Mahatma Gandhi, pe numele lui Mohandas Karamchand Gandhi, a fost avocat, politician, activist social şi lider al mişcării naţionaliste indiene împotriva britanicilor. Este onorat de indieni ca tatăl naţiunii indiene. Gandhi este apreciat la nivel internaţional pentru doctrina sa de protest nonviolent (satyagraha) în realizarea progresului politic şi social. Până la asasinarea sa, în 1948, viaţa şi învăţăturile sale i-au inspirat pe activişti, inclusiv pe Martin Luther King Jr. şi Nelson Mandela, scriu site-urile https://www.britannica.com/, https://www.mkgandhi.org/ şi https://www.biography.com/.

S-a născut la 2 octombrie 1869, tatăl său, Karamchand Gandhi, fiind prim-ministru în Porbandar, iar mama lui, Putlibai, o persoană profund religioasă.

Foto: (c) historia.ro 

A fost influenţat într-o mare măsură de Thoreau, Tolstoi, Ruskin şi, mai ales, de viaţa lui Iisus Hristos. Indienii l-au numit pe Gandhi "Mahatma", adică Mare Suflet. La vârsta de 13 ani, acesta s-a căsătorit cu Kasturba, o fată de aceeaşi vârstă, în urma unei căsătorii aranjate. Au avut împreună 4 copii.

Gandhi a studiat Dreptul la Londra şi s-a întors în India, în 1891, pentru a profesa ca avocat, conform https://www.mkgandhi.org/.

A crescut venerându-l pe zeul hindus Vishnu şi urmând jainismul, o religie antică indiană, riguroasă din punct de vedere moral, prin faptul că promova non-violenţa, postul, meditaţia şi vegetarianismul, conform https://www.biography.com.

Foto: (c) historia.ro  

În 1893, a obţinut un contract de un an pentru a presta servicii juridice în Africa de Sud. În acea perioadă, în care britanicii controlau parţial Africa de Sud, Războiul Boer, din 1898-1900, avea să stabilească supremaţia britanicilor. În acest război, Gandhi a servit ca asistent medical.

Foto: (c) historia.ro  

Când a sosit prima oară în Africa, Gandhi a fost îngrozit de discriminarea şi segregarea rasială cu care se confruntau imigranţii indieni controlaţi de autorităţile albe britanice şi boere. La prima sa apariţie într-o sală de judecată, lui Gandhi i s-a cerut să-şi scoată turbanul. A refuzat şi a părăsit instanţa.

În 1894, a înfiinţat Natal Indian Congress pentru a lupta împotriva discriminării. Când se pregătea să se întoarcă în India, la sfârşitul contractului său de un an, a aflat despre un proiect de lege în faţa Adunării Legislative Natal, care i-ar fi privat pe indieni de dreptul de vot. Colegii imigranţi l-au convins pe Gandhi să rămână şi să conducă lupta împotriva acestei măsuri. Deşi Gandhi nu a putut împiedica trecerea legii, el a atras atenţia internaţională asupra nedreptăţii. Gandhi avea să rămână, astfel, în Africa de Sud timp de 21 de ani, militând pentru drepturile indienilor.

Foto: (c) historia.ro  

În 1906, a organizat prima sa campanie de nesupunere civilă în masă, pe care a numit-o "Satyagraha" ("adevăr şi fermitate"), ca reacţie la noile restricţii ale guvernului sud-african din Transvaal privind drepturile indienilor, inclusiv refuzul de a recunoaşte căsătoriile hinduse, mai informează https://www.biography.com/.

După ani de proteste, guvernul sud-african a închis sute de indieni, în 1913, inclusiv pe Gandhi. Sub presiune, guvernul a acceptat un compromis negociat de Gandhi şi generalul Jan Christian Smuts, care includea recunoaşterea căsătoriilor hinduse şi abolirea unei taxe electorale pentru indieni.

Tot în perioada petrecută în Africa, Gandhi a continuat să aprofundeze studiul religiilor lumii, demers pe care îl începuse în timpul studiilor, în Anglia.

În 1915, Gandhi s-a întors în India, unde a trăit o viaţă austeră dedicată rugăciunii, postului şi meditaţiei. În 1919, când India era încă sub controlul ferm al britanicilor, iar Legea Rowlatt a autorizat autorităţile britanice să închidă fără proces persoanele suspectate de răzvrătire, Gandhi a cerut o campanie "Satyagraha" de proteste paşnice şi greve. De asemenea, s-a opus recrutării militare obligatorii de indieni, de către Marea Britanie, pentru a servi în Primul Război Mondial. A făcut apel la boicot în masă, a îndemnat oficialii guvernamentali să nu mai lucreze pentru Coroană, pe studenţii săi i-a îndemnat să nu mai frecventeze şcolile guvernamentale, iar pe cetăţeni să nu mai plătească taxe şi să cumpere bunuri britanice.

