Cea de-a 18-a ediţie a Cupei Mondiale FIFA la fotbal s-a desfăşurat în perioada 9 iunie - 9 iulie 2006, în Germania, potrivit www.fifa.com.

Decizia privind găzduirea de către Germania a acestei ediţii a fost anunţată în iulie 2000.

În septembrie 2003, 198 de echipe naţionale au început parcursul de calificare pentru turneul final al Cupei Mondiale din Germania. România nu a reuşit să încheie cu succes campania de calificare pentru turneul final din 2006, într-o grupă cu Olanda, Cehia, Finlanda, Macedonia, Armenia şi Andorra tricolorii reuşind o clasare pe locul trei cu 25 de puncte care însă nu a asigurat biletele pentru Cupa Mondială. Interesul televizat pentru turneul final al Cupei Mondiale din Germania a generat 26,29 miliarde de urmăritori, iar finala a avut o audienţă de 715,1 milioane de telespectatori.

Cele 64 de partide s-au disputat pe 12 stadioane: stadionul olimpic din Berlin (72.000 de locuri), Munchen (66.000 de locuri), Dortmund (65.000 de locuri), Stuttgart (52.000 de locuri), Gelsenkirchen (52.000 de locuri), Hamburg (50.000 de locuri), Frankfurt (48.000 de locuri), Kaiserslautern (46.000 de locuri), Koln (45.000 de locuri), Hanovra (43.000 de locuri), Leipzig (43.000 de locuri), Nuremberg (41.000 de locuri), potrivit https://www.stadiumguide.com/.

În cele 64 de partide s-au marcat 147 de goluri (medie de 2,3 goluri pe meci) şi au fost prezenţi în tribune, în total, 3.359.439 de spectatori (o medie de 52.491 spectatori pe meci).

În meciul de deschidere al turneului final, la 9 iunie 2006, pe stadionul din Munchen, ţara gazdă a învins (scor 4-2) reprezentativa statului Costa Rica, conform www.fifa.com. Germania avea să câştige Grupa A, urmată de Ecuador, cele două asigurându-şi biletele pentru optimile de finală. În grupa B, echipa naţională a Angliei s-a impus pe prima poziţie, cu 7 puncte, urmată de Suedia, cu 5 puncte. Argentina a câştigat Grupa C cu un golaveraj mai bun în defavoarea Olandei, cele două având acelaşi număr de puncte (7). Portugalia a câştigat, cu 9 puncte, Grupa D, urmată de Mexic, cu doar 4 puncte. În Grupa E, Italia s-a impus cu 7 puncte, iar reprezentativa Ghana a ocupat poziţia secundă, cu 6 puncte. Brazilia a câştigat, cu 9 puncte, Grupa F, iar Australia a ocupat locul secund, cu 4 puncte. Elveţia a câştigat Grupa G, cu 7 puncte, iar Franţa, cu 5 puncte, s-a clasat de pe poziţia a doua pentru optimile de finală ale competiţiei. Spania, cu 9 puncte, a câştigat ultima grupă (H), iar Ucraina s-a clasat de pe poziţia secundă, cu 6 puncte, pentru faza optimilor.

Germania a trecut de Suedia (2-0), la 24 iunie 2006, pe arena din Munchen, pentru ca, în aceeaşi zi, dar pe Zentralstadion din Leipzig, Argentina să învingă, cu scorul de 2-1, în minutele de prelungiri, reprezentativa Mexicului. Anglia a învins Ecuador cu 1-0; cu acelaşi scor Portugalia a trecut de Olanda şi Squadra Azzurra, de Australia. După cele 90 de minute regulamentare şi cele de prelungiri, scorul alb a fost stabilit în scor final de 3-0, iar Ucraina a mers mai departe, în faza sferturilor, trecând de Elveţia. Naţionala Selecao a trecut, la Dortmund, (scor 3-0) de Ghana, iar Spania a fost eliminată de Franţa (1-3).

Pe Olympiastadion, din Berlin, la 30 iunie 2006, Germania a trecut, după loviturile de penalty (scor final 4-2), de Argentina, după ce în timpul regulamentar de joc scorul fusese egal (1-1). Pe Stadionul din Hamburg, Italia a învins Ucraina (3-0), iar Portugalia a trecut, după loviturile de penalty, de Anglia (3-1), pentru că după cele 90 de minute regulamentare şi după prelungiri tabela indica scor alb. Franţa a trecut de Brazilia, la Frankfurt, prin singurul gol al partidei, marcat de atacantul Thiery Henry (min. 57).

Italia a învins, în prima semifinală, la Dortmund, ţara gazdă, cu scorul final 2-0, prin golurile marcate în cea de-a doua repriză de prelungiri de Fabio Grosso şi de Del Piero. Portugalia a pierdut, la Munchen, în faţa Franţei (0-1), golul victoriei fiind marcat de Zinedine Zidane (min. 33).

Germania a câştigat, la Stuttgart, finala mică pentru locul 3, învingând Portugalia (3-1). În marea finală, din 9 iulie 2006, de pe Olympiastadion, din Berlin, echipa condusă de pe bancă de Marcello Lippi avea să se impună în faţa Franţei condusă de antrenorul Raymond Domenech. În minutul 7 al partidei, Zidane a deschis scorul, pentru ca Materrazii să egaleze în minutul 19. La finalul timpului regulamentar scorul a rămas neschimbat, la fel şi după reprizele de prelungiri, Squadra Azzurra câştigând trofeul la penalty (5-3). Echipa condusă de ''Il Capitano'' Fabio Cannavaro ducea la Roma cel de-al patrulea trofeu de cupă mondială pentru Squadra Azzurra. Performanţa avea să fie încununată câteva luni mai târziu, în noiembrie, şi de câştigarea Balonului de Aur de către fundaşul naţionalei Italiei şi al lui Real Madrid, la momentul decernării trofeului.

Francezul Zinedine Zidane a primit balonul de aur Adidas al competiţiei, Lukas Podolski a fost recompensat cu premiul cel mai bun tânăr jucător al competiţiei, iar atacantul lui Werder Bremen Miroslav Klose, pentru cele mai multe goluri marcate în turneul final (5), a obţinut gheata de aur Adidas. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Ada Vîlceanu) 

Sursa fotografiilor: www.fifa.com