La 4 noiembrie 1922, arheologul britanic Howard Carter a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, din Valea Regilor, Egipt, care includea sarcofagul, masca de aur şi o importantă colecţie de bijuterii. Mormântul a fost deschis la 26 noiembrie 1922, după care timp de zece ani arheologul britanic s-a dedicat studiului mormântului faraonului, transferat şi depozitat la Muzeul din Cairo.

Howard Carter a început să studieze inscripţiile şi picturile din Egipt la vârsta de 17 ani. Abilităţile sale au fost în curând recunoscute şi, în 1899, i s-a oferit un post de inspector în cadrul Serviciului Egiptean de Antichităţi, continuând să facă şi săpături. Carter a demisionat în 1905 şi a început să lucreze pe cont propriu. Având nevoie de finanţare, a făcut echipă cu Lord Carnarvon şi ani de zile cei doi au căutat în Valea Regilor mormântul dispărut al lui Tutankhamon.

La 1 noiembrie 1922, Carter a început să lucreze la ceea ce părea a fi ultimul său sezon de săpături. El lucra la o bucată de pământ aflată chiar sub mormântul lui Ramses al VI-lea. Prima dată au fost demolate vechile colibe ale muncitorilor. Aceştia pentru a nu străbate drumul lung din satul lor şi până în Valea Regilor, uneori îşi petreceau nopţile în colibe temporare circulare de piatră, lângă locul unde lucrau. Membrii familiei erau trimişi la diferite momente ale zilei pentru a le aduce mâncare. Satul, numit astăzi Deir-el-Medina, era o comunitate strâns controlată. Zidul, care înconjura casele, avea o singură poartă. Membrii acestei comunităţi de pictori, cioplitori şi tencuitori se aflau adesea în imediata apropiere a comorilor faraonilor şi erau urmăriţi foarte îndeaproape. Carter a înregistrat aceste colibe pentru posteritate, potrivit https://www.worldhistory.org/.

După o zi de muncă, pe 4 noiembrie, unul dintre muncitori a descoperit o treaptă tăiată în partea de jos a văii. În mod normal, treptele erau tăiate în roca de bază pentru aproximativ 6 metri, iar apoi mormântul era scobit în calcar pe orizontală. Procesul de săpare a continuat, iar până în seara zilei de 5 noiembrie, echipa a descoperit douăsprezece trepte, dezvăluind partea superioară a unei uşi cu sigiliul necropolei regale încă pe loc.

Aproape sigur, Carter ştia că descoperise mormântul unui rege, dar nu putea determina care rege. Printr-o mică gaură din partea de sus a uşii, a putut vedea că pasajul din spatele uşii tencuite era plin de moloz pentru a descuraja jefuitorii de morminte. Exista şansa ca mormântul să fie intact. Ceea ce l-a pus pe gânduri a fost scara îngustă, de doar 1,8 metri; intrările în alte morminte regale erau considerabil mai largi. Reuşind cumva să-şi ţină în frâu entuziasmul, i-a pus pe muncitori să umple scara cu nisip şi moloz şi i-a transmis o telegramă patronului său, Lord Carnarvon, care se afla încă în Anglia: "În sfârşit, am făcut o descoperire minunată în Vale; un mormânt magnific cu peceţi. Intact, recuperat pentru sosirea ta; felicitări", conform www.worldhistory.org.

Carter l-a aşteptat aproape trei săptămâni pe Carnarvon, care a ajuns, în sfârşit, în Alexandria pe 20 noiembrie, însoţit de fiica sa, Lady Evelyn. Când au ajuns în Luxor, scara către mormânt a fost eliberată din nou, iar de data aceasta cartuşul lui Tutankhamon a fost dezvăluit pe partea inferioară a uşii sigilate. Când uşa a fost scoasă, s-a putut vedea o potecă îngustă printre dărâmături, aproape sigur făcută de tâlharii din vechime. În mormânt se mai intrase înainte.

Vestea descoperirii s-a răspândit în Luxor şi la celelalte echipe care făceau săpături şi apoi în întreaga lume. Ziarele au publicat articole speculative despre regele din interior şi despre comorile pe care le-ar putea conţine mormântul.

