Personalitate enciclopedică a culturii române şi universale, Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a născut la 26 februarie 1838, la Cristineşti, în ţinutul Hotin (Bucovina).

A învăţat la Cameniţa, Viniţa şi Rovno, apoi a terminat studiile liceale la Chişinău. Între anii 1855-1857, a urmat studii de drept şi a audiat cursuri de filologie şi istorie la Universitatea din Harkov, după cum indică "Dicţionarul general al literaturii române", apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005). În 1858, a devenit membru al tribunalului din Cahul, demisionând după şapte luni.

A editat o serie de publicaţii cu profil predominant istorico-filologic: "România" (1858-1859) în care promova ideile paşoptismului, "Foaie de storiă română" (1859), "Foiţa de istoriă şi literatură" (1860), "Din Moldova", devenită apoi "Lumina" (1862-1863). A publicat, totodată, în "Zimbrul şi vulturul", "Ateneul român", "Trecutul", "Tribuna română", "Dacia".

În 1859 este numit custode al Bibliotecii Şcoalelor la Iaşi, căreia îi donează patru mii de volume, iar de la începutul anului 1860, timp de un an, a fost şi profesor de istorie, geografie şi statistică. În 1862 activează ca bibliotecar şi profesor la Gimnaziul Central din Iaşi.

În mai 1863 este destituit din învăţământ, în urma acţiunilor unei grupări conduse de V.A. Urechia, Titu Maiorescu ş.a. şi i se intentează un proces de presă, capul de acuzare fiind imoralitatea unor pasaje din nuvela "Duduca Mamuca". Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a apărat magistral şi obţine achitarea în iunie acelaşi an, menţionează sursa citată mai sus.

În vara anului 1863 s-a mutat de la Iaşi la Bucureşti, unde, cu sprijinul lui Vasile Alecsandri, fusese numit membru în Comisia moşiilor mănăstireşti. Aici editează mai multe periodice: "Aghiuţă" (1863-1864), "Satyrul" (febr.-iun. 1866), "Traian" (1869-1870), "Columna lui Traian" (1870-1877, 1882-1883).

Publicaţia "Columna lui Traian" a fost una dintre cele mai importante apariţii editoriale ştiinţifice ale vremii, fiind axată pe domenii precum istoria, lingvistica, critica literară, folclorul şi psihologia. Printre cele mai cunoscute articole găzduite în paginile sale a fost "Misiunea preotului la sate". Apărut în luna martie 1872, materialul a fost semnat "preot I. Creangă".

Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost director şi la "Foaia societăţii 'Românismul" (1870-1871) şi "Revista literară şi ştiinţifică" (1876). A colaborat la gazete precum "Buciumul", "Familia", "Sentinela română", "Românul", "Perseverenţa", "Ghimpele" etc. În 1864, i-a fost încredinţată conducerea revistei "Arhiva istorică a României".

Începând cu anul 1874, a ţinut un curs de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti ("Principie de filologie comparativă ario-europea", publicat în 1875), iar în perioada 1876-1900 a fost director al Arhivelor Statului. În martie 1882, a fost desemnat, pentru o perioadă de trei ani, decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, iar în februarie 1883 a fost ales preşedinte al Societăţii Presei Române.

A lăsat lucrări importante de istorie, de dimensiuni impresionante, între care se numără "Istoria critică a românilor", din care nu au apărut decât două volume (în 1873, respectiv 1875), monografia "Ion Vodă cel Cumplit" (1865) ş.a.

Lui Hasdeu îi revine meritul de a fi aşezat pe baze ştiinţifice filologia românească. A avut o însemnată contribuţie la relevarea fondului autohton al limbii române. Dintre principalele sale lucrări în acest sens amintim "Cuvente den bătrâni" (I-III, 1878-1881, Premiul "I.Heliade-Rădulescu" al Academiei Române, în 1880) şi studiul "Principie de lingvistică", pentru care i s-a acordat din nou, în 1881, Premiul "I. Heliade-Rădulescu" al Academiei Române. În 1884, Academia Română i-a încredinţat elaborarea unui mare dicţionar etimologic al limbii române. Lucrarea sa fundamentală în domeniul lingvisticii, "Etymologicum Magnum Romaniae" (I-IV), a apărut între anii 1886-1898.

Alte scrieri ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu: poema "Cântec popular moldovenesc" (1850), studiul de folclor "Inelul şi năframa" (1856), nuvela "Duduca Mamuca", drama "Răposatul postelnic" (1862), nuvela "Micuţa" (1864), drama istorică "Răzvan-Vodă" (1867, apărută de la ediţia a treia, din 1869, cu titlul "Răzvan şi Vidra"), volumul "Poezie" (1873), studiul "Obiceiele juridice ale poporului român" (1878), piesa "Trei crai de la Răsărit" (premiera în ianuarie 1879, la Teatrul Naţional din Bucureşti, editată şi în volum), volumul "Sarcasm şi ideal" (1897).

La 13 septembrie 1877 a devenit membru titular al Societăţii Academice Române. A fost şi vicepreşedinte al Academiei Române (1885-1886, 1887-1888 şi 1889-1892). A fost, de asemenea, membru al Academiei Regale Sârbe (1871), membru al Societăţii de Lingvistică din Paris (1882), membru corespondent al Academiei Imperiale de Ştiinţe din Sankt Petersburg (1884), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din New York (1895) ş.a.

Devastat, în 1888, de moartea fiicei sale, Iulia, decedată la vârsta de 18 ani în urma unei pneumonii, Bogdan Petriceicu Hasdeu va trăi din ce în ce mai departe de lume, în credinţa comuniunii centrate pe o formă de spiritism cu fiinţa dispărută ("Dicţionarul general al literaturii române").

În 1896, Bogdan Petriceicu Hasdeu a dăruit Academiei Române suma de 50.000 de lei pentru instituirea unui Premiu ''Iulia Hasdeu''. Considerată una dintre marile promisiuni ale literaturii şi culturii româneşti, Iulia Hasdeu a publicat în timpul vieţii doar patru poezii, în limba franceză. Creaţia sa, scurtă dar densă, redactată în limba franceză, a fost publicată de Bogdan Petriceicu Hasdeu în trei volume şi conţine ciclurile "Bourgeons d'Avril, Fantaisies et Reves" (1889), "Chevalerie. Confidences et Canevas" (1890), "Theatre, Legendes et contes" (1890). Cărţile cuprind poezii, proză, basme şi povestiri pentru copii, un roman, eseuri, cugetări. S-a păstrat şi bogata corespondenţă în limba franceză pe care a purtat-o cu tatăl său, când a fost la studii la Paris.

În amintirea fiicei sale, a construit, între 1894-1896, la Câmpina, un castel (azi Muzeul memorial "B.P. Hasdeu"), "al cărui proiect ar fi fost transmis de Iulia prin efluvii de natură mistică" (sursa: "Dicţionarul general al literaturii române"). În această clădire din Câmpina, Hasdeu a trăit şi a lucrat în ultimii ani ai vieţii.

Bogdan Petriceicu Hasdeu a murit la 25 august 1907, la Câmpina. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, în cavoul pe care îl construise pentru fiica sa. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.istorie-pe-scurt.ro