Regizorul Lucian Pintilie, figură emblematică a teatrului şi cinematografiei româneşti de peste 50 de ani, mentor pentru mulţi dintre cineaştii români, s-a născut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, în Basarabia (astăzi, în Ucraina). A absolvit, în 1956, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti, secţia Regie Teatru, cu spectacolul de diplomă "Amphitrion" de Plaut, notează http://aarc.ro/.

Timp de doi ani a lucrat la Televiziunea Română unde a realizat câteva spectacole-reper. Din 1958, a început să monteze pe diferite scene bucureştene şi, în special, la Teatrul "Lucia Sturza Bulandra", unde, începând din 1960, a realizat o succesiune de spectacole antologice: "Copiii soarelui", de M. Gorki (1961), "Proştii sub clar de lună", de Teodor Mazilu (1962), "Cezar şi Cleopatra", de Bernard Shaw (1963), "Biedermann şi incendiatorii", de Max Frisch (1964), "Inima mea e pe înălţimi", de William Saroyan (1964), "D'ale carnavalului", de I.L. Caragiale (1966), "Livada cu vişini", de A.P. Cehov (1967), "Revizorul", de N. Gogol (1972, interzis după cea de-a treia reprezentaţie), conform https://www.bulandra.ro/.

Actorul Victor Rebengiuc (stg.) îi decernează premiul GOPO pentru întreaga activitate regizorului Lucian Pintilie, în cadrul primei ediţii a Galei Premiilor GOPO, Bucureşti, 26 martie 2007.

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE /Arhiva istorică AGERPRES

Spectacolul "D'ale carnavalului" (Caragiale) a fost prezentat în 1969, la Teatrul Naţiunilor de la Paris, tânărul regizor devenind cunoscut, astfel, în mediile teatrale internaţionale.

În lumea cinematografiei, Lucian Pintilie a debutat ca asistent de regie al lui Victor Iliu, la filmul "Comoara de la Vadul Vechi" (1964). A regizat, în 1965, primul său lungmetraj, "Duminică la ora 6", o dramă psihologică, rolurile principale revenindu-le actorilor Irina Petrescu (Anca, studenta la arhitectură) şi Dan Nuţu (Radu, muncitorul utecist), potrivit https://www.cinemagia.ro/.

În 1968 a realizat cel de-al doilea lungmetraj al său - "Reconstituirea" - o satiră socială neagră, care a fost interzisă. O lansare a filmului a avut loc pe 5 ianuarie 1970, însă autorităţile comuniste l-au interzis din nou. Filmul a fost redifuzat abia în 1991. Din distribuţie au făcut parte actorii George Constantin (Procurorul), Emil Botta (Profesorul Paveliu), George Mihăiţă (Vuică), Vladimir Găitan (Ripu), Ernest Maftei (Plutonierul Dumitrescu), Ileana Popovici (Aura), Ştefan Moisescu (Drăgan) şi Ion Rădulescu (Toma), care au realizat unele dintre cele mai valoroase interpretări din cinematografia românească. Pelicula a fost desemnată, în 2008, cel mai bun film românesc al tuturor timpurilor, în urma unui sondaj realizat de Asociaţia Criticilor de Film din cadrul Uniunii Cineaştilor din România, notează http://aarc.ro/.

Principesa Margareta (stg.), în numele Majestăţii Sale Regele Mihai I, îi acordă Medalia Nihil Sine Deo regizorului Lucian Pintilie, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Castelul Peleş, Sinaia, 10 septembrie 2013.

Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

Lucian Pintilie a plecat din ţară, în 1973, în urma interzicerii spectacolului "Revizorul", şi s-a stabilit în Franţa, la Paris. Aici, a debutat cu filmul "Le Tableau" (1973), după Eugen Ionescu. Apoi s-a îndreptat spre teatru, unde a realizat celebrul spectacol "L princesse Turandot", după piesa lui Carlo Gozz şi opera lui Puccini (Théâtre National de Chaillot, 1974). Au urmat la Théâtre de Ville, o serie de alte spectacole: "Pescăruşul", de A.P. Cehov (1975), o reluare cu "Biederman şi incendiatorii", într-o nouă viziune (1976), "Jacques sau supunerea" şi "Viitorul e în ouă", ambele de Eugen Ionescu (1977), "Cei din urmă", de M. Gorki (1978), "Trei surori", de A.P. Cehov (1979), "Raţa sălbatică", de H. Ibsen (1981), "Azilul de noapte", de M. Gorki (1983), "Arden din Kent", atribuită lui Shakespeare (1984), "Astă seară se improvizează", de Luigi Pirandello (1987), "Dansul morţii", de A. Strindberg (1990), "Trebuie să trecem prin nori", şi altele.

În 1978, a realizat, la Televiziunea iugoslavă, filmul "Salonul nr. 6", după nuvela omonimă a dramaturgului A.P. Cehov. Pelicula a fost selectată în competiţia secţiunii "Un Certain Regard" la Festivalul de la Cannes din 1979, potrivit site-ului https://www.festival-cannes.com/.

La începutul anului 1980 a revenit în ţară pentru filmul "D'ale carnavalului", devenit mai apoi "De ce trag clopotele, Mitică?". Filmul, inspirat din opera lui I.L. Caragiale, a fost gândit ca o sinteză a trei deliruri: pasional, politic şi al trăirii iresponsabile - al băşcăliei. Realizarea a fost sabotată şi oprită, apoi, de către autorităţi. Filmul a putut fi văzut abia după 1990, notează site-urile http://aarc.ro/ şi https://www.imdb.com/.