Data de 23 noiembrie a fost dedicată curăţării pasajului descendent de 9 metri care ducea la mormânt. Printre aşchiile de calcar erau împrăştiate borcane de alabastru, ceramică şi unelte de muncitori. În cele din urmă, au ajuns la o a doua uşă tencuită. Erau dovezi clare că uşa fusese spartă şi apoi resigilată. Carter a făcut o deschidere în colţul din stânga sus al uşii pentru a introduce o lumânare pentru a testa aerul din interior.

"La început nu am putut vedea nimic, aerul fierbinte ieşind din cameră făcând flacăra lumânării să pâlpâie, dar în curând, pe măsură ce ochii mei s-au obişnuit cu lumina, detaliile încăperii din interior au apărut încet din ceaţă, animale ciudate, statui şi aur - peste tot strălucirea aurului. Pentru moment - o veşnicie care trebuie să li se fi părut celorlalţi care stăteau pe lângă mine - am rămas mut de uimire şi când Lord Carnarvon, incapabil să mai suporte suspansul, a întrebat îngrijorat: "Poţi vedea ceva?" singurele cuvinte pe care le-am putut spune au fost: "Da, lucruri minunate", potrivit descrierii făcute de Carter, notează https://www.worldhistory.org/.

Camera în care se uita Carter era plină cu toate bunurile de care Tutankhamon avea nevoie în lumea următoare - care, statui, table de joc, lenjerie de pat, bijuterii, paturi, scaune, chiar şi un tron - toate îngrămădite una peste alta. Se pare că vechii tâlhari fuseseră prinşi în flagrant sau înspăimântaţi, deoarece puţine fuseseră deranjate. Mormântul era practic intact.

Mormântul a fost închis, au fost postaţi paznici, iar echipa a plecat. Pe 27 noiembrie, s-au întors să înlăture peretele prin care se uitaseră. Iluminatul electric a fost adus în mormânt şi, pentru prima dată, au putut vedea amploarea a ceea ce au descoperit. Camera în care se uitaseră pentru prima dată la lumina lumânărilor avea aproximativ 8 pe 4 metri şi era plină de obiecte pe care nimeni nu le văzuse vreodată, în alte descoperiri. Exista un set de trei canapele funerare înalte până la talie, din lemn aurit, decorate cu capete de animale, care fuseseră folosite pentru ritualuri săvârşite pe mumia lui Tutankhamon. Camera în care intraseră era doar Anticamera mormântului. În peretele vestic al Anticamerei au văzut o altă cameră, mai mică, care avea aproximativ 4,2 x 2,7 metri (suprafaţa podelei) şi 2,4 metri în înălţime; aceasta a devenit cunoscută drept Anexă, la rându-i plină de comori. Lângă zidul din nord se aflau două statui-gardian în mărime naturală care protejau ceva în spatele zidului, aproape sigur uşa Camerei funerare. La 16 februarie 1923, Carter a deschis şi acea uşă, descoperind, înăuntru, într-un uriaş altar de piatră, sarcofagul lui Tutankhamon.

Carter a avut nevoie de zece ani pentru a scoate la lumină, a curăţa şi înregistra toate comorile din mormântul faraonului, peste 5.000 de artefacte, între care: celebra mască de aur, mumia băiatului-rege în sicriul său din aur masiv, alte statui, bijuterii, chiar şi sandalele regelui. Astăzi, mormântul este considerat încă de majoritatea experţilor ca fiind cea mai mare descoperire arheologică din toate timpurile.

Tutankhamon a fost un faraon din dinastia a XVIII-a a Egiptului, conform istoriei egiptene. În timpul Regatului Nou, el a fost faraon al Egiptului şi a domnit între 1334 şi 1325 î.Hr. Circumstanţele morţii sale sunt învăluite în mister, deoarece mulţi specialişti cred că a murit când era destul de tânăr; se presupune că a fost ucis când avea doar 18 ani. Când a devenit conducător al Egiptului, Tutankhamon - "Imaginea vie a zeului Amon" este numele său în egipteana antică (Amon: marele zeu egiptean antic) - el avea doar nouă ani. El a trăit într-un moment de schimbare în istoria egipteană, când a venit în urma lui Akhenaton, care a pledat pentru venerarea unei singure zeităţi, Aton, conform https://egyptunitedtours.com/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: historytoday.com