Combaterea tuturor formelor de discriminare rasială reprezintă unul dintre cele mai importante demersuri pentru securitate socială la nivel naţional, regional şi internaţional. La nivelul societăţii contemporane acest efort conjugat este bazat pe instrumentele legale incluse în codul de legi în vigoare în fiecare stat de pe mapamond şi în legislaţia internaţională în materie.

Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente juridice internaţionale în vigoare care ghidează demersurile în acest domeniu.

Un prim demers internaţional pentru combaterea acestui flagel deosebit de nociv pentru societatea umană a avut loc în cadrul sesiunii Adunării Generale a ONU, la 20 noiembrie 1943. Cu prilejul respectivului format, delegaţii prezenţi ai statelor părţi au votat adoptarea Rezoluţiei 1904 privind Declaraţia de combatere a tuturor formelor de discriminare rasială, conform http://www.oas.org/. În Articolul 1 al documentului este menţionat: ''discriminarea între fiinţele umane pe bază de rasă, culoare sau origine etnică reprezintă o ofensă la adresa demnităţii umane şi trebuie condamnată ca o încălcare a principiilor Cartei Naţiunilor Unite, ca o încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale proclamate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, reprezentând un obstacol pentru relaţii paşnice şi prietenoase între naţiuni şi ca urmare pot afecta pacea şi securitatea între oameni'', potrivit http://www.oas.org/.

''Niciun stat, instituţie, grup sau individ nu trebuie să facă vreo discriminare de orice fel în materie de drepturi umane şi libertăţi fundamentale în abordarea persoanelor, grupurilor de persoane sau instituţii pe bază de rasă, culoare sau origine etnică'', potrivit Articolului 2 al documentului. În plus, ''niciun stat nu trebuie să încurajeze, sprijine sau să acorde ajutorul său, prin intermediul acţiunilor poliţiei sau altfel, faţă de orice formă de discriminare bazată pe rasă, culoare sau origine etnică de către orice grup, instituţie sau individ'', potrivit Articolului 2 al aceluiaşi document.

Potrivit documentului, Articolul 4 cere că ''toate statele să ia măsurile eficiente pentru revizuirea politicilor guvernamentale şi a altor politici publice şi pentru abrogarea legilor şi reglementărilor care au ca rezultat crearea sau perpetuarea discriminării rasiale acolo unde există''. ''Statele trebuie să treacă legislaţia pentru interzicerea unor astfel de forme de discriminare şi să adopte toate măsurile specifice pentru combaterea acelor prejudicii care pot conduce la discriminare rasială'', conform sursei citate anterior.

Acest document a fost ajustat, ulterior, prin adoptarea unor alte texte în materie, respectiv rezoluţiile 1905 din 20 noiembrie 1963 şi 2017 din 1 noiembrie 1965 care au avansat măsuri de implementare a Declaraţiei ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, indică https://www.refworld.org/.

Această Declaraţie din 20 noiembrie 1943 a fost un foarte important document precursor pentru instrumentul internaţional care avea să fie adoptat sub forma unei convenţii în materie, potrivit https://www.coe.int/.

La 21 decembrie 1965, a fost adoptată Rezoluţia ONU care a deschis spre semnare Convenţia internaţională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială, fiind cel mai important document juridic internaţional în domeniu, potrivit https://legal.un.org/.

Convenţia se numără printre cele mai vechi documente sub formă de convenţii la nivelul instrumentelor puse la dispoziţia Biroului pentru Drepturile Omului al ONU care vizează combaterea opresiunii şi discriminării, potrivit https://www.ohchr.org/. Este structurată în trei părţi şi 25 de articole, potrivit https://www.ohchr.org/. Convenţia hotărăşte la nivel concret ''adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru eliminarea cu rapiditate a discriminării rasiale în toate formele şi manifestările sale, şi pentru prevenirea şi combaterea doctrinelor şi practicilor rasiste pentru a promova înţelegerea între rase şi pentru a crea o comunitate internaţională liberă de orice formă de segregare rasială şi discriminare rasială'', arată sursa citată anterior.

Textul Convenţiei a intrat în vigoare în 4 ianuarie 1969, în acord cu prevederile Articolului 19 al documentului. 88 de state părţi au semnat textul Convenţiei şi 182 de state ONU au aderat, au devenit părţi succesorale sau au ratificat, după caz, acest document internaţional. România a aderat la această Convenţie la 15 septembrie 1970, potrivit https://treaties.un.org/. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: legal.un.org