Noua bibliotecă din Alexandria - Biblioteca Alexandrina - a fost inaugurată cu mare fast la 16 octombrie 2002, în prezenţa mai multor şefi de stat şi a unor politicieni şi savanţi eminenţi, conform https://whc.unesco.org/. Ea este, potrivit statutului său, "un centru internaţional de schimb şi comunicare a cunoştinţelor umane şi o legătură între un Orient cu o moştenire autentică şi un Occident ce deţine mijloacele progresului ştiinţific şi tehnologic". Asemenea bibliotecii antice, scopul său este de a atrage elita din întreaga lume.

Încă de la început, proiectul a primit sprijin şi încurajări din întreaga lume, din partea UNESCO, precum şi asistenţă materială din partea Programului pentru Dezvoltare al ONU (PNUD) şi a mai multor state.

Federico Mayor, director general al UNESCO, în perioada 1987-1999, declara în 1989 că obiectivul proiectului nu era acela de a reconstrui un monument istoric pierdut pentru totdeauna, ci mai degrabă de a "reînvia, sub un aspect modern, o moştenire mondială unică în istoria culturală a omenirii". Conform termenilor de referinţă ai concursului internaţional de arhitectură, clădirea trebuia "să fie proiectată în aşa fel încât să depună mărturie rădăcinilor adânci ale civilizaţiei egiptene şi să fie o perlă în coroana culturii de mâine".

Proiectul câştigat de compania norvegiană Snohetta a optat pentru o arhitectură inspirată din forma unui cilindru înclinat, din care o parte dispare sub pământ, iar cealaltă parte se ridică deasupra solului, sugerând forma eternă a soarelui care "va continua să arunce lumină asupra lumii cunoaşterii umane". Clădirea poartă şi alte simboluri, precum zidul masiv de granit acoperit cu semne sculptate care amintesc de literele cuprinse în alfabetele diferitelor limbi ale omenirii.

Biblioteca cu 11 etaje este situată în apropierea Mării Mediterane, în Portul de Est, şi a fost construită în perioada 1989-2001, acoperind o suprafaţă de 80.000 de metri pătraţi. Caracterizată prin forma sa circulară, înclinată, clădirea se întinde pe 160 de metri în diametru şi atinge până la 32 de metri în înălţime, în timp ce se scufundă aproximativ 12 metri în pământ. O piaţă deschisă şi un canal cu apă înconjoară clădirea, iar o pasarelă o uneşte cu Universitatea din Alexandria din apropiere, potrivit site-ului oficial al bibliotecii, https://www.bibalex.org/.

Edificiul cultural găzduieşte mai multe instituţii complementare, în afară de biblioteca propriu-zisă, respectiv, un centru de documentare şi cercetare, o bibliotecă pentru nevăzători, o bibliotecă pentru copii, cu o expoziţie de manuscrise, o expoziţie de caligrafie, de hărţi şi fotografie, un muzeu de ştiinţă, o unitate de cercetare astronomică şi alte locuri pentru programe ştiinţifice şi educaţionale, laboratoare de restaurare şi mai ales un uriaş muzeu arheologic.

Are 12 centre de cercetare academică, între care: Alexandria and Mediterranean Research Center (Alex Med), International School of Information Science (ISIS), Manuscripts Center, Center for the Documentation of Cultural and Natural Heritage (CULTNAT) - Cairo, Alexandria Center for Hellenistic Studies, Center for Islamic Civilization Studies, Center for Coptic Studies, The Women Studies and Social Transformation (WSST) Program. De asemenea, are 17 expoziţii permanente, patru galerii de artă pentru expoziţii temporare şi este gazda mai multor instituţii, precum Arabic Society for Ethics in Science & Technology (ASEST), The Secretariat of the Arab National Commissions of UNESCO, conform https://www.bibalex.org/.

