Isabel Allende, scriitoare de origine chiliană, este considerată unul dintre marii scriitori ai lumii latino-americane, cu adaptări ale operelor sale pentru cinema, teatru, operă, balet, radio şi musicaluri.

S-a născut pe 2 august 1942, la Lima, în Peru, unde lucra pe atunci tatăl său, Tomas Allende, diplomat chilian. A crescut alături de fraţii săi, la Santiago, împreună cu mama şi cu bunicul. A urmat o şcoală privată nord-americană în Bolivia şi una engleză în Liban, potrivit site-ului www.isabelallende.org. Allende îşi continuă studiile în Chile, avându-l mereu alături pe bunicul său, împreună cu care a făcut şi câteva călătorii, experienţa şi peisajele fiind o inspiraţie pentru al doilea roman al ei, "Despre dragoste şi umbră".

Începând cu 1959 şi până în 1965, Isabel Allende lucrează pentru Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite din Santiago. În 1962, se căsătoreşte cu Miguel Frías, iar în 1963, vine pe lume primul copil al cuplului, fetiţa Paula, dar la scurt timp după aceea, familia pleacă în Europa, locuind în Belgia şi în Elveţia. Revine în Chile trei ani mai târziu, când se naşte şi fiul Nicolas.

Preocupată de ideologia feministă, Isabel Allende a fost cofondator al revistei Paula, prima revistă feministă din Chile, în care a publicat din 1967 până în 1974. În 1970, Salvador Allende, văr cu tatăl său, Tomas Allende, devine primul preşedinte socialist în Chile. Din 1970, Isabel Allende îşi începe cariera în televiziune, găzduind, până în 1975, emisiuni de divertisment, dar realizând şi interviuri. În perioada 1973-1974, publică în revista pentru copii Mampato, devenind redactor-şef al acesteia.

În 1973, Salvador Allende este înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat militară, în Chile instaurându-se dictatura militară a generalului Augusto Pinochet. Doi ani mai târziu, Isabel Allende, trecută pe o "listă neagră" a noului guvern, este nevoită să părăsească ţara, împreună cu soţul şi cu copiii săi, refugiindu-se în Venezuela, unde rămâne 13 ani şi unde continuă să lucreze ca ziaristă, de data aceasta pentru publicaţia "El Nacional" din Caracas.

În 1981, la aflarea veştii că bunicul său, care avea aproape 100 de ani, era pe moarte, începe să redacteze o scrisoare, ce avea să devină manuscrisul primului său roman, "Casa spiritelor" (1982), care se bucură de un succes fulminant, devenind bestseller internaţional.

În 1984, publică "Despre dragoste şi umbră", apoi "Eva Luna" (1987), "Povestirile Evei Luna" (1989) şi "Planul infinit" (1991), notează site-ul www.humaniatas.ro. Între timp, în 1987, scriitoarea divorţează şi se recăsătoreşte, un an mai târziu, cu Willie Gordon, alături de care locuieşte în apropiere de San Rafael, în California. În 1990, după reinstalarea democraţiei, revine în Chile, unde este distinsă cu premiul interamerican pentru cultură Gabriela Mistral.

Fiica sa, Paula, bolnavă de porfirie, moare, la 6 decembrie 1992. În amintirea ei, Isabel Allende pune bazele Fundaţiei Isabel Allende, în 1995, a cărei misiune este aceea de a promova drepturile femeilor şi pe cele ale tinerelor fete în ceea ce priveşte aspecte precum reproducerea, independenţa economică şi combaterea violenţei, se arată pe site-ul www.isabelallende.org.

Următoarea sa carte apare în 1994, purtând numele fiicei pierdute, "Paula". Îşi alege apoi "o temă cât mai depărtată de moarte" şi scrie, în 1997, "Afrodita", "o carte de divagaţii despre mâncare şi amor", apoi "Fiica norocului" (1999) şi "Portret în sepia" (2000).

Urmează volumul de memorii "Ţara mea inventată" (2003), iar în 2006 îi apare romanul "Inés a sufletului meu", în 2007 - volumul autobiografic "Suma zilelor", în 2009 - romanul "Insula de sub mare", în 2011 - "Caietul Mayei", iar în 2012 - volumul "Dragoste". În 2014, vede lumina tiparului thrillerul "Jocul Ripper" şi în 2015 - romanul "Amantul japonez". Scrie şi romane pentru adolescenţi, grupate într-o trilogie: "La ciudad de las bestias" (Oraşul bestiilor, 2002), "El reino del Dragon de oro" (Regatul Dragonului de Aur, 2003) şi "Zorro" (2005). Cele mai recente romane editate sunt: "Más allá del invierno" (2017), "Largo pétalo de mar" (2019), "Mujeres del alma mía" (2020), "Violeta" (2022).

Potrivit site-ului www.isabelallende.org, de-a lungul carierei sale, Isabel Allende a scris 25 de cărţi, care au fost traduse în 42 de limbi, cu aproape 70 de milioane de exemplare vândute. A fost distinsă cu 15 doctorate onorifice internaţionale şi cu peste 60 de premii în peste 15 ţări. În 2010, a primit Premiul Naţional pentru Literatură, cea mai prestigioasă distincţie pentru literatură din Chile, în 2014 a primit Medalia Prezidenţială a Libertăţii, aceasta din urmă fiindu-i decernată de către preşedintele american Barack Obama, iar în 2018 a primit Medalia de Onoare pentru "Distinguished Contribution to American Letters", din partea National Book Foundation (SUA).

Din 2003, Isabel Allende este cetăţean american. În anul 2004, a fost inclusă în American Academy of Arts and Letters (Academia Americană de Arte şi Litere), iar din decembrie 2016, face parte din galeria celebrităţilor California Hall of Fame. În anul 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres, notează site-ul www.humaniatas.ro.

Cu toate acestea, Isabel Allende declară, pe site-ul său, www.isabelallende.org, că lucrurile cele mai importante din viaţa sa s-au petrecut în cămările secrete ale inimii şi nu îşi găsesc locul într-o biografie. Isabel Allende locuieşte în California, potrivit site-ul ei www.isabelallende.org. AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea, Daniela Dumitrescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com