Socrates Brasileiro Sampaio de Souza Vieira de Oliveira a fost departe de a putea fi încadrat în spectrul fotbaliştilor obişnuiţi, abordând total diferit, de-a lungul întregii cariere, fenomenul fotbalistic şi stilul de viaţă. În special raportat la tiparul fotbalistului modern. Fuma zilnic, consuma alcool cu regularitate şi avea un stil de viaţă atipic pentru un sportiv care îmbrăţişase performanţa la nivel profesionist. ''Fumez, beau şi gândesc'', se confesa deseori în spaţiul public, subliniind unul dintre principiile care i-au călăuzit viaţa, fiind de nenumărate ori un convins activist pentru libertate şi democraţie, potrivit https://www.irishtimes.com/ şi https://beyondthelastman.com/.

S-a născut la 19 februarie 1954. Spre deosebire de majoritatea fotbaliştilor, a obţinut o licenţă în medicină (Facultatea de Medicină de la Ribeirao Preto din cadrul Universităţii din Sao Paulo) în timp ce activa ca jucător profesionist de fotbal. Nu a practicat, dar şi-a asumat un rol sporit la nivel public, exprimând deseori puncte de vedere privind viaţa politică sau socială, conform https://beyondthelastman.com/. Modul său de viaţă, însă, nu l-a oprit să se remarce ca un extraordinar mijlocaş al echipei de club, debutând la Botafogo, şi desenând centrul naţionalei ''selecao'', apelat de foarte mulţi drept ''doctorul'', pentru studiile sale. ''Magrao'' (slăbănogul înalt), alintat de colegi de echipă, graţie fizicului său, se impunea, cu uşurinţă, la mijlocul terenului ca un excelent pasator şi posesor al unor artificii cu mingea pentru scoaterea din joc a adversarilor.

Nu a triumfat ridicând trofeul Cupei Mondiale, etichetă marcă înregistrată pentru mari fotbalişti brazilieni, precum Pele sau Garincha, însă ''Magrao'' a fost, cu certitudine, unul dintre marii fotbalişti ai anilor 1980. Căpitan al naţionalei ''selecao'' în 1982, într-un prim 11 în care se regăseau Cerezo, Falcao şi Zico la mijlocul terenului, a marcat de două ori la acea ediţie a cupei mondiale, găzduite de Spania. Unul dintre goluri a fost marcat, la Sevilia, în meciul împotriva Uniunii Sovietice, depăşind doi adversari şi înscriind cu un şut de la distanţă, potrivit https://www.myfootballfacts.com/. La acea ediţie a Cupei Mondiale, Brazilia nu a reuşit să acceadă în semifinalele turneului, însă a oferit unul dintre cele mai spectaculoase jocuri de fotbal. Alături de Ungaria anilor 1950 şi Olanda anilor 1970, Brazilia anilor 1980 a fost probabil cea mai bună echipă naţională care nu a câştigat cupa mondială.

De-a lungul carierei, începută în 1974 în tricoul Botafogo, nu s-a considerat un sportiv tipic, chiar a admis, public, de câteva ori, că îşi asumă anumite carenţe specifice fotbaliştilor profesionişti şi este un antiatlet. A debutat, târziu, la naţionala Braziliei, la 25 de ani. Înzestrat cu abilităţi extraordinare şi viziune în joc, alegea cu uşurinţă modalităţi multiple de a juca balonul, fiind dificil pentru adversari să-i citească stilul de joc. Mângâia subtil balonul rotund, pase din câlcăi, una din semnăturile sale specifice în iarbă, creionând spectacolul în teren şi ridicând tribunele în picioare.

Atipic în afara terenului, dar la fel în centrul suprafeţei de joc, a ajuns, în 1984, în Italia, la Firenze, să semneze cu Fiorentina, dar a renunţat, după doar un sezon, considerând că nu i se potriveşte stilul de viaţă şi fotbalul din Peninsulă. A revenit în Brazilia natală şi a semnat cu Flamengo.

