Cu cele trei medalii de aur olimpice consecutive şi două campionate mondiale câştigate, Cuba a dominat mai bine de un deceniu voleiul mondial, în perioada 1991-2000. De altfel, echipa naţională de volei feminin a Cubei a fost prima care a întrerupt dominaţia URSS şi a Japoniei în voleiul feminin mondial, câştigând Campionatul Mondial din 1978 - primul său titlu.

Echipa cubaneză de volei feminin şi-a încântat fanii la debutul lor olimpic, deşi a terminat turneul pe locul al şaselea la Olimpiada de la München din 1972, notează site-ul https://olympics.com. Cubanezele s-au clasat pe aceeaşi poziţie şi la următoarele două ediţii ale Jocurilor Olimpice (Montreal - 1976 şi Moscova - 1980), dar "epoca de aur" a voleiului cubanez începea încă din 1978, când fetele din Caraibe au câştigat titlul mondial. Lumea voleiului a rămas uimită de carisma echipei, jucătoarele cubaneze fiind poreclite "Fetele brunete din Caraibe" ("Las Morenas del Caribe").

După momentul lor de glorie, guvernul comunist cubanez a sponsorizat echipa. Cu toate acestea, deoarece Cuba nu a trimis niciun sportiv la Jocurile Olimpice din 1984 (Los Angeles) şi 1988 (Seul), adevărata dominaţie a voleiului cubanez a început abia la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992.

La ediţia din 1992, echipa cubaneză de volei feminin a jucat agresiv şi a dat dovadă de un puternic caracter. Fetele din Cuba nu ştiau, practic, să piardă. A fost, de altfel, combinaţia perfectă necesară pentru a crea o echipă incredibilă, invincibilă, care a câştigat trei medalii olimpice de aur la rând. "Motivaţia pentru a obţine victoria era ţara noastră. Cubanezii iubesc sportul, iar victoriile noastre au adus bucurie poporului nostru", spune Regla Torres, lideră a echipei şi una dintre cele mai mari voleibaliste ale lumii, când se uită înapoi la uimitoarea performanţă a sportivelor cubaneze. La Barcelona, voleibalistele cubaneze au câştigat turneul olimpic fără a pierde vreun meci, inclusiv finala în patru seturi împotriva Statelor Unite.

În urma victoriei de la Barcelona, Cuba a devenit forţa dominantă în voleiul mondial feminin, câştigând apoi medalii de aur la Campionatul Mondial (1994) şi Cupa Mondială (1995).

La Jocuri Olimpice de la Atlanta (SUA) din 1996, echipa se prezenta ca fiind invincibilă, având acelaşi nucleu de jucătoare ca acela care a triumfat la Barcelona, dar cu un plus de maturitate. Lucrurile nu au început, însă, atât de bine cum au sperat cubanezele, ele cedând atât în faţa Federaţiei Ruse, cât şi a Braziliei, în faza grupelor. Fetele trebuiau, totuşi, să îşi revină. În semifinală, au jucat din nou cu Brazilia, meciul desfăşurându-se ca o adevărată finală. "Acel meci a devenit mai important decât finala. După 20 de ani, oamenii încă mai vorbesc despre el. A fost un meci foarte greu pentru că echipele erau atât de apropiate valoric", îşi aminteşte Regla Torres. În cele din urmă, Cuba s-a impus, disputând finala împotriva Republicii Populare Chineze, pe care a învins-o, câştigând astfel a doua medalie de aur olimpică. După Atlanta, echipa naţională a Cubei a câştigat Campionatul Mondial din 1998 şi Cupa Mondială din 1999, aminteşte site-ul https://olympics.com.

Patru ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, voleibalistele din Cuba au învins fiecare adversar în drumul lor spre o nouă medalie de aur. În finală, au început meciul destul de anevoios, pierzând primele două seturi împotriva Federaţiei Ruse. Dar, "Fetele din Caraibe" nu aveau cum să fie învinse, ele făcând istorie, într-un final. După ce au câştigat a treia medalie olimpică de aur consecutiv, situaţie fără precedent, au fost redenumite "Fetele spectaculoase din Caraibe" ("Las Espectaculares Morenas del Caribe"), deoarece realizările şi jocul lor plăcut ochiului era extrem de spectaculos.

"Am ajuns să le cunosc atât de profund pe fiecare dintre colege. Le-am visat. Am plâns şi am râs cu ele. Nu există cuvinte care să descrie tot ce am simţit ca şi căpitan al acelei echipe", spune Mireya Luis, componentă de bază a formaţiei, remarcând, totodată, că împreună formau o familie, iar toţi membrii echipei erau foarte importanţi. Chiar şi în prezent, Mireya Luis este considerată una dintre cele mai bune voleibaliste ofensive din lume. Mireya Luis face parte dintre cele opt jucătoare care au evoluat la toate cele trei "Olimpiade de Aur". Alături de ea au mai fost: Ana Ibis Fernández, Idalmis Gato, Lily Izquierdo, Marlenis Costa, Regla Torres, Regla Bell şi Raisa O' Farril.

Regla Torres a fost o altă jucătoare cheie pentru Cuba. Cu abilităţi incredibile de ofensive şi de blocare, ea a fost jucătoarea perfectă pe teren. În 2001, Federaţia Internaţională de Volei (FIVB) a desemnat-o cea mai bună voleibalistă a secolului al XX-lea. Un alt membru al staff-ului a primit un premiu similar. Eugenio George a fost desemnat cel mai bun antrenor al secolului al XX-lea după ce a condus echipa la Barcelona, Atlanta şi Sydney, alături de secundul Ńico Perdomo. Eugenio George a murit în 2014, în urma unei îndelungate boli. Poreclit "Profesorul", este considerat "părintele" dezvoltării voleiului în Cuba, iar moştenirea sa sportivă şi didactică nu va fi uitată niciodată.

"Fetele din Caraibe" au devenit simbolul puterii sportive cubaneze şi, de asemenea, al importanţei femeilor. "Am devenit modele ca femei şi ca echipă", spune Marlenis Costa, de trei ori campioană olimpică.

Echipa naţională de volei feminin a Cubei a câştigat, în total, trei titluri olimpice şi o medalie de bronz, trei campionate mondiale şi o medalie de argint, patru Cupe Mondiale şi două medalii de argint, opt ediţii ale Jocurilor Panamericane, plus alte trei medalii de argint şi una de bronz, precum şi o medalie de argint şi una de bronz la Jocurile din America Centrală şi Caraibe. Voleibalistele cubaneze au mai obţinut medalii la competiţiile "World Grand Champions Cup" (un aur şi un argint) şi la "World Grand Prix" (două de aur, patru de argint şi două de bronz).

De atunci, echipa naţională feminină a Cubei nu a mai obţinut performanţe notabile. Deşi au câştigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, cubanezele nu au mai câştigat nicio medalie olimpică de atunci şi nu s-au mai calificat la ediţiile de la Londra (2012), Rio (2016) şi Tokyo (2020). Chiar dacă moştenirea lor nu se mai reflectă pe scena olimpică, influenţa pe care o au este intangibilă. "Fetele spectaculoase din Caraibe" vor exista pentru totdeauna în istoria Jocurilor Olimpice. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.olympics.com