The White House (Casa Albă) este sediul Administraţiei Prezidenţiale şi reşedinţa oficială a preşedinţilor Statelor Unite ale Americii, preşedintele John Adams (1797-1801) fiind primul rezident al acesteia.

Situată pe 1600 Pennsylvania Avenue în capitala SUA, Washington D.C., Casa Albă a fost proiectată de James Hoban, un tânăr arhitect american de origine irlandeză, în anii 1790. Reconstruită după atacul englezilor din 1814, "Casa Preşedintelui" a evoluat, de-a lungul timpului, fiecare locuitor al său punându-şi amprenta asupra sa. A suferit intervenţii tehnologice, precum instalarea cablurilor de electricitate, şi schimbări structurale majore la începutul anilor 1900, în timpul preşedintelui Theodore Roosevelt (1901-1909), care a stabilit oficial şi denumirea de "Casa Albă" şi, din nou, sub preşedintele Harry Truman, după al Doilea Război Mondial, arată https://www.history.com/.

La scurt timp după inaugurarea mandatului prezidenţial al lui George Washington (1789-1797), care de altfel nici nu a locuit la Casa Albă, au prins contur planurile de construire a unei reşedinţe oficiale a preşedintelui într-un district federal de-a lungul râului Potomac. Prin votul din 16 iulie 1790, Congresul a aprobat legea privind fondarea unui oraş federal care să devină noua capitală a SUA. Pentru prima dată în istorie, un oraş urma să fie construit exclusiv cu destinaţia de capitală, avându-l ca arhitect pe inginerul francez Pierre (Peter) Charles l'Enfant (1754-1825), potrivit volumului "Enciclopedia Statelor Lumii" (2016). George Washington anunţa la 24 ianuarie 1791, amplasarea permanentă a noii capitale, pe un teritoriu aflat la confluenţa râurilor Potomac şi Anacostia, care a devenit, ulterior, Districtul Columbia. El a numit trei comisari pentru a administra construirea proiectelor federale: Thomas Johnson, David Stuart şi Daniel Carroll.

Preşedintele George Washington împreună cu inginerul l'Enfant au ales, de asemenea, locul pentru construirea viitoarei reşedinţe prezidenţiale. În martie 1792, cei trei comisari au anunţat organizarea unui concurs naţional de proiecte pentru Casa Preşedintelui şi clădirea Capitoliului. În iulie 1792, cei trei comisari ai Districtului Columbia, având aprobarea lui Washington, au ales proiectul cu cel mai simplu, dar elegant design, un proiect realizat de James Hoban, un tânăr arhitect american de origine irlandeză. Se pare că tânărul arhitect a avut ca sursă de inspiraţie Leinster House din Dublin.

Piatra de temelie a fost pusă la 13 octombrie 1792 şi, în următorii opt ani, echipe de muncitori formate din sclavi, meşteşugari europeni, muncitori albi şi afro-americani liberi au participat la fiecare etapă a construcţiei clădirii, de la extragerea şi transportul pietrei până la acoperişul şi finisajele exterioare ale Conacului Executiv. Potrivit Arhivelor Naţionale, guvernul SUA nu deţinea sclavi, dar a plătit proprietarii de sclavi pentru a-i furniza mâna de lucru în vederea construirii Casei Albe. Potrivit Asociaţiei Istorice a Casei Albe, membrii comisiei oraşului au plănuit iniţial să aducă muncitori din Europa pentru construcţia clădirii. Întrucât au primit prea puţine răspunsuri, guvernul a solicitat forţa de muncă atât proprietarilor de sclavi cât şi oamenilor liberi, pentru a lucra alături de muncitori şi meşteri albi locali, plus câţiva europeni, pentru a construi nu doar casa preşedintelui, ci şi alte clădiri guvernamentale, cum ar fi clădirea Capitoliului. Forţa de muncă includea muncitori albi locali şi artizani din Maryland şi Virginia, precum şi imigranţi din Irlanda, Scoţia şi alte naţiuni europene. Pietrarul Collen Williamson i-a instruit pe muncitori la faţa locului, la cariera din Aquia, Virginia. Aceştia au extras şi au tăiat piatra brută care a fost ulterior prelucrată şi aşezată de zidarii scoţieni pentru a ridica zidurile viitoarei case prezidenţiale. Casa Albă a fost vopsită pentru prima dată în 1798, cu var, pentru a i se proteja exteriorul de umezeală şi de crăpăturile ce puteau apărea în timpul iernii, conform https://www.whitehousehistory.org.

