Filmul "Cenuşa păsării din vis" (1989), regizat de Dorin Mircea Doroftei după un scenariu de D.R. Popescu, a avut premiera în 1989. Drama prezintă povestea unor absolvenţi de liceu şi alegerile mai bune sau mai puţin bune pe care aceştia le fac în dorinţa de a-şi găsi drumul în viaţă.

"Trei băieţi şi două fete - buni prieteni - termină liceul şi pornesc în viaţă. Fata cea mai modestă (Adina Cristescu), dar cea mai hotărâtă în realizarea unui tainic experiment, va reuşi: învăţătoare, acasă, undeva la ţară, mamă a unui copil din dragoste şi nu neapărat 'din flori'. Băiatul cel tenace şi ambiţios (Gabriel Costea) reuşeşte şi el: ia examenul de admitere la medicină, obţine şi mâna prietenei prietenului, ba chiar şi biroul socrului (Mihai Cafriţa), care-i transferă şi morga infatuării. Fata de bani gata (Irina Movilă) se lasă tentată de soluţia mariajului cu acel coleg care reuşeşte la facultate de prima oară şi nu cu cel pe care-l iubeşte şi o iubeşte (Marius Popa), dar care, cinstit cu sine ca şi cu ceilalţi, realizând că medicina şi profesia mamei (Maria Rotaru) nu i se potrivesc, abandonează examenul, dar nu şi căutarea adevărurilor vieţii. Împreună cu celălalt prieten (Stelian Nistor), pleacă la armată.", scrie site-ul https://www.cinemagia.ro/, în prezentarea filmului.

Criticul de film Irina Coroiu nota, într-o cronică publicată în revista "Noul Cinema" nr. 1 din 1991, că "Drumul adevărului, drumul către sine, drumul către ceilalţi este anevoios asemeni celui al eroilor Odiseii, aduşi indirect în discuţie printr-un paralelism compoziţional", adăugând că "scriitorul D.R. Popescu obişnuieşte să asocieze meandrele actualităţii cu retroproiecţia lor mitologică", realizând "un artificiu retoric salutar: în degringolada valorilor umane, o acută nevoie de raportare la reperele universalităţii".

"Familiarizat încă de la debut cu stilul defel facil al scenaristului, Dorin Mircea Doroftei, la acest al doilea film al său, şi-a concentrat atenţia nu atât pe glisarea realului cu iluzoriul, cât pe observarea cu obstinaţie a detaliului semnificativ, în plan concret şi în plan abstract şi speculativ. (...) De pildă, la serbarea de adio, mânuirea excesivă a aparatului de fotografiat rimează cu dorinţa inconştientă de a păstra intactă seninătatea clipei. În armată, o broscuţă de tablă adusă în prim plan deturnează în derizoriu spectaculoasa etalare de forţe militare. Imensitatea unui plai verde propulsează în grotesc tentativa de escrocherie sentimentală a unui şofer, confecţioner de flori de hârtie (Marian Râlea, virtual 'înger trist'). Un pumn de cenuşă fierbinte rămâne în urma celei care şi-a irosit tinereţea în zadar.", scria cronica de film, potrivit site-ului http://aarc.ro/.

Referindu-se la secvenţe din perioada în care cei doi prieteni se află în armată, la "paraşutişti", criticul Irina Coroiu amintea că această perioadă reprezintă "etapa 'tradiţională' a maturizării", iar pentru "nişte pasionaţi paraşutişti amatori cum sunt cei doi, instrucţia tactică nu poate fi prea dificilă".

"Pe ei, vajnici performeri ai curajului săriturii în gol, îi preocupă clarificarea atitudinii prietenilor neloiali. Dar a lămuri tranşant situaţia nu e posibil. Pentru că fiecare a avut momentul său de ezitare sau pripeală, de insolenţă sau laşitate. (...) Întâlnindu-se, la un moment dat, chiar cu unul dintre dezideratele scriitorului (recunoscut pentru arborescenţa conflictuală, dar şi pentru largheţea oferită regizorilor în găsirea cheii interpretării adecvate) şi anume acela al personajelor fără replică, definite doar printr-un schimb de priviri (Ovidiu Ghiniţă şi îndrăgostit fără speranţă, Oana Moravec - nefericită fără şansă). Momentul fiind cu atât mai pregnant cu cât majoritatea personajelor sunt saturate de verbiaj - formă de autodeziluzionare, de refulare. Un limbaj aforistic, perifrastic, menit să accentueze alunecarea atât de lesne de la trivial la pitoresc, de la candid la frust, de la echivoc la esenţial, de la vulnerabil la coruptibil, de la culpabilitate la onestitate, de la sentimentalism la cruzime. Şi nu întâmplător - desigur cele mai izbutite scene sunt acelea petrecute pe şlep sau în perimetrul acelei lumi infraurbane care - deşi pe terenul labil al unor ambiţii irealizabile - caută să se menţină la suprafaţă apelând la idealuri. Fie ele chiar livreşti. Paradoxal, personajele acestea, fără o insistentă caracterizare, au o consistenţă vitală specială. Chiar dacă uneori sau tocmai de aceea înfăţişarea lor pare ridicolă datorită supralicitării oglindirii cât mai fidele a condiţiei anonimatului (Ion Haiduc, un stupid înţelept, Laurenţiu Lazăr, un superficial mucalit, Florentin Duşe, călăuză de nădejde, Valentin Popescu, un vesel obedient).", scria criticul de film.

În opinia sa, replica unuia dintre personaje - "Creaţia a ajuns o caricatură" - riscă să-şi piardă valoarea metaforică în condiţiile în care realitatea a devenit ea însăşi o caricatură a existenţei, în condiţiile în care "la propriu şi nu la figurat, natura umană decade în urât, exacerbându-şi malformaţiile".

"Nu întâmplător persistă în memorie acest dezolant peisaj: pădurea iremediabil schilodită. Pădurea definită de D.R. Popescu drept 'spaţiul imperial al libertăţii, al aflării lucrurilor fundamentale, al regăsirii omului fundamental, al regăsirii omului începuturilor, liber şi nu ştiutor de toate'. Imagine simbol care racordează filmul la posibilităţile regizorale ale lui Dorin Mircea Doroftei, dar şi la o filmografie scenaristică ce numără alte zece pelicule, filmografie verificată în colaborare cu reputaţi regizori: Geo Saizescu, Lucian Bratu, Alexandru Tatos, Dan Piţa.", mai scrie cronica de film, referindu-se la scenaristul D.R. Popescu, potrivit site-ului http://aarc.ro/.

Din distribuţia filmului fac parte actorii Tora Vasilescu, George Alexandru, Valentin Popescu, Stelian Nistor, Marius Popa, Adina Cristescu, Ion Haiduc, Ovidiu Ghiniţă, Marian Râlea. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: cinemagia.ro