Palatul Buckingham este reşedinţa şi centrul administrativ al Familiei Regale britanice. Monumentala construcţie, înconjurată de grădini întinse, este un important loc dedicat ceremoniilor de stat şi afacerilor politice ale Regatului Unit. Este, în acelaşi timp, o atracţie turistică majoră. Pentru o monarhie care se întinde de-a lungul a aproape 1.000 de ani, Palatul Buckingham este o reşedinţă relativ nouă, notează https://www.history.com.

Începând din 1952, timp de 70 de ani, Palatul Buckingham a fost reşedinţa celui mai longeviv monarh britanic - Elisabeta a II-a - care a încetat din viaţă la 8 septembrie 2022, la vârsta de 96 de ani. Prinţesa moştenitoare Elisabeta a fost proclamată regină şi a acces la tron la 6 februarie 1952, în urma decesului tatălui său, regele George al VI-lea (1936-1952), sub numele de regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a s-a desfăşurat la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, arată site-ul https://www.royal.uk/.

Timp de mai bine de 300 de ani, din 1531 până în 1837, reşedinţa oficială a regelui Angliei, la Londra, a fost Palatul St. James. Situat în apropierea Palatului Buckingham, St. James este, în continuare, reşedinţa mai multor membri ai familiei regale.

Terenul pe care se află Palatul Buckingham, în cartierul Londrei cunoscut sub numele de Westminster, aparţine coroanei britanice de mai bine de 400 de ani. Situat de-a lungul râului Tyburn, acesta a avut o serie de proprietari, inclusiv William Cuceritorul şi călugării de la Westminster Abbey.

Se spune că regelui James I (1603-1625) i-a plăcut terenul şi l-a achiziţionat pentru a fi folosit ca un fel de grădină pentru membrii regali. În acel moment, acolo se afla o casă, care a trecut printr-o succesiune de proprietari până în 1698, când a fost vândută unui bărbat pe nume John Sheffield care, mai târziu, a devenit duce de Buckingham, de unde şi numele proprietăţii. Sheffield a decis să construiască o nouă reşedinţă la începutul anilor 1700. Proiectată şi construită de William Winde şi John Fitch, clădirea care a devenit cunoscută sub numele de "Casa Buckingham" a fost finalizată în jurul anului 1705, potrivit https://www.history.com.

George al III-lea (1760-1820) a cumpărat Casa Buckingham în 1761, pentru soţia sa, regina Charlotte, şi a devenit cunoscută drept Casa Reginei. În 1820, i-a urmat la tron fiul său, George al IV-lea, care şi-a dorit să transforme această casă, în care a crescut şi copilărit, în reşedinţă regală oficială. L-a angajat pe arhitectul John Nash pentru extinderea şi renovarea structurii. A fost proiectată o nouă structură a Casei Buckingham, în care s-a păstrat clădirea principală, dar i s-a dublat dimensiunea, adăugându-i-se o nouă suită de camere în partea de grădină, orientată spre vest. S-a lucrat, la exterior, cu piatra moale provenită de la carierele de lângă Bath, stilul reflectând influenţa clasică franceză apreciată de rege. Aripile de nord şi de sud ale Casei Buckingham au fost demolate şi reconstruite la o scară mai mare. Un Arc de Triumf din marmură a fost realizat - piesa centrală a unei curţi extinse -, pentru a comemora victoriile britanice de la Trafalgar şi Waterloo.

Până în 1829, costurile crescuseră la aproape jumătate de milion de lire sterline. Extravaganţa lui Nash l-a costat slujba, iar la moartea lui George al IV-lea în 1830, fratele său mai mic, William al IV-lea (1830-1837), l-a angajat pe arhitectul Edward Blore pentru a termina lucrarea. Regele, însă, nu s-a mutat niciodată în Palat, preferând Clarence House.

Când clădirea Parlamentului a fost distrusă de un incendiu în anii 1830, William al IV-lea a oferit Palatul Buckingham drept noul sediu al legislativului. Oferta a fost respinsă. În 1833-1834, Parlamentul a votat pentru finalizarea mobilierului şi reamenajarea interioară a Palatului Buckingham, pentru a fi folosit ca reşedinţă regală oficială. După moartea lui William al IV-lea, în 1837, nepoata sa, Victoria, a preluat tronul şi a devenit primul rezident regal al Palatului Buckingham, după încoronarea care a avut loc la 28 iunie 1838, la Westminster Abbey.

Căsătoria ei cu prinţul Albert, în 1840, a scos în evidenţă o serie de deficienţe ale Palatului. O problemă a constituit-o lipsa camerelor pentru copii şi prea puţine dormitoare pentru vizitatori. În consecinţă, Arcul de Triumf a fost mutat - astăzi se află în colţul de nord-est al Hyde Park - şi s-a început construcţia unei noi aripi, creându-se astfel un patrulater. Arhitectul Blore a adăugat o mansardă clădirii principale a Palatului şi l-a decorat, la exterior, cu frize de marmură. Lucrarea a fost finalizată în 1847. Regina Victoria a locuit la Palatul Buckingham până la moartea ei, în 1901. Fiului său, Eduard al VII-lea, care i-a urmat la tron (1901-1910), i se atribuie reproiectarea interioară a palatului, intervenţie ce poate fi observată şi astăzi.

În 1913, în timpul domniei lui George al V-lea (1910-1936), s-a luat decizia refacerii faţadei estice, în urma deteriorării accentuate. Sir Aston Webb, un arhitect cu o serie de clădiri publice impunătoare în portofoliul său, a fost însărcinat să creeze un nou design. Webb a ales piatra dură de Portland, iar procesul de pregătire a acesteia a durat 12 luni. Lucrările, care au durat 13 săptămâni, au inclus şi îndepărtarea pietrelor de pe faţadă. Terminată în 1914, faţada orientată spre marea arteră - The Mall, deţine unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Palatului: faimosul balcon, unde cu prilejul ocaziilor speciale, membrii Familiei Regale îşi fac apariţia salutând mulţimea, potrivit https://www.rct.uk/.

Curtea actuală a Palatului, unde are loc Schimbarea Gărzii, a fost realizată în 1911, ca parte a proiectului Memorialul Victoria. Pe Poarta de Nord se face intrarea zilnică în Palat, în timp ce Poarta Centrală este folosită pentru ocazii de stat şi pentru plecarea gărzii după efectuarea schimbului. Lucrarea a fost finalizată chiar înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914.

Astăzi, clădirea de 830.000 de metri pătraţi are 775 de camere, inclusiv 19 camere de stat, între care White Drawing Room, The Throne Room, The Ballroom, Music Room, 52 de dormitoare regale şi de oaspeţi, 188 de dormitoare pentru personal, 92 de birouri şi 78 de băi. De asemenea, există o galerie cu tablouri semnate de cei mai faimoşi pictori ai lumii, precum Rembrandt, Rubens, Van Dyck şi Claude, ce aparţin Colecţiei Regale. Tablourile sunt schimbate periodic. Monumentala scară a Palatului a fost realizată de John Nash, care s-a inspirat din designul teatrelor londoneze. Clădirea are o lungime de 108 de metri, 120 de metri adâncime (inclusiv patrulaterul central) şi 24 de metri înălţime. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.rct.uk