile efectuate în ultimii 250 de ani demonstrează că în ultima epocă glaciară, clima a fluctuat între perioade extrem de reci şi mai calde, în timp ce, în prezent, calota glaciară este menţinută printr-o acumulare anuală de zăpadă. Acest fenomen a ajutat la dezvoltarea înţelegerii noastre despre schimbările climatice şi glaciologia calotei glaciare, detaliază sursa citată.

Groenlanda este cea mai mare insulă din lume, având o suprafaţă totală de peste 2.000.000 kilometri pătraţi. Peste 80% din teritoriul Groenlandei este acoperit de un strat de gheaţă - calota glaciară - care atinge o grosime de până la 3.000 de metri. Populaţia teritoriului este de 56.000 de locuitori, dintre care 15.000 locuiesc în capitala Nuuk. Restul este distribuit între cele 18 oraşe şi 60 de aşezări. Niciunul dintre oraşele sau aşezările teritoriului nu este conectat prin drumuri. Majoritatea populaţiei este formată din inuiţi. În 2009, Groenlanda a obţinut dreptul la autoguvernare şi, prin urmare, a dobândit o mai mare independenţă faţă de Regatul Danemarcei.

Zona Patrimoniului Mondial Ilulissat Icefjord este poziţionată la circa 69 de grade nord pe coasta de vest a Groenlandei. La vest, Icefjord cade în golful Disko, iar la est ajunge în calota glaciară groenlandeză. Ilulissat este cel mai apropiat oraş, fiind situat la câţiva kilometri nord de gura fiordului de gheaţă. În perioada colonială şi până în jurul introducerii guvernării locale, în 1979, numele oficial al oraşului unde se află fiordul era Jakobshavn. Din 1996, numele oficial al oraşului este Ilulissat. În ultimii ani, oraşul a cunoscut o creştere substanţială a populaţiei. Populaţia cumulează 5.000 de locuitori, Ilulissat fiind al treilea oraş ca mărime din Groenlanda. În ultimii ani, turismul a crescut în Ilulissat şi este în prezent cel mai popular oraş turistic din Groenlanda. Motivul este, în primul rând, situarea sa în apropierea gurii fiordului de gheaţă Ilulissat şi la doar câteva minute de mers pe jos de marginile zonei incluse în Patrimoniului Mondial. Aproximativ 20.000 de oameni vizitează zona în fiecare an, notează sursa citată.

În Zona Patrimoniului Mondial, demarcaţia se bazează pe bazinul hidrografic. Acesta delimitează zona din care apa este drenată în Icefjord. Spre est, graniţa zonei urmează linia de echilibru a calotei glaciare. Acesta este punctul în care zăpada şi gheaţa topită se uniformizează anual. Spre vest, zona este delimitată de malul aisbergului. Zona Patrimoniului Mondial acoperă o suprafaţă de aproximativ 4.024 de kilometri pătraţi. Cea mai mare parte este de departe cea acoperită cu gheaţă şi mai puţin de 20% sunt zone fără gheaţă, fiorduri şi lacuri. Terenul fără gheaţă din Zona Patrimoniului Mondial cuprinde pajişti, multe lacuri mici şi munţi care ating înălţimi de până la 500 de metri deasupra nivelului mării, explică https://www.kangia.gl/. Retragerea gheţarului Sermeq Kujalleq de pe fundul fiordului de gheaţă Ilulissat a devenit un simbol al efectului încălzirii globale. În 2008, oamenii de ştiinţă americani au subliniat că topirea gheţarului este cauzată de faptul că un curent oceanic a transportat apă mai caldă în fiordul de gheaţă.

Locaţia extrem de nordică a fiordului Ilulissat este caracterizată de fenomene de lumină specifice locului, întâlnire pe tot parcursul anului. În perioada 21 mai - 24 iulie poate fi admirat soarele de la miezul nopţii la Ilulissat Icefjord. În plus, nopţile devin foarte luminoase aproximativ cu o lună înainte şi după faza soarelui de la miezul nopţii. Noaptea polară, în care soarele nu răsare deasupra orizontului, durează între 26 noiembrie şi 13 ianuarie. Lunile de noapte polară şi soarele de la miezul nopţii sunt cauzate de axa de înclinare a Pământului: în timpul iernii regiunea arctică nu este expusă la soare, situaţie ce se schimbă în timpul verii, mai arată https://www.kangia.gl. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org