Important loc al civilizaţiei creştine, oraşul antic Smirna, astăzi Izmir, situat de-a lungul coastei Mării Egee, era cunoscut în întreaga regiune pentru latura sa cosmopolită, deoarece a reunit populaţii de religie musulmană, evreiască şi catolică, potrivit www.ilholocaustmuseum.org.

Smirna era o destinaţie atractivă pentru imigraţie, spre deosebire de America sau Australia, deoarece oraşul se bucura în primul rând de prosperitate economică şi acolo imigranţii din insula Kythira se simţeau mai confortabil, deoarece nu aveau nevoie să înveţe o altă limbă şi îşi puteau păstra mai uşor religia, obiceiurile şi tradiţiile. Kytherienii reprezentau grupul cel mai numeros şi distinct dintre populaţia greco-ortodoxă din Smirna.

Datorită prezenţei mari greceşti, oraşul a fost cunoscut de turci ca "Giaour Izmir", în timp ce grecii cosmopoliţi şi alte naţionalităţi l-a descris drept "Fleur de 'Ionie". Potrivit unor Kytherienii, precum Dimitri Argyropoulos, oraşul port plin de viaţă era considerat "atât Europa Orientului, cât şi Orientul Europei", după cum menţionează George Vardas în "Paradise Lost: The Kytherians in Smyrna and the Catastrophe of 1922" pe greekherald.com.au/.

După căderea Imperiului Otoman, în 1918, armistiţiul a fost semnat pe insula Lemnos şi oraşul antic Smirna a fost administrat de Grecia, cu sprijinul Regatului Unit.

Focul din Smirna, pe care grecii l-au numit Catastrofa Smirnei, a fost un eveniment al războiului greco-turc (1919-1922) şi a distrus cea mai mare parte a oraşului-port Smirna. În 1922, mulţi creştini care au fost alungaţi din oraşele lor, inclusiv greci din Anatolia, şi-au găsit refugiu în Smirna. În aceeaşi perioadă, mai exact pe 9 septembrie, oraşul a fost ocupat de turci practicând politica pământului pârjolit, după ce cu câteva zile mai devreme fusese părăsit de trupele greceşti (care pierduseră controlul după contraatacul turcesc din august 1922).

A urmat incendiul oraşului care a izbucnit în cartierul armean pe 13 septembrie 1922 şi care a provocat 100.000 de morţi. Populaţia (circa 300.000 de refugiaţi) a fost înconjurată de turci, neputând să fugă din oraşul în flăcări, sub privirea a 23 de nave occidentale care primiseră ordin de a nu interveni. Incendiul, care a devastat cartierele creştine, dar a cruţat cartierele evreieşti şi musulmane, a fost însoţit de numeroase masacre. Abia pe 19 septembrie 1922, Mustapha Kemal, numit mai târziu Atatürk, a autorizat evacuarea, dar numai a femeilor şi copiilor. Bărbaţii creştini (aproximativ 100.000 de oameni), au fost exterminaţi sau folosiţi ca sclavi, potrivit lepetitjournal.com/. Incendiul a fost stins în mare parte la 22 septembrie 1922.

Cartierele grecesc şi armean ale oraşului au fost distruse, forţând populaţia să fugă şi să caute adăpost în Grecia şi în alte părţi. Istoricii estimează că numărul victimelor a fost de zeci de mii de oameni, în timp ce numărul refugiaţilor a fost de peste un milion. Mii de oameni, greci şi armeni, au fost, ulterior, deportaţi în interiorul Anatoliei, unde mulţi au murit în condiţii dure şi brutale, notează www.ilholocaustmuseum.org.

Distrugerea cartierelor creştine a alungat din casele lor între 50.000 şi 400.000 creştini, care au fost nevoiţi să găsească refugiu pe litoral, timp de două săptămâni. Abia pe 24 septembrie 1922, navele din flota greacă au fost autorizate să se întoarcă în Smirna.

Până la 1 octombrie 1922, aceste nave au evacuat 180.000 de oameni pentru că, pe lângă cei 50.000 de creştini din Smirna, aproape 130.000 de refugiaţi din toată Ionia (regiune a lumii greceşti antice situată în vestul Asiei Mici, pe litoralul Mării Mediterane) au fost conduşi spre coastă. Actul a fost considerat un preambul al schimbului de populaţii musulmane şi creştine care au avu loc între Turcia şi Grecia în anul următor, conform prevederilor Tratatului de la Lausanne (1923).

Această tragedie nu a fost uitată. Două filme au fost lansate de la Hollywood, "Strange Destiny" (1945) şi "A Man of Great Importance" (1952), pelicule care povestesc acest eveniment. Alte filme au mai fost lansate ulterior, precum "Smyrni mou agapimeni" în 2021. Numeroşi scriitori au acordat atenţie tragediei pentru a nu fi uitate ororile comise. Autorul Gilles Milton a scris o carte lansată în 2010, "Paradise Lost: Smyrna 1922 - The Destruction of Islam's City of Tolerance", potrivit lepetitjournal.com/. Numeroase muzee au acordat o parte din spaţiul lor pentru a face cunoscute aceste evenimente.

Anul acesta, pentru a marca 100 de ani de la această tragedie în toată Grecia, şi nu numai, au loc mai multe comemorări, după cum menţionează lepetitjournal.com//. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.alchetron.com