Mitropolitul Veniamin Costachi (Vasile, numele de mirean), mare cărturar, neobosit traducător de cărţi, ctitor de şcoli şi biserici, dascăl, sfetnic şi călugăr devotat, a fost unul din cei mai venerabili ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Timp de o jumătate de secol (1803-1842), a păstorit eparhiile din Moldova cu o rară dăruire de sine, spune părintele Ioanichie Bălan. ("Patericul Românesc")

S-a născut la 20 decembrie, 1768, în satul Roşieşti-Fălciu, din părinţi credincioşi de bun neam - Grigorie Costachi şi Maria Cantacuzino. Din cei cinci fraţi, patru au îmbrăţişat viaţa călugărească.

Cel dintâi, Matei, a fost mare postelnic. Al doilea frate, Constantin, s-a făcut călugăr, primind numele de Chesarie. Sora sa, schimonahia Elisabeta, a fost stareţă în Mănăstirea Agapia 32 de ani. Ultimul frate, Şerban, a fost consilier al mitropolitului Veniamin, călugărindu-se cu numele de Sofronie.

De mic, Vasile a fost dat să înveţe carte la şcoala generală de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi. La vârsta de 15 ani a fost luat de episcopul Iacob Stamati ca ucenic la Episcopia Huşilor. După un an, în 1784, a fost călugărit cu numele de Veniamin.

În anul 1788 a fost hirotonit diacon şi luat ca slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi. După încă un an este făcut preot şi numit eclesiarh mare. Avea numai 20 de ani. În acelaşi an, 1789, a fost numit egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi.

În anul 1793, arhimandritul Veniamin este ales şi hirotonit episcop la Huşi de părintele sau duhovnicesc, mitropolitul Iacob Stamati. Deşi avea sumai 24 de ani când a urcat treapta arhieriei, de la început s-a dovedit un bun cărturar şi un adevărat păstor al turmei lui Hristos.

La 1 iunie, 1796, după patru ani de păstorie la Huşi, tânărul vlădică Veniamin trece ca episcop la Roman, unde păstoreşte încă şapte ani.

Aici fondează un spital, o farmacie şi plăteşte din fondurile episcopiei un doctor pentru bolnavi. Totodată, face deosebită ordine în rândul clerului bisericesc.

După mutarea la cele veşnice a mitropolitului Iacob Stamati, venerabilul său părinte duhovnicesc, la 10 martie 1803, episcopul Veniamin Costachi este ales mitropolit al Moldovei.

La Iaşi, mitropolitul Veniamin înfiinţează, în toamna anului 1803, Seminarul de la Mănăstirea Socola, primul seminar de preoţi din ţara noastră. Tot atunci trimite doi fii de preot, Petru şi Gheorghe Asachi, la studii peste hotare; organizează numeroase mănăstiri şi schituri din eparhie; susţine zidirea din nou a zeci de biserici la oraşe şi sate; dă noi aşezăminte pentru marile Mănăstiri: Neamţ, Secu, Agapia şi Văratec; hirotoneşte în eparhie numai preoţi cu seminar şi statorniceşte să se facă botezul copiilor prin scufundare, iar nu prin turnare, cum greşit se făcea până atunci în unele părţi.

În anul 1833, începe construcţia monumentalei catedrale mitropolitane din Iaşi. Este primul ctitor al catedralei Întâmpinarea Domnului (1833-1842).

Contribuie totodată direct la înfiinţarea Academiei Mihăilene din capitala Moldovei şi a mai multor şcoli publice cu predarea în limba română. Face numeroase vizite canonice la biserici, mănăstiri, şcoli şi mai ales la seminar.

Activitatea cea mai vrednică de pomenit a mitropolitului Veniamin Costachi a fost însă aceea de traducător şi tipăritor a numeroase cărţi patristice şi de ritual. În această privinţă rămâne fără egal în istoria Bisericii moldovene, spune părintele Ioanichie.

Cele două tipografii, întemeiate de el la Mănăstirea Neamţ şi Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, cu greu reuşesc să tipărească cele aproape o sută cincizeci de titluri de cărţi originale şi traduceri din limbile greacă şi slavonă, făcute de el şi de monahii de la Neamţ.