Casa cu două etaje, ridicată cu un cost de 232.372 de dolari, încă nu era terminată atunci când John Adams, al doilea preşedinte al SUA (1797-1801), şi soţia sa, Abigail Adams, au devenit primii rezidenţi la 1 noiembrie 1800. Când preşedintele Thomas Jefferson (1801-1809) s-a mutat la Casa Albă în 1801, majoritatea structurilor externe erau în acel moment terminate. Preşedintele a comandat tapet şi mobilier elegant din Franţa.

În timpul mandatului lui James Madison (1809-1817) a avut loc războiul dintre SUA şi Marea Britanie, aceasta blocând comerţul naval al SUA. Războiul a început în 18 iunie 1812 şi a durat până în 23 martie 1815. Washingtonul a fost ocupat în 1814, iar în ultimele luni ale războiului, trupele britanice au incendiat Casa Albă. Clădirea a fost reconstruită şi extinsă după planurile aceluiaşi arhitect, James Hoban, şi a fost ocupată de către James Monroe, cel de-al cincilea preşedinte al SUA (1817-1825), în 1817. El şi soţia sa, Dolley, au încercat să-i dea clădirii un aer regal, alegând piese extravagante de mobilier francez.

În 1824 şi 1829, au fost construite două porticuri, în sud şi în nord, în timp ce preşedintele John Quincy Adams (1825-1829) a înfiinţat prima grădină de flori a reşedinţei. Familia preşedintelui Millard Fillmore (1850-1853) a adăugat o bibliotecă în camera ovală de la etajul doi, în timp ce al 21-lea preşedinte, Chester A. Arthur (1881-1885) l-a angajat pe faimosul decorator Louis Tiffany pentru a redecora sălile de mese - estică, albastră, roşie şi de stat, conform https://www.history.com/.

Preşedintele american John Quincy Adams (1825-1829)

Următoarea extindere majoră a "Conacului Executiv" a avut loc în timpul preşedintelui Theodore Roosevelt (1901-1909). Când a preluat mandatul în 1901, în urma asasinării preşedintelui William McKinley (1897-1901), el era cel mai tânăr preşedinte de până atunci al SUA, potrivit https://www.whitehousehistory.org. Având o familie numeroasă, cu şase copii, întregul etaj doi unde se aflau birourile a fost transformat, devenind spaţiu de locuit pentru familia prezidenţială.

Preşedintele american  Theodore Roosevelt (1901-1909)

Termenul "Casa Albă" a fost folosit ocazional în ziare şi periodice de-a lungul secolului al XIX-lea, dar majoritatea jurnaliştilor, cetăţenilor şi vizitatorilor se refereau la clădire numind-o "Casa Preşedintelui" sau "Conacul Executivului". La 17 octombrie 1901, secretarul George B. Cortelyou a trimis o scrisoare secretarului de stat John Hay. La îndemnul lui Roosevelt, Cortelyou i-a cerut secretarului Hay şi personalului său să schimbe "titlurile sau liniile de dată ale tuturor actelor şi documentelor oficiale care necesită semnătura lui [Roosevelt] de la "Conacul executiv" la "Casa Albă"". Au fost trimise directive similare şi altor secretari de cabinet, iar Roosevelt a schimbat şi hârtiile cu antet la scurt timp după aceea, potrivit https://www.whitehousehistory.org.

