Ortodoxe
Sf. Mc. Polieuct; Sf. Cuv. Eustratie; Sf. Ier. Petru, episcopul Sevastiei

Greco-catolice
Sf. m. Polieuct

Romano-catolice
Fer. Alexia Le Clerc, călug.


Sfântul Mucenic Polieuct este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 9 ianuarie.

Sfântul Polieuct era din Melitina, Armenia, şi a trăit în timpul împăraţilor romani Deciu (249-251) şi Valerian (253-260).

În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, când aceştia erau căutaţi şi ucişi, Sfântul Polieuct a ieşit în oraş şi în văzul mulţimii a rupt ordinului dat asupra creştinilor şi împotriva lui Hristos.

"Fie voia lui Hristos, adevăratul Dumnezeu", a spus mai înainte Sfântul Mucenic Polieuct, care trăia în duh creştin dar încă nu se botezase. "Iată, din ceasul acesta las toate cele deşarte ale lumii şi mărturisesc că sunt rob al lui Hristos, Căruia Îi voi sluji, precum Îi va plăcea. Deci, voi merge şi voi citi porunca cea împărătească, dată asupra creştinilor şi asupra Domnului şi Dumnezeului meu Iisus Hristos". (Vieţile Sfinţilor)

Zicând astfel, s-a dus în târg şi înaintea tuturor, citind ordinul prin care se dispunea asuprirea creştinilor, l-a defăimat şi l-a rupt în bucăţi.

Apoi, ca şi cum mergea spre a se închina, a mers către statuile zeilor, care erau duse spre templu, şi apropiindu-se de ele, apuca câte un idol şi-l trântea la pământ, sfărâmându-i pe toţi ca pe nişte vase; aşa că a zdrobit atunci doisprezece astfel de zei.

Socrul său, care avea împuternicire de la împărat să-i pedepsească pe creştini, a încercat să-l convingă să renunţe la credinţa creştină. Dar nici el, nici fiica sa, soţia Sfântului Polieuct, nu l-au putut convinge.

Soţia sa, Paulina, tânguindu-se, zicea către dânsul: "Ce ţi s-a nălucit, iubitul meu bărbat, Polieuct? Cum te-ai amăgit şi te-ai pornit ca să sfărâmi pe cei doisprezece zei ai noştri?".

Sfântul, zâmbind, i-a spus: "Dacă am biruit şi am sfărâmat eu singur doisprezece idoli, acum tu nu ai la cine să mai scapi. Ascultă-mă, Paulino, şi cunoaşte pe unul, adevăratul Dumnezeu, Care este în ceruri şi Aceluia să te închini şi te sârguieşte ca să schimbi viaţa aceasta vremelnică cu cea veşnică". (Vieţile Sfinţilor)

"Acestea şi mai multe grăind sfântul către femeie, mulţi din cei necredincioşi stând împrejur ascultau cu bucurie cuvintele lui şi cunoscând puterea tainei s-au umilit şi au crezut în Hristos. Apoi, adunându-se judecătorii cetăţii cu toţi sfetnicii, au pus pe Sfântul Polieuct înaintea judecăţii lor şi pe de o parte cu îmbunări, iar pe de alta cu îngroziri, se sârguiau ca iarăşi să-l întoarcă la păgânătatea idolească. Dar de vreme ce n-au putut să izbutească, au hotărât asupra lui pedeapsă cu moartea, ca să ia sfârşit prin sabie". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Polieuct, mergând la moarte cu bucurie nespusă, încredinţa poporul care mergea împrejurul său că vorbeşte cu un tânăr prea luminat, care îl întăreşte şi-i porunceşte să uite toate cele lumeşti; dar nimeni nu putea să-l vadă pe acel tânăr decât numai sfântul mucenic.

Atunci şi-a plecat sub sabie sfântul său cap şi s-a botezat în sângele său, fiind tăiat pentru Iisus Hristos. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)