La 1 iunie 1998 a fost fondată Banca Centrală Europeană (BCE) cu scopul de a lansa moneda Euro şi pentru a salvgarda valoarea sa. În prezent, 346 de milioane de europeni din 20 de ţări utilizează Euro în fiecare zi, aminteşte site-ul instituţiei - www.ecb.europa.eu. ''Instituţia a fost şi va continua să fie o ancoră de stabilitate'', afirmă preşedinta BCE, Christine Lagarde.

Banca Centrală Europeană este responsabilă de politica monetară a zonei euro. La 1 iunie 1998, instituţia financiară a început să funcţioneze cu un mandat clar: să menţină stabilitatea preţurilor. Astfel, instituţia are rolul de custode al monedei euro, moneda unică din Europa. ''Euro este mai mult decât o monedă'', spune Christine Lagarde. ''Este cea mai puternică formă de integrare europeană şi reprezintă o Europă unită care lucrează împreună, protejând şi aducând beneficii tuturor cetăţenilor săi. Iar BCE va fi întotdeauna o piatră de temelie a acestui efort.'', a mai punctat preşedinta BCE.

După cel de-al Doilea Război Mondial, ţările europene au fondat o comunitate cu legături economice puternice. ''În acest peisaj ceva lipsea: o monedă unică'', evidenţiază materialul documentar prezentat de BCE pe pagina aniversară.

În iunie 1988, Consiliul European a susţinut obiectivul de realizare progresivă a Uniunii Economice şi Monetare. Ca urmare, a fost desemnat un comitet prezidat de Jacques Delors, preşedintele de atunci al Comisiei Europene, care urma să studieze şi să propună etapele concrete de îndeplinire a acestei uniuni. Comitetul a avut următoarea componenţă: guvernatorii băncilor centrale naţionale ale statelor care aparţineau Comunităţii Europene (CE), Alexandre Lamfalussy, directorul general al Băncii Reglementelor Internaţionale (BRI), Niels Thygesen, profesor de ştiinţe economice în Danemarca, şi Miguel Boyer, preşedinte al Banco Exterior de Espańa. Studiul realizat, numit Raportul Delors, propunea înfăptuirea uniunii economice şi monetare în trei etape distincte care începeau de la 1 ianuarie 1990, 1 ianuarie 1994 şi 1 ianuarie 1999.

La 7 februarie 1992 a fost semnat Tratatul Uniunii Europene, la Maastricht. Tratatul de la Maastricht a deschis calea către moneda unică. Viziunea era clară: moneda trebuia să aducă europenii împreună şi să întărească legăturile economice între ţările din Europa, consolidând astfel decenii de pace.

Foto: (c)  THOMAS LOHNES POOL/EPA 

În 1994, a fost creat Institutul Monetar European pentru a crea noii bani. În 1998, liderii europeni au dat undă verde pentru Euro, iar Banca Centrală Europeană a început activitatea la 1 iunie 1998 în Frankfurt (Germania).

Odată cu introducerea monedei euro pe pieţele financiare internaţionale, la 1 ianuarie 1999, s-a efectuat transferul responsabilităţii de politică monetară către BCE de la băncile centrale naţionale a 11 state membre UE: Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia şi Finlanda.

La 1 ianuarie 2002, a avut loc cea mai importantă comutare de monedă din întreaga lume: bancnotele şi monedele Euro au intrat în circulaţie, iar populaţia din blocul monedei unice a început să facă plăţi în Euro. BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.

Baza legală pentru politica monetară unică o constituie Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene şi Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Pentru a-şi îndeplini rolul, BCE colaborează cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), din care fac parte toate statele membre ale UE. Băncile centrale naţionale din zona euro şi Banca Centrală Europeană alcătuiesc aşa-numitul ''Eurosistem''. Eurosistemul şi SEBC coexistă atâta timp cât există state membre UE în afara zonei euro. În conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, misiunile fundamentale ale BCE, prin intermediul Eurosistemului, se referă la: definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare pentru zona euro; operaţiunile de schimb valutar; deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro şi promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.

O altă misiune este să colecteze, în colaborare cu băncile centrale naţionale din zone euro (BCN), informaţii statistice necesare pentru îndeplinirii misiunilor SEBC de la autorităţile naţionale sau direct de la agenţii economici. În privinţa supravegherii şi stabilităţii financiare, Eurosistemul contribuie la buna desfăşurare a politicilor autorităţilor competente privind supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar. De asemenea, BCE menţine relaţii de cooperare cu instituţii, organisme şi foruri atât în cadrul UE, cât şi pe plan internaţional.

De-a lungul timpului, BCE a preluat noi misiuni pentru a se adapta lumii în schimbare. În 2014, s-a înfiinţat Sistemul European de Supraveghere Bancară , care în prezent monitorizează aproximativ 100 din cele mai importante bănci din Zona Euro. În 2021, BCE a lansat Strategia Climatică, care abordează schimbările climatice respectând mandatul instituţiei. De asemenea, organizaţia şi-a stabilit ţinte pentru egalitatea de gen.