În 1909, preşedintele William H. Taft (1909-1913) l-a angajat pe arhitectul Nathan Wyeth pentru a construi aripa de vest, destinată birourilor prezidenţiale. Biroul Oval a devenit spaţiul de lucru al preşedintelui. În 1913, Casei Albe i-a fost adăugată Rose Garden, o creaţie a Primei Doamne Ellen Wilson, soţia celui de-al 28-lea preşedinte al SUA, Thomas Woodrow Wilson (1913-1921). Un incendiu a avut loc în timpul administraţiei Herbert Hoover (1929-1933), chiar la începutul mandatului acestuia, care a distrus aripa executivă şi a dus la o perioadă lungă de renovări, care au continuat şi după ce Franklin Roosevelt (1933-1945) şi-a preluat funcţia de preşedinte. În 1927, un al treilea etaj a fost adăugat, iar în 1934 a început construcţia Aripii de Est, în care au fost organizate alte birouri, un adăpost antiaerian şi un cinematograf.

În timpul mandatului celui de-al 33-lea preşedinte al SUA, Harry S. Truman (1945-1953), în urma examinării structurii clădirii de către arhitecţi şi ingineri, s-a ordonat o renovare completă a Casei Albe. Pereţii au rămas intacţi, dar interiorul a fost în întregime demontat. Buldozerele au săpat în subsolul casei, fiind turnată o nouă fundaţie stabilizându-se astfel pereţii existenţi. Timp de câţiva ani, preşedintele şi Prima Doamnă au locuit la Blair House, vizavi de Casa Albă. Renovarea s-a încheiat în 1952, iar preşedintele a invitat televiziunea să facă un tur al noii Case Albe. Astfel, pentru prima dată, milioane de americani au văzut în detaliu casa preşedintelui, potrivit https://www.whitehousehistory.org.

Casă Albă în timpul renovărilor sub administraţia Harry S. Truman (1945-1953).

Pe parcursul anilor 1969-1970, la exteriorul aripii de vest au fost adăugate o poartă mare şi o alee circulară pentru maşini, dar şi o nouă sală de conferinţe. În urma unui studiu din 1978 de evaluare a vopselei exterioare, în unele zone au fost îndepărtate până la 40 de straturi, permiţând repararea pietrei deteriorate. Între timp, administraţia Jimmy Carter (1977-1981) a început să se adapteze la o nouă era, cea a tehnologiei informaţiei, instalând primul computer şi prima imprimantă laser de la Casa Albă. Cablul de internet a fost instalat în 1992, sub supravegherea preşedintelui George H.W. Bush (1989-1993), potrivit https://www.history.com/.

Casa Albă a fost deschisă pentru prima dată publicului larg, spre vizitare, în 1805, de către preşedintele Thomas Jefferson. Porţile acesteia au rămas deschise de atunci, mai puţin în anii 1930, în timpul Marii Recesiuni, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi mai târziu, în urma atacurilor din 11 septembrie 2001. La Casa Albă sunt organizate recepţii, cea mai importantă fiind cea din 4 iulie, de Ziua Independenţei.

Astăzi, Casa Albă are 6 etaje distribuite pe aproximativ 5.109 metri pătraţi. Are 51,2 metri lungime, 46,32 în adâncime şi 21,33 metri în înălţime. Terenul pe care este situată măsoară 72.843 metri pătraţi. Casa Albă are 132 de camere, între care se află 16 camere de familie/oaspeţi, o bucătărie principală, o bucătărie dedicată regimului alimentar, o bucătărie dedicată familiei, 35 de băi. Excluzând camerele de depozitare, la parter există 10 camere, un coridor principal, şase camere de odihnă; opt camere la Etajul de Stat, 1 coridor principal, un hol; 16 camere, un coridor principal, 6 băi, şi o cameră de odihnă la al doilea etaj; 20 de camere, un coridor principal, nouă băi la al treilea etaj. De asemenea, sunt 412 uşi, 147 de ferestre, 28 de şeminee, opt scări şi trei ascensoare, conform https://www.whitehousehistory.org. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.whitehousehistory.org