Curtea Penală Internaţională este singura instituţie juridică internaţională, cu statut de curte, având mandat de investigare şi acuzare a persoanelor care sunt implicate în crime internaţionale de genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război. Jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale include, din 2017, şi crima de agresiune, potrivit https://www.aba-icc.org/.

Tratatul multilateral Statutul de la Roma reprezintă cadrul juridic de înfiinţare pentru Curtea Penală Internaţională. Statutul de la Roma a fost adoptat în 1998. Curtea Penală Internaţională este o instituţie independentă, şi în raport cu sistemul Naţiunilor Unite, dar cooperează strâns cu ONU şi cu agenţiile sale subsidiare.

Potrivit prevederilor Statutului de la Roma, Curtea poate ancheta sau pune sub acuzare atunci când instituţiile naţionale nu pot sau nu reuşesc să acţioneze într-o anumită speţă şi se ocupă de cele mai grave crime. Mai mult, Statutul de la Roma şi alte documente importante determină Curtea Penală Internaţională să folosească cele mai înalte standarde de judecare şi de proces echitabil.

În 1995, Comisia pentru dreptul internaţional a prezentat Adunării Generale a ONU proiectul final de statut pentru curtea penală internaţională. La recomandarea Comisiei, Adunarea Generală a înfiinţat un Comitet Ad Hoc pentru instituirea Curţii Penale Internaţionale pentru analizarea chestiunilor de fond în proiectul de statut. Comitetul Ad Hoc s-a reunit de două ori în 1995 pentru a discuta pe marginea înfiinţării curţii penale internaţionale, conform https://www.aba-icc.org/.

Adunarea Generală a pus bazele Comitetului de pregătire pentru înfiinţarea Curţii penale internaţionale, invitând să contribuie statele membre, dar şi agenţiile specializate, care să pregătească textul consolidat pe baza proiectului de statut al Comisiei de drept internaţional şi pe baza raportului Comitetului Ad Hoc. Comitetul de pregătire s-a întrunit în cadrul a şase sesiuni în perioada 1996-1998 şi a aprobat proiectul final de statut la întrunirea din martie-aprilie 1998, punând bazele proiectului luat în considerare la Conferinţa de la Roma.

În 15 decembrie 1997, cu prilejul celei de-a 52-a sesiuni, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a hotărât organizarea Conferinţei Naţiunilor Unite a plenipotenţiarilor pentru înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale, denumită generic Conferinţa de la Roma, care să fie deschisă statelor membre şi părţilor semnatare ale agenţiilor specializate al sistemului ONU. Adunarea Generală a programat desfăşurarea întrunirii de la Roma pentru iunie 1998 şi a însărcinat Conferinţa plenipotenţiarilor să definitiveze şi să adopte convenţia pentru stabilirea unei curţi penale internaţionale. În perioada 15-17 iulie 1998, s-a desfăşurat Conferinţa Naţiunilor Unite a reprezentanţilor plenipotenţiari pentru înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale, la care au participat peste 160 de delegaţii ale guvernelor lumii. În data de 17 iulie 1998, Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale a fost deschis pentru semnare şi ratificare după ce delegaţiile a 120 de state au votat în favoarea documentului cu prilejul întrunirii de la Roma.

Sursa foto: coalitionfortheicc.org 

La 27 mai 1999, pe fondul conflictului din Fosta Republică Iugoslavia, Slobodan Milosevici, fost preşedinte, a fost pus sub acuzare de această curte internaţională, devenind primul şef de stat asupra căruia a fost declanşată o asftel de anchetă.

Ca urmare a ratificării de către cel de-al 60-lea stat a Statutului de la Roma la 11 aprilie 2002, a fost deschisă calea pentru intrarea în vigoare la 1 iulie 2002. Curtea Penală Internaţională devenea, astfel, prima instanţă penală internaţională permanentă din lume pentru investigarea şi acuzarea genocidului, a crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război, în conformitate cu jurisdicţia sa.

În perioada 3-10 septembrie 2002, Adunarea statelor părţi, organismul de supraveghere şi legislativ al Curţii, s-a întrunit pentru prima dată. Ulterior, la 3-7 februarie 2003, Adunarea a ales primul corp de 18 judecători ai Curţii. Sesiunea inaugurală a Curţii Penale Internaţionale avea să se desfăşoare la 11 martie 2003, prilej cu care judecătorii şi-au luat în primire postul, https://www.aba-icc.org/.

Preşedinţia, unul dintre cele patru organisme ale Curţii, este formată din preşedintele Curţii şi din primul şi al doilea vicepreşedinte, toţi aleşi cu majoritatea absolută a judecătorilor Curţii pentru un mandat de trei ani, care poate fi reînnoit. În conformitate cu articolul 38 din Statutul de la Roma, la 11 martie 2021, judecătorii Curţii şi-au ales Preşedinţia, aceasta fiind compusă din judecătorul polonez Piotr Hofmanski, preşedinte, judecătoarea Luz del Carmen Ibanez Carranza (Peru), prim-vicepreşedinte, şi judecătorul Antoine Kesia-Mbe Mindua (RD Congo), vicepreşedinte secund.

Astăzi, Curtea are peste 900 de funcţionari din aproximativ 100 de state. În cadrul Curţii sunt şase limbi oficiale - engleză, franceză, arabă, chineză, rusă şi spaniolă -, iar cele două limbi de lucru sunt engleza şi franceza. Curtea are birou de legătură la New York şi alte şapte birouri similare în Kinshasa şi Bunia (R.D. Congo), Kampala (Uganda), Bangui (Republica Centrafricană), Abidjan (Côte d'Ivoire), Tbilisi (Georgia) şi Bamako (Mali). Sediul este la Haga (Regatul Ţărilor de Jos), iar pentru anul 2023 bugetul Curţii este de 169,6 milioane euro.

Până în prezent, Curtea a gestionat 31 de cazuri, dintre care unele având cel puţin un suspect. Judecătorii Curţii au emis 38 de mandate de arestare. Cooperarea dintre state a ajutat la reţinerea a 21 de persoane în centrul de detenţie al Curţii. Faţă de cinci persoane acuzaţiile au fost retrase ca urmare a decesului acestora. Judecătorii au emis 10 condamnări şi patru achitări. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)