La Nantes, în Franța, omul de afaceri și pionierul transportului public Stanislas Baudry (1777-1830) a deschis prima linie de omnibus la 10 august 1826, potrivit https://www.1-jour.fr/.

Cele două trăsuri trase de cai, fiecare cu o capacitate de 16 persoane, ofereau servicii gratuite între centrul orașului și băile publice, pe care Stanislas Baudry le construise ca anexă la o moară de făină.

Baudry și-a dat seama ulterior că unii oameni foloseau omnibusurile sale pentru călătorii personale, fără a merge efectiv la băi. Apoi a creat o companie de transport urban, 'La Dame Blanche' care a început să funcționeze pe 30 septembrie 1826.

Se pare că omnibusul și-a luat numele de la o prăvălie din Nantes, 'Omnes Omnibus', în fața căreia se oprea transportul orașului la începutul secolului al XIX-lea, se arată pe site-ul https://bibliotheques-specialisees.paris.fr/. Cuvântul 'omnibus' provine din cuvântul latin care înseamnă 'pentru toți'.

În ianuarie 1828, Stanislas Baudry s-a mutat la Paris, unde a înființat Entreprise Générale des Omnibus, o rețea de linii de trăsuri trase de cai special echipate. Omnibusurile, cu mult mai puțin costisitoare față de o trăsură, și mai mult decât atât, erau în serviciul oricărui cetățean, au avut un succes răsunător.

Sursa foto: technologyatlas.org 

Până în secolul al XVII-lea, locuitorii Parisului călătoreau în principal pe jos sau călare. Trăsurile, inițial rezervate familiei regale și câtorva apropiați (fiind foarte scumpe, existau doar trei sub Francisc I, de exemplu), au devenit mijlocul de transport preferat de oamenii de la curte.

Sursa foto:  La Belle Epoque/Facebook

În 1640, Nicolas Sauvage, vizitiu al stăpânului diligențelor din Amiens, s-a stabilit în conacul privat Saint-Fiacre (care avea să dea numele vehiculului, strămoșul taxiurilor) și a devenit primul care a început să închirieze trăsuri, cu ora sau cu ziua.

Lui Blaise Pascal (1623-1662), matematician, fizician, inventator și filosof, i se atribuie, pe la 1661, ideea unei trăsuri care circula la ore fixe și pe rute fixe, și în care pasagerii puteau urca și coborî pe parcurs. Numărul limitat de vehicule disponibile, îngustimea străzilor care încetinea considerabil călătoria și faptul că oamenilor de rând nu li se permitea să le folosească au însemnat că popularitatea acestor trăsuri a scăzut rapid, până la dispariția lor completă în 1677.

Sursa foto: bibliotheques-specialisees.paris.fr 

Abia în 1828 și sub conducerea lui Stanislas Baudry a apărut un sistem de transport public cu adevărat sustenabil. Pentru suma modestă de 25 de cenți, oricine putea călători în acest vehicul mare cu 17 locuri - omnibus -, condus de un vizitiu și un conductor care se ocupa de bilete și asigura buna desfășurare a călătoriei. Succesul a fost de așa de mare încât, până la sfârșitul anului 1828, compania lui Baudry se lăuda cu 89 de trăsuri și 821 de cai, răspândiți pe 10 linii. Cu toate acestea, neavând monopol, s-a confruntat rapid cu concurența din partea a aproximativ zece alți operatori.

Până la sfârșitul anului 1830, existau în serviciu 390 de vagoane pe 34 de linii. Fiecare companie era identificabilă printr-o culoare și un număr și era strict reglementată de Prefectul Poliției.
Introducerea omnibusului cu etaj, în 1853, a permis transportul mai multor pasageri și, prin urmare, au crescut profiturile. Cu 12 locuri suplimentare pe puntea superioară, la 15 cenți fiecare, acest spațiu era foarte solicitat, existând riscul ca vagonul să se răstoarne dacă era gol.

Pe măsură ce proiectele de renovare urbană ale baronului Haussmann (1809-1891, oficial francez care a supervizat un program radical de renovare urbană, cu noi bulevarde, parcuri și lucrări publice în Paris) împingeau muncitorii la limitele orașului, rețeaua de omnibusuri a trebuit reorganizată. În 1855, companiile au fuzionat rezultând: Compagnie Générale des Omnibus (CGO), care avea 569 de vehicule, 3.285 de cai și 33 de depouri răspândite pe aproximativ treizeci de linii în Paris și suburbiile sale. O concesiune pe 56 de ani a fost apoi semnată între oraș și CGO, prin care acesta din urmă a fost de acord să plătească o taxă în schimbul drepturilor de parcare.

Sursa foto: bibliotheques-specialisees.paris.fr

În ciuda tuturor acestor evoluții, transportul în Paris nu a fost lin. Opririle frecvente ale omnibusurilor și ale altor vehicule care blocau drumurile au prelungit considerabil timpii de călătorie, iar extinderea rețelei nu a împiedicat centrul orașului să-și mențină condițiile superioare de transport.

Odată cu reînnoirea concesiunii CGO în 1910, compania Renault a investit în sfârșit în tracțiunea mecanică: s-a născut omnibusul motorizat, construit pe un șasiu de camion, Renault devenind principalul său producător.

Sursa foto: bibliotheques-specialisees.paris.fr

Pe 11 ianuarie 1913, un omnibus tras de cai a făcut ultima călătorie, cedând definitiv locul autobuzului. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din eschidere: bibliotheques-specialisees.paris.fr