A fost decisiv pentru Brazilia, la Cupa Mondială din 1986, însă Franţa lui Platini a avut mai multă şansă în sferturi, după cele 90 de minute memorabile. La loviturile de pedeapsă a ratat. Era singurul jucător care făcuse parte din selecao la ediţia 1982. Marcase, în medie, mai mult de un gol la fiecare al treilea meci pentru echipa Braziliei, extraordinar pentru un mijlocaş, şi a mai punctat încă două în contul său la ediţia din Mexic. A jucat pentru naţionala ''selecao'' în 60 de partide şi a marcat 22 de goluri, statistică foarte bună pentru un mijlocaş.

Mare parte a carierei sale, la nivel de club, a jucat, timp de patru ani, pentru Botafogo (1974-1979) şi, apoi, pentru Cortinthians (1979-1984), pentru care a câştigat trei titluri de campion al statului Sao Paulo şi a marcat 172 de goluri în cele 300 de partide. S-a implicat şi prin fotbal pentru susţinerea şi apărarea democraţiei, în apropierea alegerilor generale. Echipa sa de club îndemna alegătorii să meargă la urne, înscriind pe spatele tricourilor ''Dia 15 Vote'' (''Votaţi pe 15''), pentru a sprijini la nivel public demersul de înlăturare a dictaturii militare. La sfârşitul anului, Corinthians a câştigat campionatul statului Sao Paulo, având imprimat pe tricouri ''Democracia''. Socrates, unul dintre liderii mişcării ''Democracia'' de implicare a fenomenului fotbal în schimbarea politică democratică a regimului dictatorial din Brazilia, avea să descrie momentul, lui Alex Bellos - autorul volumului ''Futebol'': ''poate cel mai frumos moment pe care l-am trăit. Şi sunt sigur că a fost la fel pentru 95% dintre coechipierii mei'', potrivit https://www.irishtimes.com/ şi https://beyondthelastman.com/.

A câştigat, de asemenea, în tricoul echipei Flamengo (1986-1987), campionatul statului Rio, pentru ca, ulterior, să joace pentru Santos (1988-1989) şi să îşi încheie cariera la Botafogo, potrivit https://www.myfootballfacts.com/. În 2004, a jucat, răzleţ, preţ de câteva zeci de minute, în câteva partide, pentru clubul englez Garforth Town, echipă pe la care a trecut, în altă perioadă, altă stea a fotbalului brazilian, Romario.

John Lennon, Fidel Castro şi Che Guevara au fost câţiva dintre eroii săi, Socrates manifestându-şi, în dese rânduri, opiniile pentru susţinerea principiilor democraţiei în perioada cât a jucat fotbal dar şi ulterior. A luat atitudine, public, faţă de regimul dictatorial militar care conducea Brazilia şi faţă de modul în care statul încerca să reducă la tăcere disidenţii prin sloganuri de tipul ''Brazilia - o iubeşti sau pleci''. Jurnalistul scoţian Andrew Downie avea să remarce, în volumul ''Doctor Socrates: Football, Philosopher, Legend'' - ''Socrates nu a iubit fotbalul aşa cum îl iubeşte naţiunea braziliană. Era prea uşor pentru el.''

Modul său de viaţă atipic, bucuria de a trăi altfel, avea să contribuie, într-o anumită măsură, la plecarea sa din această lume, la 57 de ani, în 4 decembrie 2011, susţinând până la final că, în tot ceea ce face, vrea să fie un om liber. Similar altui mare fotbalist al planetei, George Best, Socrates nu a luat în serios problemele de sănătate până când a fost prea târziu. Decesul său a fost încununat de una dintre dorinţele sale. Admitea că atunci când va muri vrea să fie într-o zi de duminică, iar echipa sa, Corinthians, să câştige. Clubul, înfiinţat în 1 septembrie 1910 şi unul dintre cele mai iubite în fotbalul din Brazilia, cu peste 30 de milioane de suporteri, pentru care Socrates a marcat peste 170 de goluri, avea să câştige titlul în acel sezon, îndeplinind rugămintea ''Doctorului'' fotbalului brazilian şi al ''selecao''. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com