În anii '80, Lucian Pintilie a lucrat şi în SUA, la Guthrie Theater din Minneapolis - unde a reluat spectacolele "Pescăruşul" (1983), "Tartuffe" (1984), "Raţa sălbatică" (1988) - precum şi la Arena Stage, Washington D.C., cu "Tartuffe" (1985), "Raţa sălbatică" (1986) şi "Livada cu vişini" (1988). A montat şi spectacole de operă: "Orestia", de Eschil (1979, Avignon); "Flautul fermecat", de W. A. Mozart (1980, Aix-en-Provence, reluat la operele din Lyon, Nisa şi Torino); "Rigoletto", de Giuseppe Verdi (1985, Welsh National Opera din Cardiff), "Carmen", de Georges Bizet (1986, reluat şi la Vancouver), conform https://www.cinemagia.ro/.

În 1990, s-a întors în ţară, unde a realizat o serie de filme: "Balanţa" (1992, prezentat în afara competiţiei la Festivalul de Film de la Cannes), "O vară de neuitat" (1994, inclus în secţiunea dedicată lungmetrajelor la Festivalul de la Cannes), "Prea târziu" (1996, a participat la secţiunea dedicată lungmetrajelor la Festivalul de la Cannes), "Terminus Paradis" (1998, distins cu Premiul special al juriului la Festivalul de la Veneţia), "După amiaza unui torţionar" (2001, prezentat la Festivalul de Film de la Veneţia), "Niki Ardelean, colonel în rezervă" (2003, prezentat în cadrul Festivalului de film românesc de la Londra), scurtmetrajul româno-francez "Tertium non datur" (2006, prezentat în premieră internaţională la Festivalul de la Berlin).

În acelaşi an, Lucian Pintilie a fost numit director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii, poziţie din care a susţinut, ca producător şi coproducător, o serie de filme realizate de tineri regizori români, unele fiind invitate la Cannes şi Veneţia: "Piaţa Universităţii - România" (1991, regia Stere Gulea), "E pericoloso sporgersi" (1993, regia Nae Caranfil), "Senatorul melcilor" (1995, regia Mircea Daneliuc) etc., potrivit http://aarc.ro/.

Este autor al volumelor "Patru scenarii" (1992), "Bricabrac" (2003, volum autobiografic; lansat în 2017 într-o variantă revizuită şi adăugită), "Pompa cu morfină" (2005) şi "Capul de zimbru" (2005, scenariu după V. Voiculescu).

În 2008, Preşedinţia României l-a decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în Grad de Mare Cruce, conform site-ul https://canord.presidency.ro/.

Preşedintele Traian Băsescu îi conferă Ordinul Naţional ”Steaua României' în Grad de Mare Cruce regizorului Lucian Pintilie, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Palatul Cotroceni, Bucureşti, 1 decembrie 2008.

Foto: (c) SORIN LUPŞA /Arhiva istorică AGERPRES

De-a lungul timpului i-au mai fost acordate: Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a "pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice" (1967), distincţia Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor din partea Republicii Franceze (1995), Premiul de Excelenţă al cinematografiei române (2002), Premiul Gopo pentru întreaga operă (2007), Premiul pentru cea mai bună carte străină despre film din partea Sindicatului criticilor de film francez (2010; "Bric-a-brac: Du cauchemar réel au réalisme magique", apărută în 2009 la editura L'Entretemps, în traducerea fiicei dramaturgului Eugen Ionesco, Marie-France Ionesco), Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (2011), Premiul Institutului Cultural Român pentru activitatea de promovare a culturii române (2018).

În iunie 2013, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania de la Cluj-Napoca, a fost lansat, în prezenţa regizorului, setul de DVD-uri "Pintilie. Cineast", ce conţine filmele realizate în întreaga sa carieră, precum şi un disc cu 200 de minute ce include zece materiale ce recompun portretul său: lecţii de cinema, conferinţe de presă, colocvii, emisiuni TV, omagii, retrospective, conform site-ului https://tiff.ro/.

Regizorul Lucian Pintilie a murit la 16 mai 2018, la vârsta de 84 de ani.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al regizorului Lucian Pintilie, depus în foaierul Sălii Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra, Bucureşti, 18 mai 2018.

Foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO

Filmul "Balanţa" este prima producţie românească restaurată în format digital 4K, care a fost proiectată la nivel mondial în octombrie 2019, la Lumiere - Grand Lyon Film Festival, în prezenţa doamnei Marie-France Ionesco şi a regizorului francez Christian Carion. Restaurarea operei lui Lucian Pintilie face parte din programul Fundaţiei9 - Fondul de cinema "Lucian Pintilie" lansat în 2018. Filmul a fost prezentat la 4 februarie 2020, în premieră de gală, la Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti, în prezenţa actorilor, a echipei care a realizat filmul, a unor apropiaţi ai regizorului Lucian Pintilie, precum şi a echipei care a restaurat pelicula.

"Noaptea Albă a Filmului Românesc" - In memoriam Lucian Pintilie, un maraton cinematografic cu cele mai reprezentative creaţii semnate de regretatul regizor, a fost propus telespectatorilor în noaptea de 4 spre 5 noiembrie 2023, de către TVR Cultural, TVR Internaţional şi TVR Moldova, potrivit unui comunicat de presă al TVR. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)