În dimineaţa zilei de 6 mai 2023, Ziua Încoronării, Majestăţile Lor regele Charles al III-lea şi regina consoartă Camilla vor pleca de la Palatul Buckingham în "Procesiunea Regelui" către Westminster Abbey. Călătoria va fi făcută în "Trăsura Jubileului de Diamant", creată pentru fostul suveran Elisabeta a II-a (1926-2022), cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a domniei sale în 2012. Fosta regină a mai călătorit cu această trăsură, ocazional, însoţită de prinţul consort sau de un şef de stat aflat în vizită, potrivit https://www.royal.uk/.

După serviciul religios, Majestăţile Lor se vor întoarce la Palatul Buckingham în cadrul unei mari procesiuni ceremoniale, cunoscută sub numele de "Procesiunea Încoronării", de data aceasta într-o altă trăsură - "Gold State Coach" - fabricată în 1762 şi decorată cu aur. Majestăţile Lor vor fi însoţite de membri ai Familiei Regale.

Ajunşi la Palatul Buckingham, regele Charles şi regina consoartă Camilla, acompaniaţi de membri ai Familiei Regale, vor apărea la Balcon, pentru a saluta mulţimea. Acţiunea va încheia evenimentele ceremoniale ale zilei.

***

Palatul Buckingham este reşedinţa oficială de la Londra a suveranilor Marii Britanii din 1837, fiind totodată şi sediul administrativ al monarhiei britanice. Reşedinţa oficială a regelui Angliei, la Londra, a fost, între 1531 şi 1837, Palatul St. James. Începând din 1952, timp de 70 de ani, Palatul Buckingham a fost reşedinţa celui mai longeviv monarh britanic - Elisabeta a II-a - care a încetat din viaţă la 8 septembrie 2022, la vârsta de 96 de ani, arată site-ul https://www.royal.uk/. Fostul prinţ de Wales, Charles, a fost proclamat oficial rege al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Charles al III-lea, la 10 septembrie 2022, de către Consiliul de Ascensiune.

În timpul domniei reginei Elisabeta a II-a, Palatul Buckingham a fost locul desfăşurării mai multor evenimente şi ceremonii regale, de la primirea şefilor de stat la sărbătorirea diverselor realizări pe plan intern. Peste 50.000 de persoane au vizitat Palatul, în fiecare an, ca oaspeţi la banchete de stat, prânzuri, cine, recepţii şi petreceri în grădină. Fostul suveran a ţinut, de asemenea, audienţe săptămânale cu prim-ministrul şi a primit, la Palat, ambasadorii străini nou-numiţi în Regat. Spre exemplu, Jubileul de Platină al Reginei din 2022, a fost marcat printr-un eveniment special intitulat "Party at the Palace", care a inclus un impresionat spectacol cu drone.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

La Palatul Buckingham s-au născut regele Charles al III-lea şi, fratele său, prinţul Andrew, iar până în prezent, notificările despre naşterile şi decesele regale sunt încă ataşate pe balustrada din faţă pentru ca publicul să le poată citi. În Sala de Muzică au avut loc ceremoniile de botez ale fostului prinţ de Wales, Charles, Prinţesei Regale, Anne, singura fiică a reginei Elisabeta a II-a, ducelui de York, Andrew şi prinţului de Wales, William, iar multe nunţi regale au fost sărbătorite la Palatul Buckingham, cea mai recentă fiind cea din 2011, a foştilor duci de Cambridge, în prezent, prinţii de Wales, William şi soţia sa, Catherine, potrivit site-ului oficial al Familiei Regale britanice.

Situat în cartierul londonez Westminster, palatul se află pe un teren ce aparţine coroanei britanice de mai bine de 400 de ani, printre proprietarii acestuia, de-a lungul anilor, aflându-se William Cuceritorul şi călugării de la Westminster Abbey. Se spune că regelui James I (1603-1625) i-a plăcut terenul şi l-a achiziţionat pentru a fi folosit drept grădină de către membrii familiei regale. În acel moment, acolo se afla o casă, care a trecut printr-o succesiune de proprietari până în 1698, când a fost vândută unui bărbat pe nume John Sheffield care, mai târziu, a devenit duce de Buckingham, de unde şi numele proprietăţii. Sheffield a decis să construiască o nouă reşedinţă la începutul anilor 1700. Proiectată şi construită de William Winde şi John Fitch, clădirea care a devenit cunoscută sub numele de "Casa Buckingham" a fost finalizată în jurul anului 1705, potrivit https://www.history.com.