Spaţiul destinat bibliotecii propriu-zise poate conţine până la 4 milioane de volume de cărţi, un număr ce poate fi extins până la 8 milioane prin utilizarea unui spaţiu de stocare compact. Biblioteca deţine, de asemenea, cele mai bune instrumente digitale şi computerizate disponibile în prezent pentru bibliotecile moderne. Biblioteca Alexandrina este a şasea bibliotecă francofonă din lume ca mărime. Biblioteca este trilingvă, deoarece conţine cărţi în limba arabă, engleză şi franceză, şi are cel mai mare depozit de cărţi franceze din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.

***

Momentul fondării Bibliotecii antice din Alexandria se pierde în negura vremurilor. Se crede că în jurul anului 295 î.Hr., cărturarul şi oratorul Demetrius de Phalerum, un guvernator exilat al Atenei, l-a convins pe Ptolemeu I Soter să înfiinţeze o bibliotecă, în care să existe câte o copie a fiecărei cărţi din lumea cunoscută. Ulterior, sub patronajul lui Ptolemeu I, Dimitrie a ridicat "Templul Muzelor" sau "Musaeum", de unde derivă cuvântul "muzeu". Această structură era modelată după şcoala lui Aristotel ("Lyceum") din Atena, un centru pentru prelegeri şi discuţii intelectuale şi filosofice, potrivit https://www.worldhistory.org/.

"Templul Muzelor" urma să fie o parte a complexului bibliotecii din Alexandria şi era situat în incinta Palatului Regal, într-o zonă cunoscută sub numele de Bruchion, în cartierul grecesc al oraşului. Muzeul era un centru de cult cu sanctuare pentru fiecare dintre cele nouă muze, dar a funcţionat şi ca loc de studiu cu zone de curs, laboratoare, observatoare, grădini botanice, o grădină zoologică, locuinţe şi săli de mese, bibliotecă. Un preot ales de Ptolemeu I era administratorul Muzeului, iar un altul se ocupa de colecţia de manuscrise. La un moment dat, în timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea Philadelphus (282 î.Hr.-246 î.Hr.), fiul lui Ptolemeu I Soter, a fost înfiinţată "Biblioteca Regală" pentru a completa "Templul Muzelor" înfiinţat de tatăl său.

În timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea, ideea Bibliotecii Universale pare să fi prins contur. Peste 100 de învăţaţi erau găzduiţi în cadrul muzeului, a căror sarcină era să efectueze cercetări ştiinţifice, să ţină prelegeri, să publice, să traducă, să copieze şi să colecteze nu numai manuscrise originale ale autorilor greci (inclusiv colecţia privată a lui Aristotel), ci şi traduceri de lucrări din Egipt, Asiria, Persia, precum şi texte budiste şi scripturi ebraice. Potrivit unor surse, setea de cunoaştere a lui Ptolemeu al II-lea era atât de mare, încât a decretat ca toate navele care acostau în port să îi predea manuscrisele lor. Copiile făcute de scribii oficiali erau date proprietarilor, originalele fiind depozitate în Bibliotecă.

O cifră adesea citată pentru fondurile antice ale bibliotecii la apogeu este de jumătate de milion de pergamente. Colecţia era atât de vastă, încât o nouă bibliotecă a fost înfiinţată în incinta templului lui Serapis. În perioada scriitorului grec Callimachos (c. 305 î.Hr. - c. 240 î.Hr.), aceasta conţinea 42.800 de pergamente, toate fiind copii ale celor din Biblioteca principală.

Incendiul care a distrus Biblioteca din Alexandria reprezintă un punct de dezbatere aprinsă ce durează de secole. Iniţial, se credea că Iulius Caesar a fost cel care a distrus Biblioteca. În timpul ocupaţiei oraşului Alexandria, în 48 î.Hr., flota egipteană l-a înconjurat pe împăratul roman, care şi-a pus oamenii să o incendieze. Focul a scăpat de sub control şi s-a extins în zonele cele mai apropiate de ţărm, care includeau depozite şi câteva arsenale, potrivi https://www.worldhistory.org/.

