Filmul "Calea Victoriei" sau "Cheia visurilor" (1965), regizat de Marius Teodorescu după un scenariu scris de regizor şi Beno Meirovici, este o ecranizare a romanului "Calea Victoriei" de Cezar Petrescu şi a avut premiera în 1965.

Constantin Lipan, un magistrat mutat de curând în Capitală, este numit procuror general şi i se încredinţează cazul marelui magnat al petrolului Iordan Hagi Iordan. El vrea să demaşte manevrele necinstite ale bogătaşului şi să obţină condamnarea lui severă. Dar o întreagă armată de oameni corupţi i se pune în cale. Printre ei se va afla şi Gică Elefterescu, ministrul justiţiei, protectorul său, şantajat de Hagi Iordan. Dar Lipan e hotărât să nu cedeze niciunei presiuni. Pentru a-l dezarma, adversarii îl ameninţă cu arestarea fiului său. Atunci el se vede nevoit să cedeze, clasând dosarul. Fiul său, Costea Lipan, student la drept, devorat de contradicţii, în căutarea dreptăţii, căzuse sub influenţa anarhiştilor. Bătrânul anarhist Spartacus îi dăduse un pistol, îndemnându-l la acţiune. În contrast cu el pare să se afle Sabina, sora lui, studentă la filologie, ca şi iubitul ei, Ion Ozun, scriitor, care îşi caută un post de redactor, umblând deocamdată pe un triciclu şi făcând reclamă pastei de dinţi "Elida". După ce e purtat cu vorba de influentul Mirel Alcaz, redactor la "Evenimentul zilei" tot Sabina îl va ajuta să capete postul. La început, Ozun va scrie articole înflăcărate, acuzatoare, dar apoi va fi corupt de "lumea bună" şi se va dezumaniza complet, notează site-ul http://aarc.ro/ în prezentarea filmului.

"Aş vrea ca filmul meu să nu se intituleze 'Calea Victoriei' ci, mai curând, 'Cheia visurilor'. Asta, pentru că nu am intenţionat să fac o cronică cinematografică a Bucureştiului de acum 30 de ani, o reconstituire arheologică 'după carte', ci o analiză vie a lumii de atunci, din unghiul epocii mele. Am vrut pentru filmul meu o imagine alb negru, fără prea multe nuanţe intermediare, o imagine apropiată de gravură, pentru a sublinia astfel contrastele lumii pe care o înfăţişez. Am intenţionat ca succesiunea contrastelor, ritmul albului şi negrului, să creeze sugestia ciocnirilor lăuntrice. Faţă de eroii filmului, am adoptat o atitudine rece, distantă, fără să mă substitui niciunuia dintre ei. Nu am intenţionat să devin poet, dimpotrivă, am căutat să-mi păstrez tot timpul postura de observator lucid, lăsând acţiunile şi sentimentele să vorbească prin ele însele.", mărturisea regizorul Marius Teodorescu în revista "Cinema" nr. 9 din septembrie 1965, menţionează site-ul amintit.

Într-o cronică de film publicată în revista "Cinema" nr. 2 din februarie 1966, criticul Gelu Ionescu opina că romanul "Calea Victoriei" este de tip social, din el nelipsind "abilitatea construcţiei unor tipuri şi nici acel cunoscut meşteşug al lui Cezar Petrescu de a da curs acţiunii".

" 'Calea Victoriei' (...) este o colecţie de clişee (situaţii, tipuri, distribuţie) care se leagă corect. (...) Personajele (ca şi în roman) se livrează de la prima apariţie şi ceea ce fac ulterior este prea previzibil. Ştim că procurorul Lipan îşi va consulta ceasul şi va face concesia, renunţând fără emoţii şi dezbateri interioare la înaltul său post. Ştim că tânărul Costea va rămâne decis să nu se întoarcă acasă. (...) lon Ozun evită ratarea. (...) Actorii (fără excepţie şi excepţii) sunt în hainele rolurilor corecte. Marius Teodorescu lucrează bine cu ei, evită să-i facă ridicoli fie prin mizanscene greşite, fie prin filmări insistente la care, fără tehnică actoricească serioasă, se poate foarte uşor decade în revuistic sau melodramă. Este o certă calitate pe care nu o au toţi regizorii noştri. De asemenea, meritorie este grija pentru reconstituire - un Bucureşti fără anacronisme, interioare conştiincioase (fără rafinamentul detaliului sugestiv). (...) Filmările şi încadramentele, în acelaşi spirit clasicist, care dovedeşte un meşteşug necesar. E, cum se spune de obicei, 'curat' ", scria Gelu Ionescu, potrivit site-ului http://aarc.ro/.

Criticul de film Florian Potra nota, în volumul "Experienţă şi speranţă - ecran românesc", apărut la Editura Pentru Literatură, în 1968, că în cazul filmului "Calea Victoriei", "nu numai că are loc obişnuitul transfer de tehnici, de mijloace ale expresiei - de la pagina scrisă la pelicula impresionată -, ci şi o pendulare, o modificare de accente, de la un stil cu precădere narativ, cum e la Cezar Petrescu, la un stil cu precădere descriptiv, la regizorul şi co-scenaristul Marius Teodorescu."

"Filmul lui Marius Teodorescu reuşeşte să fie un destul de elocvent tablou de moravuri. Cu toate că personajele se mişcă în planuri diferite, cu toate că sunt surprinse mai mult în 'statica' lor sufletească, din relaţiile lor reciproce - directe sau numai reflexe - se încheagă, mai mult sau mai puţin fragmentar, imaginea unei societăţi inexorabil roase de viermele corupţiei, al descompunerii lente, al 'fundăturii' morale despre care vorbeşte unul dintre eroi. Este societatea românească a anilor 1925-1930, arc de timp stabilit cu rigoare de romancier. (...) În cazul filmului 'Calea Victoriei', aparenta nevoie de 'adevăr istoric' se traduce, după mine, într-un abuz de stop-cadre, de inserări ale unor documente fotografice (din păcate, mai puţine jurnale de actualităţi ale vremii), cu menirea de a spori impresia de autenticitate.", scria Florian Potra în volumul amintit, conform site-ului http://aarc.ro/.

Criticul de film remarca faptul că filmul "se bucură de o meritorie interpretare actoricească", amintind nume mari ale teatrului şi cinematografiei - George Calboreanu, Geo Barton, Mircea Constantinescu, Mircea Şeptilici, Luminiţa Iacobescu - precum şi tineri actori (la acea vreme) talentaţi - Ştefan Iordache, Nicolae Dinică, Iurie Darie.

Din distribuţia filmului mai fac parte actorii Ion Besoiu, Zephi Alşec, Mitzura Arghezi, Paul Sava, Mihai Berechet, Berechet Ionescu, Gheorghe Novac, Simion Negrilă, Dorin Moga, Lulu Cruceanu, Rodica Mirea, Mariana Georgescu, Ruxandra Argeşoiu, precizează site-ul cinemagia.ro.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.aarc.ro/filme