George al III-lea (1760-1820) a cumpărat Casa Buckingham în 1761, pentru soţia sa, regina Charlotte, şi a devenit cunoscută drept Casa Reginei. În 1820, i-a urmat la tron fiul său, George al IV-lea, care şi-a dorit să transforme această casă, în care a crescut şi copilărit, în reşedinţă regală oficială. L-a angajat pe arhitectul John Nash pentru extinderea şi renovarea structurii. A fost proiectată o nouă structură a Casei Buckingham, în care s-a păstrat clădirea principală, dar i s-a dublat dimensiunea, adăugându-i-se o nouă suită de camere în partea de grădină, orientată spre vest. S-a lucrat, la exterior, cu piatra moale provenită de la carierele de lângă Bath, stilul reflectând influenţa clasică franceză apreciată de rege. Aripile de nord şi de sud ale Casei Buckingham au fost demolate şi reconstruite la o scară mai mare. Un Arc de Triumf din marmură a fost realizat - piesa centrală a unei curţi extinse -, pentru a comemora victoriile britanice de la Trafalgar şi Waterloo.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Până în 1829, costurile crescuseră la aproape jumătate de milion de lire sterline. Extravaganţa lui Nash l-a costat slujba, iar la moartea lui George al IV-lea în 1830, fratele său mai mic, William al IV-lea (1830-1837), l-a angajat pe arhitectul Edward Blore pentru a termina lucrarea. Regele, însă, nu s-a mutat niciodată la Palat, preferând Clarence House.

Când clădirea Parlamentului a fost distrusă de un incendiu în anii 1830, William al IV-lea a oferit Palatul Buckingham drept sediu pentru desfăşurarea lucrărilor legislativului. Oferta a fost respinsă. În 1833-1834, Parlamentul a votat pentru finalizarea achiziţionării de mobilier şi reamenajarea interioară a Palatului Buckingham, pentru a fi folosit ca reşedinţă regală oficială. După moartea lui William al IV-lea, în 1837, nepoata sa, Victoria, a preluat tronul şi a devenit primul rezident regal al Palatului Buckingham, după încoronarea care a avut loc la 28 iunie 1838, la Westminster Abbey.

Căsătoria ei cu prinţul Albert, în 1840, a scos în evidenţă o serie de deficienţe ale Palatului. O problemă a constituit-o lipsa camerelor pentru copii şi prea puţine dormitoare pentru oaspeţi. În consecinţă, Arcul de Triumf a fost mutat - astăzi se află în colţul de nord-est al Hyde Park - şi s-a început construcţia unei noi aripi, creându-se astfel un patrulater. Arhitectul Blore a adăugat o mansardă clădirii principale a Palatului şi l-a decorat, la exterior, cu frize de marmură. Lucrarea a fost finalizată în 1847. Regina Victoria a locuit la Palatul Buckingham până la moartea ei, în 1901. Fiului său, Eduard al VII-lea, care i-a urmat la tron (1901-1910), i se atribuie reproiectarea interioară a palatului, intervenţie ce poate fi observată şi astăzi.

În 1913, în timpul domniei lui George al V-lea (1910-1936), s-a luat decizia refacerii faţadei estice, în urma deteriorării accentuate. Sir Aston Webb, un arhitect cu o serie de clădiri publice impunătoare în portofoliul său, a fost însărcinat să creeze un nou design. Webb a ales piatra dură de Portland, iar procesul de pregătire a acesteia a durat 12 luni. Lucrările, care au durat 13 săptămâni, au inclus şi îndepărtarea pietrelor de pe faţadă. Terminată în 1914, faţada orientată spre marea arteră - The Mall, deţine unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Palatului: faimosul balcon, unde cu prilejul ocaziilor speciale, membrii Familiei Regale îşi fac apariţia salutând mulţimea, conform site-ului oficial al Royal Collection Trust, https://www.rct.uk/.

Regina Victoria a fost cea care a inaugurat apariţiile regale pe acest Balcon. Evenimentul a avut loc în 1851, cu prilejul celebrărilor ce au marcat deschiderea Marii Expoziţii, notează https://www.royal.uk/.

Curtea actuală a Palatului, unde are loc Schimbarea Gărzii, a fost realizată în 1911, ca parte a proiectului Memorialul Victoria. Pe Poarta de Nord se face intrarea zilnică în Palat, în timp ce Poarta Centrală este folosită pentru ocazii de stat şi pentru plecarea gărzii după efectuarea schimbului. Lucrarea a fost finalizată chiar înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914.

