Pentagonul este clădirea sediu simbol a Departamentului Apărării a Statelor Unite ale Americii. Cea mai masivă clădire de birouri de pe mapamond, configurată într-o formă geometrică cu cinci laturi, este casa oficială a instituţiei puterii militare a SUA.

Pe fondul desfăşurării operaţiunilor militare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la 27 mai 1941, după atacul Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice, preşedintele american Franklin Delano Roosevelt a decretat stare naţională de urgenţă. Rolul tot mai exponenţial al Departamentului de Război al SUA, cu 24.000 de angajaţi dispersaţi în 17 clădiri în Washington DC, impunea actualizarea necesarului de personal, cât şi concentrarea sa într-un singur sediu central pentru o mai fluidă cooperare a factorilor implicaţi în procesul decizional. Chiar preşedintele american Roosevelt a aprobat construirea unui sediu pentru Departamentul de Război pe Strada 21 în cartierul Foggy Bottom a capitalei americane. Construit pentru suma de 18 milioane de dolari, urma să fie deschis în iunie 1941, însă a fost considerat mult prea mic pentru necesităţile Departamentului de Război, iar în 1947 clădirea ridicată avea să devină sediul Departamentului de Stat al SUA, conform www.history.com.

Generalul George C. Marshall, şeful de stat major al Armatei, a cerut generalului Brehon Somervell, şeful diviziei de construcţii a Armatei, să găsească o soluţie pentru un sediu adecvat al Departamentului de Război. Răspunsul generalului Somervell a fost unul pe măsură, respectiv o clădire care să găzduiască 40.000 de persoane simultan, însă o construcţie de asemenea anvergură nu putea fi amplasată în Washington DC, iar locul ales se afla dincolo de râul Potomac în Virginia, în partea de est a Cimitirului Naţional Arlington. Parcela aleasă a fost cândva parte din marea proprietate deţinută de generalul Confederaţiei Robert E Lee.

Configuraţia străzilor din zonă l-a forţat pe arhitectul şef G. Edwin Bergstrom, care a realizat schiţa clădirii, să aleagă o formă asimetrică în cinci laturi. Bergstrom a promis că va încheia într-un an lucrările, iar în şase luni o parte semnificativă a clădirii putea fi utilizată.

Camera Reprezentanţilor a adoptat legea necesară pentru aprobarea proiectului la 28 iulie 1941, iar Senatul la 14 august 1941.

Protestele l-au determinat pe preşedintele Roosevelt să ceară mutarea proiectului mai la sud de Arlington Farm, în apropierea Aeroportului Hoover-Washington şi a transmis arhitectului şef să reducă dimensiunile clădirii. Chiar dacă noul amplasament nu mai obliga respectarea formei clădirii stabilite iniţial, timpul i-a obligat pe arhitecţi să rămână fideli planurilor deja creionate, potrivit www.history.com.

Forma aleasă a clădirii oferă perspectiva pragmatică asupra gestionării culoarelor de comunicare între încăperile interioare, o curte interioară, precum şi uşurinţa ridicării construcţiei, comparativ cu una având formă circulară. Aminteşte, deopotrivă, de formele tradiţionale specifice fortăreţelor, precum şi de construcţiile specifice perioadei războiului civil, conform sursei citate.

Lucrările au debutat la 11 septembrie 1941, iar în decembrie acelaşi an pe şantier erau desfăşuraţi 3.000 de lucrători, supervizor al derulării lucrărilor fiind colonelul Leslie R. Groves, care ulterior avea să devină şi responsabilul de proiect pentru Manhattan Project.

Accelerarea cursului războiului a împins constructorii să angajeze şi mai mulţi oameni pe şantier pentru grăbirea lucrărilor construcţiei cu cinci nivele de la sol şi două în subteran, în martie 1942 peste 10.000 de oameni lucrau, iar ulterior, peste 15.000 de lucrători erau angajaţi în trei schimburi. Au fost folosiţi peste 410.000 metri cubi de ciment, cantitate realizată din 700.000 de tone de nisip drenat din râul Potomac. Costurile iniţiale prognozate la 35 de milioane de dolari au ajuns la un talon final de peste 75 de milioane de dolari, potrivit altor surse fiind avansate chiar sume mai mari.

La 30 aprilie 1942, au intrat în clădirea, cu o suprafaţă de 620.000 de metri pătraţi şi o înălţime de 23 de metri, primii angajaţi ai Pentagonului, iar stabilimentul a fost oficial deschis la 15 ianuarie 1943.

În septembrie 1947, Congresul a aprobat National Security Act, document fundamental pentru construcţia sistemului de securitate şi apărare a SUA, care avea să reglementeze rolul fiecărei instituţii în parte, delimitând rolul şi funcţionarea Forţelor Aeriene de către Armată, stabilea Comitetul întrunit al şefilor de stat major şi crea Agenţia Centrală de Informaţii şi Consiliul Naţional de Securitate.

Rolul Pentagonului a fost clădit treptat în timpul perioadei tensionate a războiului rece, devenind una dintre cele mai importante instituţii în cadrul sistemului decizional al Statelor Unite ale Americii privind apărarea şi protejarea interesele de securitate naţionale americane. Primul secretar al apărării a fost James Forrestal (septembrie 1947-martie 1949), rămânând considerat de mulţi drept părintele sistemului de securitate naţională. În prezent, Pentagonul este condus, din 22 ianuarie 2021, de Lloyd Austin, în calitate de cel de-al 28-lea secretar al apărării, şi continuă să fie una dintre cele mai importante instituţii pentru apărarea şi securitatea naţională a SUA. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: virginiaplaces.org