În premieră, turneul final al Cupei Mondiale de fotbal a fost găzduit de o ţară din Scandinavia. Ajunsă la ediţia cu numărul şase, competiţia s-a jucat în Suedia, între zilele de 8 şi 29 iunie 1958.

FIFA a desemnat Suedia pentru organizarea Cupei Mondiale din 1958 în cadrul congresului din 23 iunie 1950, notează www.fifa.com.
 

Pentru calificarea la turneul final din Suedia, s-au înscris în competiţie, pentru prima dată în istorie, peste 50 de ţări din toată lumea.

Cele 16 echipe care au participat la turneul final din Suedia au provenit din trei confederaţii: trei echipe din America de Sud (Argentina, Brazilia şi Paraguay), una din America de Nord şi Centrală (Mexic) şi 12 din Europa (Anglia, Austria, Cehoslovacia, Franţa, Republica Federală Germania, Irlanda de Nord, Iugoslavia, Scoţia, Suedia, Ţara Galilor, Ungaria şi Uniunea Sovietică), conform http://www.fifa.com.
 

Partidele s-au disputat pe 12 stadioane, amplasate în tot atâtea oraşe: arena Rasunda din Solna (un cartier al capitalei Stockholm), Olympia Stadium din Helsingborg, Malmo FF din Malmo, Orjans Vall din Halmstad, Arosvallen din Vasteras, Idrottsparken din Norrkoping, Tunavallen din Eskilstuna, Eyravallen din Orebro, Jarnvallen din Sandviken, Nya Ullevi din Goteborg, Rimnersvallen din Udevalla, Ryavallen din Boras.
 

Cele 16 echipe participante au fost împărţite, similar ediţiei din 1954, în patru grupe, fiecare echipă trebuind să joace în grupă împotriva celorlalte trei. Primele două echipe din fiecare grupă avansau în sferturile de finală - faza eliminatorie - cu menţiunea că, dacă locurile doi şi trei din grupă terminau la egalitate de puncte, echipele în cauză disputau un meci de baraj.
 

Echipa Angliei a dezamăgit la CM 1958. Totuşi, eşecul britanicilor a avut o explicaţie. La 6 februarie 1958, fotbalul englez a fost grav afectat de o tragedie aviatică. Echipa engleză Manchester United, care avea în componenţa sa şi jucători selecţionaţi la echipa naţională, se întorcea de la Belgrad, unde disputase cu Steaua Roşie un meci pentru Cupa Campionilor. După escala pe aeroportul din Munchen, la decolarea spre Londra, avionul nu a putut obţine altitudinea necesară şi s-a prăbuşit, din cauza zăpezii şi a gheţii care acoperea aripile. În acest accident şi-au pierdut viaţa 23 de persoane, printre care opt jucători, trei conducători ai echipei şi opt ziarişti care însoţiseră formaţia.

În faza sferturilor, Brazilia a trecut la limită de Ţara Galilor cu scorul de 1-0, Franţa s-a impus fără emoţii în faţa Irlandei de Nord cu 4-0, ţara gazdă a eliminat din competiţie URSS cu un sec 2-0, iar campioana en-titre, RFG, a depăşit selecţionata similară a Iugoslaviei cu 1-0.
 

Semifinala dintre Franţa şi Brazilia, jucată la 24 iunie, a fost cel mai frumos meci al turneului. Chiar dacă Fontaine a egalat golul de deschidere marcat de Vava, brazilienii au revenit şi s-au impus cu 5-2, datorită evoluţiilor remarcabile ale lui Pelé şi Didi.

În cealaltă semifinală a turneului, disputată tot la 24 iunie, gazdele au învins Germania de Vest cu 3-1. A fost succesul lui Gunnar Gren, Kurt Hamrin şi Lennart Skoglund, iar fosta campioană mondială, antrenată de acelaşi Sepp Herberger, pleca acasă fără să ocupe un loc pe podium.
 

Nemţii au pierdut ulterior şi în finala mică, împotriva Franţei. Elevii lui Albert Batteaux au învins cu 6-3.
 

Ultimul act al Cupei Mondiale din 1958 a avut loc la 29 iunie, pe stadionul Rasunda din Stockholm, în prezenţa a 51.800 de spectatori. Suedezii au deschis scorul în minutul 4, prin Nils Liedholm, dar avantajul nu a durat mult. Brazilienii Vava (minutele 9 şi 32), Pelé (55 şi 90) şi Zagallo (68) au făcut legea pe teren, nelăsându-le suedezilor decât permisiunea de a marca încă o dată, în mod onorific: Agne Simonsson a redus diferenţa în minutul 80. Scor final: 5-2. Brazilienii au fost felicitaţi de însuşi regele Suediei, Gustav al IV-lea, prezent la ceremonia de acordare a medaliilor.
 

Astfel, învinsă acasă în finala de pe Maracana în 1950, Brazilia s-a revanşat, câştigând Cupa Jules Rimet după o evoluţie excepţională, în care au fost descoperiţi doi tineri jucători, adevărate genii ale balonului: Pelé, în vârstă de numai 17 ani, şi Garrincha, o extremă inegalabilă.

La CM 1958, s-au marcat în total 126 de goluri în cele 35 de jocuri disputate, notează http://www.fifa.com. Toate echipele au reuşit să înscrie. Media a fost de 3,6 reuşite pe meci. Golgheterul campionatului a fost francezul Just Fontaine, cu nu mai puţin de 13 reuşite. În urma lui s-au clasat brazilianul Pelé şi germanul Helmut Rahn, cu câte şase goluri.

Cele mai multe goluri au fost înscrise, la nivel de echipă, de reprezentativa Franţei (23), urmată de Brazilia (12), Suedia şi Germania de Vest (câte 11).
 

A fost prima Cupă Mondială la care a jucat legendarul brazilian Pelé, pe numele său adevărat Edson Arantes do Nascimento, atunci în vârstă de 17 ani şi 8 luni. Au asistat în tribune, în total, 919.580 de spectatori. Media a fost de 26.273 de persoane prezente la fiecare meci al Cupei Mondiale din Suedia. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Gabriela Badea)

* Sursa fotografiilor: www.fifa.com