Ansamblul cultural de la Sintra este localizat în zona centrală a Portugaliei, la extremitatea vestică a peninsulei iberice şi la doar câţiva kilometri depărtare de Oceanul Atlantic. Peisajul cultural este un amestec natural şi cultural de situri aflate într-un cadru distinct. Privit de la distanţă, ansamblul oferă imaginea unui maiestuos parc verde cu un joc aparte de modularitate, pentru ca din imediata sa apropiere să fie descoperit un întreg peisaj cultural cu elemente ce compun un veritabil puzzle reprezentativ pentru istoria Portugaliei.

Sintra a devenit în secolul al XIX-lea centrul important al arhitecturii romantice europene. Regele Ferdinand al II-lea (1836 -1885) a transformat o mănăstire aflată în ruine în castel, expunând o nouă formă de senzitivitate în folosirea elementelor renaşcentiste, maure, egiptene, gotice şi în realizarea unui amestec de specii locale şi exotice ale florei. Au fost realizate acomodări unice de parcuri şi grădini care au contribuit la influenţarea dezvoltării peisajului arhitectural în Europa acelor vremuri, potrivit site-ului https://whc.unesco.org/.

Palatul regal este epicentrul arhitectural dominant al întregului ansamblu de la Sintra, localizat în centrul oraşului. A fost construit, probabil, pe amplasamentul fortăreţei maure de la Sintra, edificiile palatului datând din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, conform site-ului https://whc.unesco.org/. Caracteristica principală a palatului este reprezentată de acoperirea faţadei cu plăci ceramice, elemente distinct al tehnicii ''mudejar'' folosită în Peninsula Iberică. Interiorul găzduieşte decoraţiuni pictate şi placate cu plăci precum şi alte caracteristici specifice tehnicii ''mudejar'' şi stilului târziu manuelin gotic.

Aflat pe o înălţime a oraşului Sintra, Palatul Pena este o reprezentare clară a romantismului, realizat în acord cu planurile arhitectului portughez Possidonio da Silva. Ferdinand al II-lea a transformat mănăstirea aflată în ruine şi abandonată ca urmare a seismului din 1755. Palatul avea să devină, prin lucrările efectuate, exemplul cel mai expresiv al mişcării romantice.

Palatul Monserrate a fost realizat pentru Sir Francis Cook de către iscusitul arhitect britanic James Knowles Junior. Şi acest edificiu este încă un exemplu al sintetismului secolului al XIX-lea, adaptat elementelor păstrate de la edificiul anterior, de asemenea afectat de seismul din 1755. Îmbină elemente definitorii de stil neogotic derivat din arhitectura Indiei. Este recunoscut pentru grădinile sale, realizate prin munca depusă de Thomas Cargill, care printr-o analiză minuţioasă a zonelor microclimatice ale terenului, a făcut posibilă plantarea a peste 3.000 de specii exotice selectate de pe mapamond.

Quinta da Penha Verde, alt edificiu reprezentativ al ansamblului, are o structură ale cărei elemente iniţiale datează din secolul al XVI-lea, bazele fiind puse de căpitanul portughez şi vicerege Joao de Castro, fiind extins ulterior de urmaşii şi succesorii săi. Regăsim aici o serie de capele datând din secolele XVI-XVIII.

Palatul Ribafrias, cu a sa capelă, este plasat în centrul oraşului, fiind construit în 1514 de Gaspar Goncalves. A cunoscut modificări subtile ulterioare prin includerea unor ferestre specifice stilului manuelin gotic şi pombalin (stil arhitectural portughez specific secolului al XVIII-lea).

Castelul maur, aflat la înălţime în masivul Serra, datează, probabil, din perioada vizigotă, fiind folosit cu certitudine în secolul al IX-lea, în timpul ocupaţiei maure. A fost abandonat după recucerirea Portugaliei de sub ocupaţia maură. Ruinele sale păstrează încă o parte a istoriei evului mediu, exprimând, totodată, şi dificultatea reconstruirii unei fortăreţe pe un amplasament stâncos.

Alte clădiri ale grupului cultural Sintra sunt Palatul Seteais (sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea), Quinta de Regaleira (sfârşitul secolului al XVII-lea) şi Town Hall (începutul secolului XX).

