Tulburările de la Praga din 1848 au apărut în contexte similare celor din alte oraşe importante, austriece şi germane. Autorităţile habsburgice s-au confruntat cu o opoziţie diversă şi tot mai mare în capitala Boemiei, în anii 1840, dar niciun grup nu a întreprins o acţiune înainte ca vestea despre alte revolte şi probleme ale guvernelor să ofere această şansă, potrivit https://www.ohio.edu/.

La începutul deceniului, unii dintre aristocraţii din Dieta Boemiei au început să atace autoritatea de la Viena şi eşecul regimului de a aborda problemele din provincii. La Praga, studenţii, categoriile profesionale educate şi unii antreprenori au criticat şi birocraţia rigidă, lipsa instituţiilor reprezentative şi a egalităţii civile, dar şi persistenţa serviciilor de muncă obligatorii ale ţăranilor. Mişcarea naţionalistă cehă, aflată în curs de înfiinţare, era cea mai puternică voce a micii burghezii din Praga şi din oraşele mai mici din Boemia. Ea cerea reforme constituţionale liberale şi drepturi educaţionale egale pentru vorbitorii de limba cehă şi pentru germani. Criza din anii 1840, tulburările populare care i-au urmat şi paralizia crescândă a guvernului habsburgic au creat o situaţie de criză reală până la sfârşitul anului 1847.

În acel moment, Praga avea o populaţie de peste 115.000 de locuitori, care creştea rapid din cauza migraţiei din mediul rural şi a începuturilor industriei mecanizate. În 1844, muncitorii ce lucrau în domeniul textilelor au protestat împotriva salariilor mici, au spart utilaje şi au atacat proprietarii de fabrici şi micii oameni de afaceri. Din nou în 1847, elemente muncitoare au protestat împotriva şomajului, a penuriei şi a preţurilor mari la alimente; astfel de proteste s-au repetat în 1848. Autorităţile civile şi militare au stârnit furia populară pentru aplicarea taxelor vamale la alimente, introduse în 1829, şi pentru reprimarea protestelor muncitorilor. În faţa sărăciei muncitorilor, unii dintre cei mai radicali studenţi şi intelectuali din Praga au dezvoltat un interes pentru socialismul utopic, dar liberalii din clasa de mijloc, precum şi opoziţia aristocratică au respins, în general, orice încălcare a drepturilor de proprietate. Pe măsură ce problemele economice şi sociale s-au înmulţit, cele mai înalte autorităţi de la Praga, precum şi cele de la Viena, s-au arătat din ce în ce mai nesigure şi împărţite cu privire la răspunsul la această situaţie.

Vestea revoltelor din Italia şi, apoi, a revoluţiei pariziene de la sfârşitul lunii februarie 1848 a impulsionat grupurile de opoziţie din Praga să ceară reforme constituţionale imediate. Pe 2 martie, un grup de nobili a cerut guvernatorului, contele ceh Rudolf Stadion, să convoace Dieta Boemiei cu o reprezentare sporită a clasei de mijloc. În mod independent, pe 6 martie, radicalii au lansat un apel în cehă şi germană pentru o întâlnire publică în Piaţa Sf. Vaclav, în vederea scrierii unei petiţii către împăratul Ferdinand I (regele Ferdinand V al Boemiei), pentru realizarea reformei, arată https://www.ohio.edu/.

O primă întâlnire a avut loc la 11 martie, urmată de o a doua pe 10 aprilie. Participanţii la prima întâlnire publică erau în mare parte tineri şi vorbitori de cehă, din clasa mijlocie şi inferioară, doar puţini muncitori, fără membrii ai burgheziei superioare şi fără nobili. Ei au aprobat o petiţie prin care cereau libertăţi civile depline, abolirea obligaţiilor feudale ale ţăranilor, crearea unei miliţii cetăţeneşti, instruirea în limba cehă în şcoli şi un guvern constituţional cu reprezentanţi aleşi dintre nobilime, cler, burghezie şi ţărani. Naţionaliştii cehi au introdus cererea pentru o Dietă anuală unită pentru Boemia, Moravia şi Silezia austriacă, dar radicalii au găsit puţin sprijin pentru orice "organizare a muncii" pe linii utopice socialiste. Într-adevăr, reformatorii constituţionali liberali de la Praga, atât cehi, cât şi germani, au adoptat o poziţie conservatoare în privinţa problemelor sociale.

Primarul, partea conservatoare a burgheziei şi chiar guvernatorul, contele ceh Rudolf Stadion, au fost dispuşi să accepte multe dintre aceste cereri, mai ales după ce curtea imperială l-a demis pe ministrul de externe Klemens von Metternich şi a promis reforme. Guvernatorul a organizat, la 1 aprilie 1848, o comisie pentru reforma guvernamentală, iar în două săptămâni a fost de acord ca acest organism să se unească cu Comitetul Sf. Vaclav pentru a forma un "Comitet Naţional" care să planifice alegerea unei noi Diete a Boemiei. Sentimentul naţionalist german a întârziat să se dezvolte la Praga, însă majoritatea cehă din Comitetul Naţional şi cererile tot mai mari din presa cehă pentru drepturile politice ale majorităţii cehe din Boemia, Moravia şi Silezia au pus clasa de mijloc, vorbitoare de limbă germană, în defensivă. În martie şi aprilie, liberalii cehi şi vorbitori de limbă germană au lucrat împreună pentru reforma constituţională, dar până la mijlocul lunii mai, toţi germanii s-au retras din Comitetul Naţional, acesta devenind un forum major pentru activitatea politică naţionalistă cehă.

Pentru a promova cauza drepturilor civile şi culturale pentru toate popoarele slave din Imperiul Habsburgic, istoricul Frantisek Palacky şi alţi lideri cehi au demarat la sfârşitul lunii aprilie organizarea unui congres slav care s-a reunit, la Praga, cinci săptămâni mai târziu. În cadrul acestuia a fost formulat primul program politic al cehilor, care cerea: autonomie pentru ţările cehe în cadrul monarhiei habsburgice, egalitatea limbilor cehă şi germană, extinderea libertăţilor civile, a cuvântului, a presei, a convingerilor religioase şi a adunărilor, potrivit https://francais.radio.cz/.

Reprimarea sângeroasă a armatei habsburgice din iunie 1848 a pus capăt eforturilor liberale de la Praga de a obţine reforma constituţională. Studenţii cehi radicali au văzut ca o provocare întoarcerea pe 20 mai a comandantului militar Alfred Windischgrätz. Ei au cerut în zadar arme, iar la 12 iunie, în timpul congresului, au organizat o liturghie în aer liber în Piaţa Sf. Vaclav. După liturghie, studenţii şi muncitorii au început să se lupte cu soldaţii lui Windischgrätz. După şase zile de lupte de stradă, bombardamente de artilerie şi peste o sută de victime, Windischgrätz a preluat controlul oraşului, notează volumul "Revoluţia română din 1848" (Editura Politică, Bucureşti, 1969).

Alfred Windischgrätz

Guvernul provincial a dizolvat Comitetul Naţional la sfârşitul lunii iunie şi a oprit planurile de a alege o nouă Dietă. Ultima încercare semnificativă de activitate revoluţionară în capitala Boemiei a avut loc în mai 1849. Încurajat de Mihail Bakunin, un grup de radicali studenţi cehi şi germani a plănuit o revoltă. Poliţia a descoperit conspiraţia şi a impus o nouă stare de asediu, care a durat până în august 1853. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: (c) cesky.radio.cz