Bogdan Petriceicu Hasdeu, filolog, poet, prozator, dramaturg, jurnalist şi folclorist, descendent al unei familii de boieri cu vechi origini, s-a născut la 26 februarie 1838, la Cristineşti, în ţinutul Hotin (Bucovina).

A urmat şcoala mai întâi la Cameniţa, Viniţa şi Rovno, apoi liceul la Chişinău, iar în perioada 1855-1857 a urmat studii de drept şi a audiat şi cursuri de filologie şi istorie la Universitatea din Harkov, fără a obţine însă vreo diplomă, după cum indică "Dicţionarul general al literaturii române", apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005). "Îndrumat de tatăl său care, în cultul nobleţii cărturăreşti a familiei, îi propune lecturi dificile şi lucrul neîntrerupt la masa de scris, citeşte enorm şi proiectează îndrăzneţ lucrări despre mitologia dacică, despre limba şi literatura populară română, culege folclor", scrie sursa citată.

Venit la Iaşi la începutul anului 1857, a fost apoi, în 1858, judecător la Cahul, după care a revenit din nou la Iaşi. A editat o serie de publicaţii cu profil predominant istorico-filologic: "România" (1858-1859), "Foaie de storiă română" (1859), "Foiţa de istoriă şi literatură" (1860), "Din Moldova", devenită apoi "Lumina" (1862-1863). A publicat, totodată, în "Zimbrul şi vulturul", "Ateneul român", "Trecutul", "Tribuna română", "Dacia".

În 1859 este numit custode al Bibliotecii Şcoalelor, căreia îi donează patru mii de volume, iar de la începutul anului 1860, timp de un an, a fost şi profesor de istorie, geografie şi statistică. În 1862 şi-a reluat postul de bibliotecar şi pe cel de profesor la Gimnaziul Central din Iaşi. În mai 1863 este destituit din învăţământ, în urma acţiunilor unei grupări conduse de V.A. Urechia, Titu Maiorescu ş.a. şi i se intentează un proces de presă, capul de acuzare fiind imoralitatea unor pasaje din nuvela "Duduca Mamuca". Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a apărat magistral şi obţine achitarea în iunie acelaşi an, menţionează sursa citată mai sus.

În vara anului 1863 s-a mutat la Bucureşti, unde, cu sprijinul lui Vasile Alecsandri, fusese numit membru în Comisia moşiilor mănăstireşti. Aici editează mai multe periodice: "Aghiuţă" (1863-1864), "Satyrul" (febr.-iun. 1866), "Traian" (1869-1870), "Columna lui Traian" (1870-1877, 1882-1883). De asemenea, a fost director la "Foaia societăţii 'Românismul' " (1870-1871) şi la "Revista literară şi ştiinţifică" (1876), şi a colaborat la alte gazete ale vremii precum "Buciumul", "Familia", "Sentinela română", "Românul", "Perseverenţa", "Ghimpele" etc. În 1864 i-a fost încredinţată conducerea revistei "Arhiva istorică a României". "Chiar dacă treptat revistele lui Hasdeu vor fi orientate spre istorie, filologie, folcloristică, ele relevă un gazetar de o forţă puţin obişnuită, conştient de nevoia depăşirii diletantismului în publicistică şi capabil să facă acest pas pe cont propriu. Spirit independent, îşi exprimă clar atitudinea democratică, ideile despre destinul românilor în etapa de după Unire" ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

Castelul Iulia Haşdeu din orasul Câmpina.

Foto: (c) MIHAI ALEXE/Arhiva istorică AGERPRES  

S-a dedicat în continuare ştiinţei, iar lucrările sale îl vor consacra drept o personalitate enciclopedică a culturii române şi universale.

Începând din anul 1874 ţine un curs de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti ("Principie de filologie comparativă ario-europea", publicat în 1875), iar în perioada 1876-1900 a fost director al Arhivelor Statului. În martie 1882 a fost desemnat, pentru o perioadă de trei ani, decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, iar în februarie 1883 a fost ales preşedinte al Societăţii Presei Române.

Castelul Iulia Haşdeu din orasul Câmpina.

Foto: (c) MIHAI ALEXE/Arhiva istorică AGERPRES 

A lăsat lucrări importante de istorie, de dimensiuni impresionante, între care se numără "Istoria critică a românilor", din care nu au apărut decât două volume (în 1873, respectiv 1875), monografia "Ion Vodă cel Cumplit" (1865) ş.a.

Lui Hasdeu îi revine meritul de a fi aşezat pe baze ştiinţifice filologia românească. A avut o însemnată contribuţie la relevarea fondului autohton al limbii române. Dintre principalele sale lucrări în acest sens amintim "Cuvente den bătrâni" (I-III, 1878-1881, Premiul "I.Heliade-Rădulescu" al Academiei Române, în 1880) şi studiul "Principie de lingvistică", pentru care i s-a acordat din nou, în 1881, Premiul "I. Heliade-Rădulescu" al Academiei Române. În 1884, Academia Română i-a încredinţat elaborarea unui mare dicţionar etimologic al limbii române. Lucrarea sa fundamentală în domeniul lingvisticii, "Etymologicum Magnum Romaniae" (I-IV), apare între anii 1886-1898.

 Rotonda scriitorilor (Rondul Roman) din Parcul Cişmigiu; statuia lui Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES 

Alte scrieri ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu: poema "Cântec popular moldovenesc" (1850), studiul de folclor "Inelul şi năframa" (1856), nuvela "Duduca Mamuca", drama "Răposatul postelnic" (1862), nuvela "Micuţa" (1864), drama istorică "Răzvan-Vodă" (1867, apărută de la ediţia a treia, din 1869, cu titlul "Răzvan şi Vidra"), volumul "Poezie" (1873), studiul "Obiceiele juridice ale poporului român" (1878), piesa "Trei crai de la Răsărit" (premiera în ianuarie 1879, la Teatrul Naţional din Bucureşti, editată şi în volum), volumul "Sarcasm şi ideal" (1897).

La 13 septembrie 1877 a devenit membru titular al Societăţii Academice Române. A fost şi vicepreşedinte al Academiei Române (1885-1886, 1887-1888 şi 1889-1892). A fost, de asemenea, membru al Academiei Regale Sârbe (1871), membru al Societăţii de Lingvistică din Paris (1882), membru corespondent al Academiei Imperiale de Ştiinţe din Sankt Petersburg (1884), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din New York (1895) ş.a.

Sursa foto: radioromaniacultural.ro

Zguduit de moartea fiicei sale, Iulia, în 1888, Bogdan Petriceicu Hasdeu va trăi din ce în ce mai departe de lume, în credinţa comuniunii centrate pe o formă de spiritism cu fiinţa dispărută ("Dicţionarul general al literaturii române"). În amintirea fiicei sale, a construit, între 1894-1896, la Câmpina, un castel (azi Muzeul memorial "B.P. Hasdeu"), "al cărui proiect ar fi fost transmis de Iulia prin efluvii de natură mistică" ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005). În această clădire din Câmpina, Hasdeu a trăit şi a lucrat în ultimii ani ai vieţii.

Bogdan Petriceicu Hasdeu a murit la 25 august 1907, la Câmpina. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, în cavoul pe care îl construise pentru fiica sa. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: radioromaniacultural.ro