Marc Chagall, admirat pe scară largă atât de contemporanii săi, cât şi de artiştii de mai târziu, s-a remarcat prin talentul său ca pictor, ilustrator de cărţi, meşter în olărit, pictor de vitralii, scenograf şi creator de tapiserii.

S-a născut la 7 iulie 1887, la Vitebsk (în prezent în Belarus), într-o familie de oameni săraci. A studiat artele la Petersburg, la Şcoala Zvantseva de desen şi pictură (1908-1910), cu Léon Bakst a aprofundat culorile strălucitoare ale lui Matisse şi Fauves. Tânărul artist a analizat, de asemenea, operele artiştilor Rembrandt, Caravaggio, Johannes Vermeer şi ale marilor postimpresionişti, precum Van Gogh şi Gauguin. Mai mult, în timp ce se afla în Sankt Petersburg, Chagall a descoperit genul care avea să devină un punct culminant al carierei sale: designul de decoruri şi costumele de teatru.

După venirea sa la Paris, în 1910, a pictat câteva pânze care pot fi calificate drept expresioniste. La Paris, Chagall s-a integrat încet în societatea de artă a vremii şi a întâlnit o mulţime de boemi parizieni influenţi, precum poeţii de avangardă Blaise Cendrars, Max Jacob şi Guillaume Apollinaire, şi pe o serie de tineri pictori destinaţi să devină celebri: expresionistul Chaim Soutine, artistul abstract Robert Delaunay şi cubiştii Albert Gleizes, Jean Metzinger, Fernand Léger şi André Lhote. A devenit interesat şi a încorporat în pictura sa elemente de cubism, precum şi noile tendinţe, de exemplu, futurism şi orfism. A devenit parte integrantă a ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Ecole de Paris. Unele dintre picturile sale din această perioadă, precum "Parisul prin fereastră" arată încercările sale foarte reuşite de a se integra în noul său mediu, în timp ce altele, precum "Ziua de naştere" şi "Eu şi satul" sunt pline de nostalgie pentru perioada petrecută la Vitebsk, potrivit www.marcchagall.net.

După ce a expus în 1912 la Salon des Indépendants şi Salon d'Automne anual de la Paris, Chagall a avut prima sa expoziţie personală la Berlin în 1914, în galeria publicaţiei moderniste Der Sturm, şi a făcut o impresie puternică asupra cercurilor expresioniste germane, potrivit www.britannica.com. În august 1917, Chagall a fost numit Comisar al artelor frumoase la Vitebsk. În 1919, a plecat la Moscova, unde a executat picturi murale, decoruri şi costume pentru noul teatru evreiesc de stat.

S-a stabilit definitiv în Franţa în 1923, împreună cu soţia sa, Bella. În 1924, a avut loc prima expoziţie retrospectivă la Paris, la Galeria Barbazanges-Hodebert. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, s-a refugiat în Statele Unite ale Americii.

Chagall a călătorit în toată lumea, pe măsură ce reputaţia sa de pictor şi ilustrator de mare renume creştea. A creat gravuri pentru lucrări precum "Biblia", "Sufletele moarte" ale lui Gogol şi "Fabulele lui La Fontaine", recunoscute ulterior drept cele mai bune ilustraţii ale sale. A călătorit în toată Europa, în Palestina şi în Orientul Mijlociu.

Lucrări importante: "Apollinaire" (1911), "Acrobata" (1930), "Muzica" (1920-1921), "Acrobat cu vioara" (1924), "Umbrela" (1927-1928), "Cal înaripat" (1943), "Femeia şi calul" (1948), "Casa roşie" (1953-1954), "Plafonul Operei din Paris" (1964).

În 1939, i-a fost decernat premiul Fundaţiei Carnegie. Marc Chagall a fost membru de onoare al Universităţii din Glasgow şi al Universităţii Brandeis din Copenhaga. În 1947, la Muzeul Naţional de Arte din Paris, a fost organizată o mare expoziţie retrospectivă. În 1948, i s-a decernat Premiul internaţional pentru gravură la Bienala de la Veneţia. A apărut în aceaşi perioadă volumul "Suflete moarte", ilustrat de Chagall (118 gravuri). În 1969, a avut loc o mare expoziţie retrospectivă la Grand Palais, iar în 1977 Franţa l-a onorat cu o expoziţie retrospectivă la Luvru din Paris. S-a stins din viaţă la 28 martie 1985. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.marcchagall.net