În prezent, peste 346 de milioane de europeni din 20 de ţări folosesc moneda Euro în fiecare zi, călătoresc şi îşi desfăşoară afacerile în Zona Euro fără fluctuaţii de monedă, arată sursa citată.

BCE a avut de la fondare până în prezent patru preşedinţi: olandezul Willem Frederik Duisenberg (1998-2003), francezul Jean-Claude Trichet (2003-2011), italianul Mario Draghi şi avocata franceză Christine Lagarde, care a preluat funcţia în 2011.


Stabilitate în situaţii de criză

Instituţia se recomandă drept un generator de stabilitate, cu rezultate în acest sens şi în timpul crizelor financiare globale, pandemiei şi al războiului nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei. Ţinta de stabilitate a preţurilor o reprezintă o inflaţie de 2% pe termen mediu. Timp de câţiva ani, inflaţia a fost la un nivel prea scăzut, iar acum este la un nivel prea ridicat, astfel că instituţia depune eforturi pentru a o readuce la 2%.

''Nu putem fi decât recunoscători pentru clarviziunea de care au dat dovadă fondatorii Europei. La introducerea euro la data de 1 ianuarie 1999, aceştia abia dacă şi-ar fi putut imagina crizele care au urmat. Primul preşedinte al BCE, Wim Duisenberg, s-a confruntat cu atentatele de la 11 septembrie şi cu criza dotcom'', a declarat Christine Lagarde la 24 mai 2023, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la fondarea BCE. ''Succesorul său, Jean-Claude Trichet, a trebuit să gestioneze criza financiară mondială şi premisele crizei datoriilor suverane, moştenită apoi de predecesorul meu, Mario Draghi. Acesta din urmă a trebuit să facă faţă temerilor legate de viitorul zonei euro şi, ulterior, unei perioade prelungite cu rate prea scăzute ale inflaţiei. Propriul meu mandat a fost deja marcat de pandemie şi de întreruperea activităţii economice, de invadarea brutală a Ucrainei de către Rusia, de criza energetică şi de revenirea inflaţiei la niveluri prea ridicate. Cu toate acestea, promisiunea fundamentală a euro a fost respectată. Datorită, în mare măsură, uniunii noastre monetare, am reuşit să facem faţă tuturor acestor dificultăţi şi să devenim, de fiecare dată, ceva mai puternici'', a mai explicat preşedinta BCE.

Deşi ponderea celor care susţin moneda euro a atins un nivel minim de circa 60% în perioada crizei datoriilor suverane, această cifră se apropie, în prezent, de 80%, a arătat Christine Lagarde, care a subliniat: ''Acest succes nu înseamnă însă că ne-am terminat treaba, ci că suntem acum în măsură să facem cele mai bune alegeri pentru uniunea noastră monetară, în loc să punem sub semnul întrebării existenţa acestei uniuni''.

Foto: (c)  ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO 

În prezent, peste 4.200 de persoane lucrează pentru BCE în trei clădiri din Frankfurt. Noua clădire principală a fost inaugurată în 2015.

Structurile de conducere ale BCE sunt Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Executiv şi Consiliul General. Consiliul Guvernatorilor este alcătuit din cei şase membri ai Comitetului Executiv şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale din zona euro. Comitetul Executiv este alcătuit din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri.

Timp de 25 de ani, organismul de decizie al BCE, Consiliul Guvernatorilor a fost responsabil de stabilitatea preţurilor din zona euro. Consiliul Guvernatorilor elaborează politica monetară şi ia decizii cu privire la obiectivele monetare intermediare, principalele rate ale dobânzii şi asigurarea rezervelor în cadrul Eurosistemului. Reuniunile Consiliului Guvernatorilor se desfăşoară, de regulă, de două ori pe lună. În prima reuniune a lunii se iau decizii privind politica monetară, inclusiv referitor la ratele dobânzii din zona euro, concluziile fiind anunţate într-o conferinţă de presă. La a doua întâlnire a lunii, guvernatorii discută probleme legate de rolul şi responsabilităţile BCE.

Foto: (c) Andre Pain/EPA 

Comitetul Executiv implementează politica monetară în conformitate cu deciziile Consiliul Guvernatorilor, dând instrucţiunile necesare băncilor centrale naţionale.

Consiliul General este compus din preşedintele, vicepreşedintele BCE şi guvernatorii băncilor centrale naţionale din cele 27 de state membre UE. Consiliul General contribuie la funcţiile consultative ale BCE, colectarea datelor statistice, pregătirea rapoartelor anuale ale BCE, elaborarea reglementărilor pentru standardizarea înregistrării în contabilitate şi a raportării operaţiunilor de către băncile centrale naţionale, adoptarea măsurilor pentru stabilirea algoritmului de subscriere a capitalului BCE, stabilirea condiţiilor de angajare a personalului BCE, demersurile necesare fixării irevocabile a cursurilor de schimb ale valutelor statelor membre cu derogare faţă de euro, potrivit https://www.ecb.europa.eu/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)