Pe lângă grija întregii Eparhii a Moldovei şi Sucevei, mitropolitul Veniamin a scris şapte lucrări originale şi a tradus 32 de cărţi de mare importanţă dogmatică, morală, liturgică, aghiografică şi istorică.

Între anii 1808-1812, mitropolitul Veniamin se retrage din scaun la Mănăstirea Neamţ, unde traduce şi tipăreşte Vieţile Sfinţilor. Apoi se reîntoarce iarăşi la păstoriţii săi. În anul 1821, din cauza răscoalei eteriste, trăieşte un timp la Colincăuţi, peste Prut.

În ianuarie, 1842, se retrage definitiv la Mănăstirea Slatina, unde a mai trăit încă patru ani ca simplu monah, traducând în continuare cărţi folositoare de suflet in limba greacă veche. La 18 decembrie, 1846, mitropolitul Veniamin Costachi se mută din viaţa aceasta în vârstă de 78 de ani şi este înmormântat ca simplu monah la Mănăstirea Slatina.

Mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locţiitor al domnului ţării).

În 30 decembrie, 1886, osemintele marelui ierarh s-au strămutat la Iaşi şi s-au aşezat în catedrala ctitorită de el şi terminată de mitropolitul Iosif Naniescu.

Din faptele şi cuvintele sale de învăţătură:

Astfel, aşa învăţa mitropolitul Veniamin despre importanţa "Vieţilor Sfinţilor" pentru mântuirea sufletului: "Nu ar greşi cineva, nici ar fi departe de adevăr, dacă ar numi cărţile ce cuprind Vieţile Sfinţilor, pe cele douăsprezece luni ale anului, rai împodobit cu tot felul de pomi, cu frumoase şi dulci şi de viaţă făcătoare roade, grădină cu tot felul de ierburi mirositoare şi de toată boala şi neputinţa tămăduitoare".

Şi iarăşi zicea: "Precum pomii şi ierburile mirositoare îndulcesc simţurile, veselesc ochii, desfătează gustul, fac vesel sufletul privitorului, tot aşa şi cărţile cu Vieţile Sfinţilor îmbărbătează pe cel deznădăjduit, mângâie pe cel necăjit, pe cel păcătos îl întoarce la pocăinţă, pe cel împietrit la inimă îl moaie şi umilinţă îi dăruiesc; pe cel rătăcit îl întoarce, pe cel neplecat îl pleacă, simţirile sufletului cele pline de amărăciunea păcatului le îndulcesc, iar pe om, din vechi îl fac nou, din mort, viu; din somnul nesimţirii şi al lenevirii îl deşteaptă; către lucrarea faptelor bune îl pornesc; către urmarea sfinţilor îl aprind şi către calea ce duce la împărăţia cerurilor îl povăţuiesc".

"Pentru aceasta vă rugăm şi vă îndemnăm, îmbrăţişaţi Vieţile Sfinţilor şi le citiţi; nu o dată, nici de două ori, ci de multe ori. Nu ziceţi că le-am citit o dată sau de două ori şi ne este destul, 'că mântuirea sufletului este întru mult sfat', zice Ecleziastul".

Vorbind despre greutatea răspunderii arhiereşti, marele ierarh adăuga: "Arhieria Legii Noi este mai presus decât porunca Legii Vechi. Că acolo era ieşirea cea din Egipt, aici fugirea de păcat; acolo izbăvirea de tirania lui Faraon, aici izbăvirea sufletelor de silnicia diavolului".

Pentru folosul învăţăturii iarăşi zicea: "Pe cât învăţătura înalţă şi preamăreşte pe om, cu atât neînvăţătura îl înjoseşte şi îl nimiceşte mai mult decât necuvântătoarele vietăţi".

Iar pentru înmormântarea sa, marele ierarh Veniamin Costachi scria în testamentul său, prin care şi-a împărţit toată agoniseala sa la mănăstiri şi la săraci: "Însărcinez pe fiul meu Meletie ca, pentru dragostea Domnului, înmormântarea să mi se facă după povăţuirea ce i-am dat, numai cu părinţii din mănăstire, din afară de sfânta biserică, fără arhierei, simplu şi fără zadarnice pompe şi cheltuieli (...)". (surse: "Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan; ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; https://ansamblulmitropolitaniasi.ro/) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.ansamblulmitropolitaniasi.ro