Astăzi, clădirea de 830.000 de metri pătraţi are 775 de camere, inclusiv 19 Săli de Stat, între care The Throne Room, The Ballroom, Music Room, White Drawing Room, 52 de dormitoare regale şi de oaspeţi, 188 de dormitoare pentru personal, 92 de birouri şi 78 de băi. Clădirea are o lungime de 108 de metri, 120 de metri adâncime (inclusiv patrulaterul central) şi 24 de metri înălţime. Sălile de Stat sunt încăperile publice ale palatului, în care monarhul şi membrii Familiei Regale îşi primesc şi tratează oaspeţii cu prilejul ocaziilor de stat, ceremoniale şi oficiale. Cele 19 săli de stat reflectă, în principal, preferinţele regelui George al IV-lea, care l-a însărcinat pe arhitectul John Nash să transforme Casa Buckingham într-un palat măreţ în 1825. Sălile de Stat sunt decorate cu unele dintre cele mai mari comori din Colecţia Regală, inclusiv picturi de Van Dyck şi Canaletto, sculpturi de Canova, porţelanuri de Sevres şi unele dintre cele mai bune piese de mobilier englezesc şi francez din lume, notează site-ului oficial al Royal Collection Trust, https://www.rct.uk/.

Multe dintre aceste săli au utilizări speciale, astăzi. Sala Tronului este folosită pentru ceremoniile de curte şi trataţiile oficiale şi a fost decorul pentru fotografiile de nuntă ale foştilor duci de Cambridge, William şi Kate, în prezent, prinţi de Wales. Arcul şi baldachinul din Sala Tronului a fost capodopera arhitectului John Nash, influenţat de experienţa sa în decoruri de teatru. În centrul sălii se află perechea de scaune de tron, cunoscute sub numele de "Chairs of Estate" şi care au fost folosite pentru ceremonia de încoronare a fostului suveran Elisabeta a II-a în 1953. Există, de asemenea, scaune făcute pentru încoronarea regelui George al VI-lea şi un singur scaun de tron realizat pentru regina Victoria în 1837. Salonul alb serveşte drept sală de recepţie regală pentru monarh şi membrii Familiei Regale înaintea ocaziilor oficiale.


The Ballroom, cea mai mare dintre Sălile de Stat, a fost finalizată în 1855, în timpul domniei reginei Victoria. A fost cunoscută iniţial drept Sala de bal şi concert şi are o galerie dedicată muzicienilor completată cu o orgă. Astăzi, Sala de Bal este folosită în scopuri oficiale, inclusiv ceremonii de învestitură şi banchete de stat. Aici, se află două tronuri, care au fost făcute pentru ceremonia de încoronare a regelui Edward al VII-lea şi a reginei Alexandra în 1902.

Sala de Muzică, finalizată în 1831, nu a mai suportat nicio modificare de-a lungul timpul. Aceasta este camera în care oaspeţii sunt prezentaţi înainte de o cină sau un banchet. O caracteristică spectaculoasă a Sălii de Muzică este parchetul realizat din mai multe esenţe speciale de lemn, precum lemn de trandafir, lemn de lalea australian, palisandru, mahon.

Galeria Picturilor prezintă unele dintre cele mai mari picturi din Colecţia Regală. A fost creată de arhitectul John Nash în 1825. Camera de 47 de metri a fost concepută ca decor pentru colecţia de picturi a regelui George al IV-lea. Picturile sunt schimbate regulat, deoarece monarhul împrumută un număr important de opere de artă expoziţiilor din Marea Britanie şi de peste mări. În prezent, se pot vedea lucrări ale artiştilor italieni, olandezi şi flamanzi, în principal din secolul al XVII-lea, grupate după subiect şi naţionalitate artistică. Printre artiştii reprezentaţi se numără Tiţian, Rembrandt, Rubens, Van Dyck şi Claude. Astăzi este locul pentru recepţiile găzduite de monarh şi membri ai Familiei Regale de recunoaştere a realizărilor dintr-un anumit domeniu sau sector al comunităţii. Tot aici aşteaptă cei care au primit diverse distincţii înainte de a fi conduşi în Sala de Bal pentru înmânarea oficială.

Proiectată de acelaşi John Nash, Grand Staircase, monumentala scară interioară, este decorată, în partea superioară, cu portretele în mărime naturală ale membrilor familiei reginei Victoria, şi anume: portretul bunicilor George al III-lea şi regina Charlotte, realizat de Sir William Beechey, portretul părinţilor, ducele şi ducesa de Kent, semnat de George Dawe şi Sir George Hayter, şi cel al unchiului, William IV, realizat de Sir Thomas Lawrence, potrivit https://www.rct.uk/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiţă)