Activitatea de culegere şi analiză a informaţiilor pentru susţinerea politicilor de relaţii externe şi de securitate naţională ale SUA a fost desfăşurată, în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, de Oficiul pentru Servicii Strategice, înfiinţat în iunie 1942. Această structură a fost clădită pentru a servi sarcinilor trasate de Comitetul Şefilor de Stat Major al SUA (Joint Chiefs of Staff) şi pentru a desfăşura operaţiuni speciale clandestine care nu erau atribuite altor categorii de structuri, potrivit https://irp.fas.org.

În octombrie 1945, Oficiul pentru Servicii Strategice şi-a încetat activitatea, iar funcţiile sale au fost transferate către Departamentul de Stat şi Departamentul de Război. Pe fondul necesităţii unei structuri de informaţii care să lucreze centralizat în perioada postbelică pentru îndeplinirea obiectivelor de securitate şi politică externă ale SUA, preşedintele american a cerut unui avocat din New York, William J. Donovan, să facă demersurile legale necesare pentru creionarea unui proiect de organizaţie care să răspundă cerinţelor de furnizare a informaţiilor pentru securitate şi politică externă. Cu unsprezece luni mai devreme, avocatul William J. Donovan prezentase preşedintelui american Roosevelt posibilitatea să separe OSS de Joint Chiefs of Staff şi să pună bazele unei noi organizaţii distincte care să ofere informaţii şi suport guvernamental în luarea deciziilor pentru administraţia americană. În propunerea sa, avocatul William J. Donovan a transmis preşedintelui un proiect prin care noua structură să poată desfăşura activităţi externe, pe teritoriul altor state, fără însă a desfăşura funcţii de poliţie sau similare structurilor de aplicare a legii în spaţiul naţional sau în afara Statelor Unite.

Au existat dezbateri aprinse între diferitele structuri pe marginea înfiinţării noii organizaţii. Serviciile militare urmăreau o comandă comună care să includă noua organizaţie, Departamentul de Stat ţintea rolul supravegherii tuturor operaţiunilor pe timp de pace care ar fi vizat direct relaţiile externe, în vreme ce Biroul Federal de Investigaţii (FBI) sprijinea un sistem militar de informaţii care să fie gestionat de serviciile armate, iar activităţile derulate de angajaţii civili să intre sub jurisdicţia sa. Ca urmare a schimbului de propuneri şi opinii, precum şi pe fondul aprinselor dezbateri, în ianuarie 1946 preşedintele american Harry S. Truman a pus bazele structurii denumite Grupul Central de Informaţii, care avea rolul să coordoneze departamentele de informaţii existente, sprijinindu-le fără să dubleze activitatea acestora. Organismul intra sub umbrela Autorităţii Naţionale de Informaţii care includea şi alte structuri, însă, douăzeci de luni mai târziu, Autoritatea Naţională de Informaţii şi componenta din subordinea sa - Grupul Central de Informaţii - şi-au încetat activitatea.

În baza prevederilor Legii privind securitatea naţională (National Security Act) din 1947 (care a intrat în vigoare la data de 18 septembrie 1947), au fost înfiinţate Consiliul Securităţii Naţionale (NSC) şi Agenţia Centrală de Informaţii (CIA). Majoritatea sarcinilor trasate CIA, precum şi interdicţiile privind funcţiile de poliţie sau în materie de securitate internă au fost stabilite respectând în mare parte planul iniţial avansat în 1944 de avocatul William J. Donovan şi directiva prezidenţială care a stat la baza configurării Grupului Central de Informaţii.

Documentul, semnat de preşedintele Harry Truman în septembrie 1947, trasa CIA funcţiile de coordonare a activităţilor de informaţii naţionale şi corelarea, evaluarea şi diseminarea informaţiilor vizând securitatea naţională şi reprezenta actul fondator al agenţiei, conform https://www.trumanlibrary.gov. În plus, agenţia îndeplinea atribuţii şi funcţii conexate domeniului de informaţii aşa cum NSC putea cere. Documentul stabilea că Directorul pentru Informaţii Centrale (DCI) purta responsabilitatea protejării surselor şi metodelor privind obţinerea informaţiilor. Amendamentele legislative ulterioare au completat organizarea şi funcţionarea Agenţiei Centrale de Informaţii.

În prezent, CIA răspunde pentru activitatea sa în faţa Comisiei Senatului pentru informaţii şi a Comisiei permanente pentru informaţii a Camerei Reprezentanţilor, în conformitate cu prevederile Legii de supraveghere a informaţiilor din anul 1980 şi a ordinelor executive semnate în materie. CIA informează regulat subcomisiile apărării din Congres şi oferă informări Comisiei pentru relaţii externe a Senatului, Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei şi Comisiilor Serviciilor Armate, dar şi altor comisii ale Congresului SUA sau unor persoane fizice care pot solicita legal date sau informaţii, potrivit https://irp.fas.org. Agenţia Centrală de Informaţii a SUA, una dintre cele mai dinamice organizaţii de profil de pe mapamond, este condusă, din 19 martie 2021, de diplomatul de carieră William J. Burns. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)