Randy Wayne Schekman, cercetător american în domeniul biologiei celulare la Universitatea California, a împărţit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2013 cu James Rothman, profesor la Universitatea Yale, şi Thomas C. Südhof, care s-a alăturat Universităţii Stanford în 2008, motivaţia premiului fiind: "pentru descoperirile privind mecanismele care reglează traficul de vezicule, un sistem de transport major în celulele noastre", potrivit www.nobelprize.org.

S-a născut la 30 decembrie 1948, în Saint Paul, Minnesota, Statele Unite, în familia unui inginer electrician şi designer de software de calculator, Alfred Schekman, şi a soţiei sale Esther (Bader) Schekman. Familia lui era emigranţi evrei din Rusia şi Basarabia. La sfârşitul anilor 1950, familia s-a mutat în noua comunitate suburbană Rossmoor, situată în Orange County, lângă Long Beach. A absolvit Western High School din Anaheim, California, în 1966.

A studiat la Universitatea din Los Angeles şi a absolvit cu diplomă de licenţă în biologie moleculară. A studiat al treilea an la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, ca student la schimb. A plecat, apoi, la Universitatea Stanford, unde a efectuat cercetări privind replicarea ADN-ului, în laboratorul biochimistului şi medicului american Arthur Kornberg. Schekman a obţinut un doctorat în biochimie, în 1974, la Universitatea Stanford din Palo Alto, California. A fost doi ani bursier postdoctoral la Universitatea din California, San Diego (1974-1976), iar din 1976 a devenit profesor asistent la Universitatea din California, unde a fost promovat profesor asociat în 1981 şi profesor de biologie moleculară şi celulară în 1984, potrivit www.britannica.com.

Celulele din interiorul corpului nostru produc o serie de molecule diferite care sunt trimise către anumite părţi ale corpului. În timpul transportului, multe dintre aceste molecule sunt grupate în structuri minuscule numite vezicule. Aceste vezicule ajută la transportul substanţelor în interiorul celulei şi trimit molecule de la suprafaţa celulei către alte celule din organism.

În anii '70 Schekman a descoperit un set de gene necesare pentru realizarea transportului vezicular. La Berkeley, Schekman a început să investigheze reţelele de membrane intracelulare asociate cu transportul veziculelor de proteine în drojdia Saccharomyces cerevisiae. A studiat celulele de drojdie cu defecţiuni în acest sistem de transport. El a demonstrat că defecţiunile se datorau defectelor genetice şi a explicat modul în care diferite gene reglează diferite aspecte ale transporturilor. Lucrarea a condus la descoperirea proteinelor de reglare a fuziunii membranare codificate de genele SEC. S-a descoperit mai târziu că regulatorul codificat de SEC1 interacţionează cu o proteină cunoscută sub numele de SNAP, despre care Rothman a descoperit că are funcţii importante în traficul membranelor veziculare.

În lucrările ulterioare, Schekman şi colegii săi au descoperit că aproape două duzini de gene joacă un rol în transportul veziculelor. Ei au caracterizat funcţia proteinei fiecărei gene şi au elucidat secvenţa în care proteinele acţionează pentru a efectua transportul. Lucrarea lui Schekman a oferit, de asemenea, o perspectivă asupra mecanismelor de înmugurire a veziculelor şi pentru transportul proteinelor din reticulul endoplasmatic, potrivit sursei menţionate.

A devenit membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe din 1992 şi în 2000 a devenit membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe. A fost redactor-şef al Proceedings of the National Academy of Sciences şi editor al Annual Reviews of Cell and Developmental Biology, conform parkinsonsroadmap.org. În 2011, a devenit editor al publicaţiei de materiale din diverse domenii ale ştiinţei "eLife", cu acces deschis, publicată de Institutul Medical Howard Hughes, Societatea Max Planck şi Trustul Wellcome, lansat în 2012.

Schekman a devenit beneficiarul Premiului Internaţional al Fundaţiei Gairdner în 1996 (cu James Rothman). Cei doi cercetători au câştigat în 2002 premiul Albert Lasker Basic Medical Research pentru activitatea lor în acest domeniu - premiu care este deseori considerat un precursor al Nobelului.

Conform Comitetului Nobel, Randy Wayne Schekman, James Rothman şi Thomas C. Südhof, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2013, au studiat traficul vezicular - sistemul de transport al celulelor - contribuind la înţelegerea modului în care substanţele sunt transportate acolo unde este necesar în celulă, la momentul potrivit. Veziculele sunt mici bule care transportă substanţe în interiorul celulelor. Aceste studii i-a ajutat pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine o serie de maladii printre care diabetul, afecţiuni ale sistemului imunitar şi să poată diagnostica o formă severă de epilepsie şi maladii care ţin de imunodeficienţă, se arată pe www.nobelprize.org.

Schekman a donat partea sa de bani, 400.000 de dolari, parte a Premiului Nobel, pentru a crea o bază de cercetare a cancerului "Esther and Wendy Schekman Chair" (purtând numele mamei şi a sorei lui Schekman, ambele decedând din cauza cancerului), în cadrul Universităţii Berkeley din California, o instituţie publică de cercetare, potrivit vcresearch.berkeley.edu.

În 2017, Schekman a primit premiul Golden Plate Award of the American Academy of Achievement.

În 2021, a fost ales membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, cu care colaborează din 2019. În 2023, a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemişanu din Republica Moldova.

Randy Schekman este căsătorit şi are doi copii. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com