Denumit ''regele farurilor'' sau ''farul regilor'', farul Cordouan este cel mai vechi far din Europa (1611), cel mai bătrân din Franţa încă în funcţiune şi singurul far de pe mare încă deschis pentru public, potrivit https://www.phare-de-cordouan.fr/ şi https://www.gironde-tourisme.fr/.

Amplasat pe un platou stâncos unde Oceanul Atlantic întâlneşte estuarul Gironde, într-un mediu foarte expus şi ostil şi unde navigarea este foarte riscantă, farul Cordouan a fost stâlpul asigurării comerţului între Bordeaux şi restul planetei din secolul al XVI-lea.

Construit din blocuri de piatră, pe opt nivele, şi respectând tehnicile specifice secolelor XIV-XVII, a fost proiectat de inginerul Louis de Foix şi remodelat de inginerul Joseph Teule spre sfârşitul secolului XVIII. Veghează de la 67 de metri deasupra nivelului mării, fiind construit în două etape de campanii de construcţii complementare, în secolele XVI şi XVIII. A fost proiectat, de la început, asemenea unui monument, prin caracteristicile şi expresia stilistice, şi prin tehnicile de inginerie folosite, conform https://whc.unesco.org/.

Extraordinară capodoperă pentru semnalizarea maritimă, turnul monumental din Cordouan este decorat cu stâlpi, modilioane şi jgheaburi scurte. Arată etapele semnificative ale istoriei arhitecturale şi tehnologice ale farurilor, fiind construit cu ambiţia continuării tradiţiei specifice faimoaselor faruri ale antichităţii, ilustrând aspecte reprezentative ale construcţiei acestora în perioada de dezvoltare a navigaţiei, atunci când aceşti străjeri călăuzitori au jucat un rol extraordinar de indicatori teritoriali şi de reale instrumente de siguranţă maritimă.

Formele sale arhitecturale izvorăsc din inspiraţia modelelor specifice antichităţii, Renaşterii şi limbajului specific arhitectural al şcolii de inginerie franceze E´cole des Ponts et Chaussees, potrivit https://whc.unesco.org/.

Lucrările de construcţie au debutat în 1584, sub coordonarea inginerului Louis de Foix, din dispoziţia regelui Henri al III-lea, pentru ca Henri al IV-lea să aprobe continuarea lucrărilor, în timpul domniei sale consolidând elemente distincte ale frontierelor regatului său, dar şi alte construcţii precum apartamentele regale şi o capelă. Farul din Cordouan, în competiţia de putere a monarhilor acelei perioade, era privit şi ca un simbol reprezentativ al casei regale a Franţei.

Extinderea înălţimii farului, la cea din prezent şi în acord cu aspectele arhitecturale principale trasate în secolul XVI de inginerul Louis de Foix, a fost realizată între anii 1788-1789 de către inginerul Joseph Teulere. Acesta din urmă a respectat concepţia originală şi a remodelat construcţia aducând elemente specifice neoclasicismului sfârşitului de secol XVIII.

A fost proiectat cu scop monumental, de o manieră grandioasă şi unică, în care geniul uman nu este doar arhitectural, stilistic şi clasic, dar şi conceptual şi simbolic deopotrivă.

Capodoperă a comunicării maritime, în funcţiune din secolul al XVII, farul din Cordouan a fost martorul a numeroase experimente ştiinţifice pentru îmbunătăţirea capacităţii de sprijinire a navigaţiei maritime în deplină siguranţă.

Au fost realizate, în secolele XIX şi XX, lucrări de restaurare care au adus un impact subtil asupra autenticităţii farului, prin adăugarea clădirilor inelare şi prin restaurarea spaţiilor interioare. Monumentul şi-a păstrat prezenţa simbolică şi vizuală, suportând un proces tehnic de modernizare pentru păstrarea cu rigurozitate a principalei sale activităţi.

Pe fondul afirmării demersurilor moderne de cercetare în sistemele de iluminat în Franţa, centrul acestor eforturi a fost dedicat îmbunătăţirii funcţionării farului din Cordouan, apreciat drept laboratorul visurilor cercetărilor. Astfel, în 1823 Augustin Fresnel a experimentat în camera principală a farului un prototip de lentile în solzi, reuşind cu acest sistem implementat să revoluţioneze sistemul modern de iluminare al farurilor. Ulterior, lentilele Fresnel au fost implementate în majoritatea farurilor de pe mapamond, potrivit www.phare-de-cordouan.fr şi Cordouan.culture.fr.

Astăzi, cinci generatoare asigură două grupuri de zece baterii care deservesc toate instalaţiile electrice ale farului. Un dispozitiv de control permite permanent monitorizarea statusului farului. De la o distanţă de 40 de km de pe mare, navigatorii pot vedea constant la interval de 12 secunde semnalizările farului Cordouan, conform www.phare-de-cordouan.fr.

Este încadrat, din 1862, în categoria monumentelor istorice, drept proprietate de stat, beneficiind de măsurile specifice de conservare finanţate şi implementate de Ministerul Culturii. Întreaga proprietate, de 23,5 hectare şi cu o zonă de protecţie adiacentă de 139,6 hectare, se află sub jurisdicţia de protejare a prevederilor Legii Patrimoniului, ale Legii Mediului şi ale legislaţiei generale privind proprietatea publică. Funcţionarea şi administrarea tuturor elementelor farului se află în responsabilitatea Direcţiunii interregională a mării Atlanticului de Sud.

Din 14 iulie 2021, această capodoperă a comunicării navigaţiei maritime, ''Versailles-ul mărilor'' în accepţiunea multora, este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: Phare de Cordouan/Facebook