Biserica Sfânta Maria, cu cele trei nave, reprezintă tranziţia de la stilul specific Imperiului Roman de Apus, la cel gotic, la jumătatea secolului al XII-lea. Faţada şi turnul datează din 1757. Alte biserici plasate în oraş sunt: Sao Martinho şi Sao Miguel (realizate după 1755), fosta biserică Sao Pedro de Canaferrim aflată în castelul maur (secolul al XII-lea) şi Biserica Nossa Senhora da Misericórdia (secolele XVII-XVIII).

Mănăstirea Sfintei Treimi din Arrabalde a fost înfiinţată de un grup de călugări, parte a Ordinului Sfintei Treimi din Lisabona, în 1374, într-o vale din masivul Serra. A fost reconstruită după 1400 şi ulterior, după seismul din 1755, o parte a edificiului a trecut prin lucrări de refacere. Biserica datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. A atras prima comunitate de călugări în acest loc.

Lucrările dedicate Parcului Pena au fost demarate în timpul lui Ferdinand al II-lea, în jurul anului 1840. Au fost aduse numeroase specii din America de Nord, Asia şi Noua Zeelandă. Întregul parc acoperă peste 210 de hectare şi este străjuit de un zid de piatră. În apropierea castelului sunt amplasate grădini clasice cu straturi şi specii extraordinare de arbori de talie medie Taxus baccata şi arbori înalţi Sequoia sempervirens. Între aceste grădini se fac remarcate, cu numeroase elemente definitorii printre care speciile unice de plante cycas, Grădina engleză, dar şi Grădina Feitoria da Contessa, cu o varietate dendrologică aparte.

Parcul Monserrate acoperă o suprafaţă de 50 de hectare în partea de nord a Serra. Wiiliam Beckford a remodelat palatul existent (la sfârşitul secolului al XVIII-lea) prin realizarea unei grădini. Sir Francis Cook l-a angajat pe James Burt să proiecteze diferite amplasamente pentru găzduirea grădinilor exotice. Grădinile sunt împrejmuite de păduri seminaturale de stejar.

Toate aceste edificii reprezentative sunt integrate maiestuos cu peisajul formând un întreg ansamblu ce pune în valoare Sintra.

Ansamblul cultural de la Sintra este deopotrivă un demers de pionierat în romantismul european, aducând laolaltă bogăţia botanică incredibilă şi diversitatea monumentelor şi clădirilor, reprezentând o îndelungă pagină de istorie. Sintra a devenit primul centru al arhitecturii romantice europene. Acest ansamblu reuneşte un complex unic şi, totodată, extraordinar de parcuri, grădini, palate, case rurale, mănăstiri şi castele, toate acestea formând un grup arhitectural ce armonizează vegetaţia exotică şi locală. Este un evantai de stiluri exotice care contribuie la schimbarea peisajului într-un mediu plin de surprize la fiecare pas, oferind o experienţă aparte vizitatorului. Sincretismul dintre natură şi edificiile vechi, mănăstiri, castele, vile rurale a influenţat dezvoltarea peisajului arhitectural în Europa.

Proprietatea acoperă 946 de hectare şi este protejată de o zonă tampon de 3.641 hectare. Ansamblul cultural de la Sintra este parte a Parcului Naţional Natural Sintra - Cascais şi este protejat de legislaţia naţională în materie, în vigoare din 1994. În perimetrul său, numeroase clădiri sunt clasificate monumente naţionale, beneficiind de cel mai înalt grad juridic de protecţie, fiind clădiri de interes public, protejate de legislaţia portugheză gestionată de Ministerul Culturii. Întregul sit cultural este clasificat drept Monument naţional. O serie de autorităţi şi instituţii gestionează activităţile de protecţie şi restaurare, fiind implicaţi experţi tehnici dedicaţi în patrimoniu şi restaurare. În ultimii ani, au fost create noi facilităţi, precum Muzeul Ştiinţei, şi reabilitarea a peste 100 de clădiri din Centrul istoric al Sintra. Sunt promovate, de asemenea, activităţi educaţionale, fiind atraşi numeroşi vizitatori.

Din 1995, Ansamblul cultural de la Sintra este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.aminhasintra.net