De la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008 până la ediţia de la Tokyo 2020, echipa naţională a Franţei a avut un parcurs de excepţie, intrând în istoria handbalului mondial masculin, apreciază site-ul https://olympics.com/.

Cu trei medalii olimpice de aur (2008, 2012, 2020), trei titluri de Campionat European (2006, 2010, 2014) şi şase de Campionat Mondial (1995, 2001, 2009, 2011, 2015, 2017), echipa masculină de handbal al Franţei are cel mai bun palmares din lume, menţionează www.ffhandball.fr. La acestea se adaugă alte medalii cucerite în competiţiile internaţionale majore: argint (2016) şi bronz (1992) la Jocurile Olimpice; argint (1993, 2023) şi bronz (1997, 2003, 2005, 2019) la Campionatul Mondial; bronz (2008, 2018) la Campionatul European.

Supranumiţi "Les Experts" ("Experţii"), jucătorii francezi au atins culmea handbalului câştigând medalia de aur olimpică la Beijing pe 24 august 2008 şi de atunci au rămas acolo în vârf.

Drumul a fost lung, dar Franţa a devenit cea mai bună echipă de handbal din lume, câştigând cele mai multe titluri obţinute vreodată printr-o serie de realizări fără precedent. Această echipă, ajunsă de legendă, nu a participat nici măcar la primele Jocuri Olimpice în care handbalul a fost introdus în competiţia olimpică, la München 1972, până la Seul 1988, inclusiv. Abia la prima sa participare la Olimpiadă, în 1992, la Barcelona, obţine medaliile de bronz.

Totul a început să se schimbe pentru "Les Bleus" ("Albaştri") odată cu venirea antrenorului Daniel Costantini la cârma echipei la mijlocul anilor '80. El a transformat radical echipa naţională introducând noi metode şi obiective, concentrându-se pe o generaţie tânără, în ascensiune, în special Jackson Richardson.

Sursa foto: lequipe.fr 

Franţa s-a calificat în cele din urmă la Jocurile Olimpice, la ediţia de la Barcelona 1992. A început cu o victorie prestigioasă în faţa Spaniei în primul meci olimpic şi a progresat constant până în semifinale. Înaintea jocului din semifinale, toţi componenţii echipei şi-au vopsit părul blond! Învinşi de Suedia, Denis Lathoud, Frederic Volle, Stephane Stoecklin, Philippe Gardent, Jackson Richardson şi restul echipei au obţinut, în cele din urmă, medalia de bronz după ce au învins Islanda în meciul pentru locul trei. Publicul francez i-a numit atunci "Les Bronzes", un joc de cuvinte care înseamnă atât "medaliaţi de bronz", cât şi "bronzaţi".

Vicecampioană Mondială în 1993, la turneul desfăşurat în Suedia, echipa franceză a câştigat primul său Campionat Mondial la Reykjavik pe 21 mai 1995, învingând Croaţia cu 23-19 în finală. De nestăpânit şi cu tunsori extravagante, jucătorii francezi şi-au câştigat o nouă poreclă: "Les Barjots". Porecla "Barjots" se datorează stării generale de spirit a jucătorilor care au abordat competiţiile întotdeauna în condiţii speciale, pierzând împotriva unor echipe accesibile şi apoi având meciuri semnificativ mai bune împotriva echipelor mari.

Seria de victorii s-a încheiat la Jocurile Olimpice de la Atlanta, în 1996, unde francezii au terminat pe locul patru. Noi jucători talentaţi aveau să urce în curând în echipa naţională. Între timp, Costantini a condus echipa la câştigarea celui de-al doilea Campionat Mondial, în 2001, cu o victorie cu 28-25 în prelungiri împotriva Suediei, care a încântat publicul de la Palais Omnisports din Paris-Bercy. Porecla lor s-a schimbat încă o dată, de data aceasta în "Les Costauds" ("Cei Puternici").

Claude Onesta a preluat apoi de la Daniel Costantini conducerea echipei. Sub bagheta sa, Franţa a devenit cea mai bună din lume. A fost o prezenţă constantă pe podium atât la Campionatul Mondial, cât şi la cel european, dar o medalie olimpică a rămas în expectativă. Jucătorii s-au clasat abia pe locul şase la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000 şi apoi au suferit înfrângerea în faţa Rusiei în sferturile de finală la Atena 2004. În aceste condiţii, "Les Bleus" s-a concentrat pe o nouă generaţie de jucători talentaţi, printre care portarul Thierry Omeyer şi jucătorii Nikola Karabatic, Daniel Narcisse, Luc Abalo, Didier Dinart, Olivier Girault, Mikael Guigou, Jerome Fernandez, Guillaume Gille şi Bertrand Gille, printre alţii. Aceştia au câştigat pentru prima dată Campionatul European în Elveţia în 2006.

La Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, căpitanul Girault şi-a condus magistral colegii către victorie. În Satul Olimpic, meciurile senzaţionale ale echipei au reprezentat legătura comună care a reunit întreaga delegaţie franceză; handbaliştii au jucat pe toată durata Olimpiadei, în timp ce alţi sportivi francezi din alte discipline au concurat în mare parte în competiţii de o zi. Acesta a fost motivul pentru care, cu câteva ore înainte de Ceremonia de închidere a JO din 24 august, câteva sute de colegi sportivi şi membri ai delegaţiei au umplut tribunele Stadionului Naţional Indoor, unde s-a desfăşurat turneul olimpic de handbal, formând un grup de suporteri extrem de zgomotos pentru susţinerea echipei franceze în timpul finalei împotriva Islandei. Portarul Omeyer a avut mai multe mingi salvate şi parade de efect, în timp ce apărarea impenetrabilă a echipei a fost condusă excelent de Dinart. În acelaşi timp, Karabatic, Gille, Abalo şi Narcisse au fost necruţători în atac, iar Franţa s-a impus cu 28-23, fără măcar să transpire.

"Am atins cel mai înalt nivel de handbal din lume. Este magie. Simţim că ne-am făcut datoria. Pentru mine, personal, acesta a fost singurul titlu pe care nu l-am câştigat. Este o victorie uimitoare. Echipa a jucat spectaculos în timpul Jocurilor Olimpice. Am avut meciul în mână devreme pentru că i-am luat în serios. Am câştigat uşor", a observat Dinart. "Sunt fericit. Îmi place, pentru că au existat dezamăgiri anterioare, precum la Sydney sau la Atena. Este victoria sacrificiului. Echipa a meritat titlul", a adăugat Girault. Odată cu prima medalie de aur olimpică a venit şi o nouă poreclă: "Les Experts".

"Les Experts" au fost campioni mondiali pentru a treia oară în 2009 şi campioni europeni din nou în 2010. Au făcut istorie fiind în posesia tuturor celor trei titluri majore de handbal în acelaşi timp. Prestaţia bună a Franţei a continuat cu a patra victorie la Campionatul Mondial, în finala din 2011 din Suedia, unde a învins Danemarca. După un eşec în ianuarie 2012 la Campionatul European din Serbia, unde francezii au fost eliminaţi în turul doi, "Les Experts" au revenit opt luni mai târziu, devenind prima echipă de handbal care şi-a păstrat titlul olimpic. Cu zece medaliaţi cu aur de la precedentele Jocuri de la Beijing în lot, echipa a fost învinsă în primul tur de Islanda, cu 29-30. Francezii au reuşit să treacă peste Spania în sferturile de finală, când tânărul William Accambray a marcat în ultimele momente ale meciului pentru o victorie cu 23-22. După ce au învins Croaţia în semifinală, francezii s-au confruntat cu Suedia, menţinându-şi ecartul pe toată durata finalei, deşi scorul a fost strâns: 22-21.

Sursa foto: handball-planet.com 

Victoriile au continuat: al treilea Campionat European în 2014, urmat de a cincea medalie de aur la Campionatul Mondial din 2015. Din nou, Franţa a deţinut toate titlurile majore simultan. La Jocurile Olimpice de la Rio 2016, "Les Experts" a ajuns pentru a treia oară consecutiv în finală şi au fost consideraţi favoriţi împotriva Danemarcei. Conduşi de un Mikkel Hansen în vervă, însă, danezii s-au dovedit imbatabili şi au câştigat meciul cu 28-26.

Sursa foto: ihf.info 

După Rio, Didier Dinart l-a înlocuit pe Claude Onesta ca antrenor, conducând "Les Experts" la victorie la al şaselea Campionat Mondial câştigat în 2017, în Qatar. În perioada 2001-2017, Thierry Omeyer - care a fost desemnat cel mai bun portar al tuturor timpurilor de către Federaţia Internaţională de Handbal (IHF) - a câştigat zece medalii de aur (europene, mondiale, olimpice), în timp ce Nikola Karabatic, Michael Guigou, Daniel Narcisse şi Jerome Fernandez au adunat câte nouă. "Les Experts" a devenit cea mai bună echipă din istoria handbalului mondial.

Franţa a fost medaliată cu bronz la Campionatul European din 2018, dar la Campionatul Mondial din 2019, desfăşurat în ianuarie în Germania şi Danemarca, a ratat calificarea directă la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. Această onoare a revenit Danemarcei, care a câştigat Campionatul Mondial pentru prima dată după 22 de încercări.

Turneul de handbal de la Jocurile Olimpice din 2020 a avut loc în 2021 din cauza pandemiei de COVID-19. Sub conducerea lui Guillaume Gille din ianuarie 2020, Franţa a câştigat a treia oară competiţia olimpică în faţa rivalei Danemarca pe 7 august 2021. În grupe, "Les Experts" au obţinut patru victorii şi au pierdut o partidă, ulterior trecând în sferturile de finală de Bahrein şi în semifinale de Egipt. În finală, francezii au condus la pauză cu patru goluri (14-10) şi apoi au rezistat iureşului danez printr-o apărare bine organizată, reuşind să obţină medaliile de aur cu un avans de două goluri, 25 la 23, în timp ce nordicii au risipit, în ultimele momente ale finalei, egalarea. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: actu.fr