După ce autorităţile britanice l-au arestat pe Gandhi în 1922, acesta a pledat vinovat pentru trei capete de acuzare de răzvrătire. Deşi a fost condamnat la şase ani de închisoare, Gandhi a fost eliberat în februarie 1924, după o intervenţie chirurgicală de apendicită.

El a descoperit, la eliberare, că relaţiile dintre hinduşii şi musulmanii din India au evoluat în timpul petrecut în închisoare. Când violenţa dintre cele două grupuri religioase a izbucnit din nou, Gandhi a început un post de trei săptămâni în toamna anului 1924, pentru a îndemna la unitate.

A rămas departe de politica activă în marea parte a anilor '20.

A revenit ca activist în 1930, pentru a protesta împotriva Legilor privind sarea din Marea Britanie, care nu numai că le interziceau indienilor să colecteze sau să vândă sare, dar au impus o taxă care i-a lovit în mod deosebit pe cei mai săraci din ţară. Gandhi a planificat o nouă campanie "Satyagraha", Marşul sării, care a constat într-un marş de 390 de kilometri/240 de mile până la Marea Arabiei, unde a colectat sare, sfidând simbolic monopolul guvernamental.

După eliberarea din închisoare, în ianuarie 1931, a încheiat un acord cu Lord Irwin, pentru a pune capăt "Salt Satyagraha" în schimbul unor concesii care includeau eliberarea a mii de prizonieri politici. În speranţa că acordul va fi o piatră de temelie către guvernarea autohtonă, Gandhi a participat la Conferinţa Mesei Rotunde de la Londra privind reforma constituţională a Indiei, în august 1931, ca unic reprezentant al Congresului Naţional Indian. Conferinţa s-a dovedit însă inutilă.

S-a întors în India, fiind din nou închis în ianuarie 1932, în timpul unei represiuni a noului vice-rege al Indiei, Lord Willingdon. Gandhi a părăsit Congresul Naţional Indian în 1934, iar conducerea a fost încredinţată lui Jawaharlal Nehru. S-a îndepărtat din nou de politică, pentru a se concentra pe educaţie, sărăcie şi problemele care afectau zonele rurale ale Indiei.

În 1942, în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, Gandhi a lansat mişcarea "Quit India", care a cerut retragerea imediată a britanicilor din ţară. În august 1942, britanicii l-au arestat pe Gandhi, pe soţia sa şi pe alţi lideri ai Congresului Naţional Indian. După o detenţie de 19 luni, a fost eliberat în 1944.

După ce Partidul Laburist i-a învins pe conservatorii lui Churchill la alegerile generale britanice din 1945, au început negocierile cu Congresul Naţional Indian şi Liga Musulmană a lui Mohammad Ali Jinnah pentru independenţa Indiei. Gandhi a jucat un rol activ în negocieri, dar nu a putut birui în speranţa sa pentru o Indie unificată. În schimb, planul final prevedea împărţirea subcontinentului pe linii religioase în două state independente - India predominant hindusă şi Pakistan predominant musulman.

Violenţa dintre hinduşi şi musulmani a izbucnit chiar înainte ca independenţa să intre în vigoare, la 15 august 1947. Gandhi a vizitat zonele cu revolte într-un apel la pace şi a postit, în încercarea de a pune capăt vărsării de sânge. Unii hinduşi, totuşi, l-au văzut pe Gandhi ca pe un trădător pentru exprimarea simpatiei faţă de musulmani.

La 30 ianuarie 1948, Gandhi, în vârstă de 78 de ani, a fost împuşcat de către extremistul hindus Nathuram Godse, care era supărat pe toleranţa lui Gandhi faţă de musulmani. Slăbit din cauza grevelor repetate ale foamei, Gandhi a fost condus de două nepoate ale sale la locuinţa sa din Casa Birla din New Delhi, la o întâlnire de rugăciune de după-amiaza târziu. Godse a îngenuncheat în faţa lui Ghandi, înainte de a scoate un pistol semiautomat, şi l-a împuşcat de trei ori. Godse a fost executat prin spânzurare în noiembrie 1949. Alţi conspiratori au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă, mai scrie https://www.mkgandhi.org/. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: history.com