Filosoful roman Seneca, citând din "Istoria Romei" a lui Titus Livius, scrisă între anii 63 î.Hr. şi 14 î.Hr., spunea că 40.000 de suluri au fost distruse în incendiul pornit de Cezar. Istoricul grec Plutarh (46 d.HR. - 120 d.Hr.) menţionează că incendiul a distrus "marea bibliotecă", iar istoricul roman Dio Cassius (c.165 d.Hr. - 235 d.Hr.) menţionează că un depozit de manuscrise a fost distrus în timpul incendiului.

În cartea sa "Biblioteca dispărută", istoricul contemporan Luciano Canfora (n.1942) interpretează dovezile scriitorilor antici pentru a indica distrugerea manuscriselor aflate în depozitele din apropierea portului care aşteptau să plece în alte părţi ale lumii, mai degrabă decât distrugerea bibliotecii. Marele savant şi filosof Strabon lucra în Alexandria în anul 20 î.Hr. şi din scrierile sale reiese faptul că Biblioteca nu mai era la acea vreme centrul de renume mondial care fusese în secolele precedente. De fapt, Strabon nu menţionează deloc o bibliotecă, deşi menţionează Muzeul, pe care îl descrie ca "parte a palatului regal". Dacă el se afla acolo în anul 20 î.Hr., Biblioteca nu fusese incendiată de Cezar înainte cu 28 de ani. Existenţa Bibliotecii în anul 20 î.Hr., deşi într-o formă mult mai puţin completă, i-a determinat pe cercetători să continue dezlegarea misterului privind distrugerea acesteia.

În 391 d.Hr., ca parte a încercării sale de a înlătura păgânismul, împăratul Teodosie I a sancţionat oficial distrugerea Serapeumului sau Templul lui Serapis din Alexandria. Distrugerea Templului a avut loc sub Teofil, episcopul Alexandriei, fiind construită pe acest loc o biserică creştină. S-a emis ipoteza că mica bibliotecă din Templu, cât şi Biblioteca Regală au fost şi ele distruse în acest context. Însă, nicio sursă antică nu menţionează distrugerea vreunei biblioteci în acest moment, deşi istoricul englez din secolul al XVIII-lea Edward Gibbon o atribuie în mod eronat episcopului Teofil.

În 640 d.Hr., arabii sub comanda generalului Amrou ibn el-Ass au cucerit Alexandria după un lung asediu. Potrivit legendelor, cuceritorii arabi auziseră de o bibliotecă magnifică care conţinea toate cunoştinţele lumii şi erau nerăbdători să o vadă. Dar califul Omar, neimpresionat, se spune că a spus că manuscrisele "ori vor contrazice Coranul, caz în care sunt erezie, fie vor fi de acord cu el, deci sunt de prisos". Manuscrisele au fost apoi adunate şi folosite drept combustibil pentru cele 4.000 de băi din oraş. De fapt, erau atât de multe suluri, încât au ţinut băile din Alexandria încălzite timp de şase luni. Aceste fapte incredibile au fost scrise la 300 de ani după presupusul eveniment de către prolificul savant Gregory Bar Hebraeus (1226 - 1286). Cu toate acestea, este aproape sigur că până la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr., Biblioteca Regală nu mai exista. Acest lucru este dovedit prin faptul că un astfel de eveniment catastrofal nu a fost menţionat de cărturarii Evului Mediu, precum cronicarul creştin Ioan de Nikiou, călugărul şi scriitorul bizantin Ioan Moschus sau de Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, menţionează sursa amintită.

Încercarea de a identifica momentul când un incendiu devastator a distrus Marea Bibliotecă şi toate fondurile ei este o sarcină aproape imposibilă. Alexandria a fost adesea un oraş instabil, mai ales în perioada romană, distrugeri repetate având loc de-a lungul mai multor secole, cărora li s-a adăugat neglijarea conţinutului Bibliotecii, pe măsură ce opiniile şi afilierile oamenilor s-au schimbat, ceea ce înseamnă că "catastrofa" care a dus la distrugerea Bibliotecii din Alexandria a fost treptată. În continuare, numeroşi arheologi cred că resturi ale Bibliotecii, dacă nu sunt îngropate sub metropola modernă, ar putea supravieţui relativ intacte undeva în partea de nord-est a oraşului. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.historia.ro