Filmul "O lacrimă de fată", regizat de Iosif Demian după un scenariu scris de Petre Sălcudeanu, a avut premiera în 1980.

"Într-o baltă de la marginea unui sat e găsită o fată înecată. Ancheta care are loc, audierile repetate ale martorilor, declaraţiile lor, adesea contradictorii, probele adunate cu dificultate duc la concluzia că moartea tinerei nu este un simplu accident, ci rezultatul unor conflicte mocnite dintre săteni", notează site-ul http://aarc.ro/, în prezentarea filmului.

Drama prezintă moartea unei tinere - Ana Draga -, care iniţial a fost considerată un accident. Ulterior, moartea ei a ridicat suspiciuni, iar autorităţile încep o anchetă în satul Sălcioara, de pe Valea Mureşului, pentru a investiga împrejurările în care a murit Ana. Ancheta scoate la iveală, pe parcurs, amănunte care conduc spre crimă. Prezenţa anchetatorilor, mai ales a maiorului (interpretat de actorul Dorel Vişan) pune pe jar autorităţile locale. Cel mai deranjat de anchetă este Urdărescu, fostul şef al Anei şi unul dintre cei mai înstăriţi oameni din acele locuri. Speriat că ar putea fi bănuit, întrucât Ana avea obiceiul să măsoare pământurile, el recunoaşte că existau şi suprafeţe de teren nedeclarate. Dar cercul persoanelor care ar fi putut fi bănuite de crimă se lărgeşte pe parcurs. Alt suspect ar fi putut fi Pricopie, un tânăr care efectua stagiul militar şi care o iubea pe Ana. El sosise în sat, într-o permisie, pentru a o cere în căsătorie pe fată, iar la scurt timp fata a murit.

Iustina, cea la care locuia "în gazdă" Ana, încearcă să alunge bănuiala ce plutea asupra tatălui său, Crăciun, altă persoană înstărită a satului, - care, la rându-i, caută să păcălească anchetatorii printr-un comportament de om nebun. La acţiunea de derutare a anchetatorilor se adaugă învăţătorul Apostol Moraru, dar şi Corbei, care o plăcea pe Ana. În acelaşi timp, Corbei avusese o dispută cu Crăciun, amândoi fiind admiratori ai Savetei, o femeie surdo-mută, care era mama lui Pricopie. "Hăţişurile" scenariului transformă, pe alocuri, această dramă într-un film poliţist.

Jurnalistul şi criticul de film D.I. Suchianu nota, într-o cronică publicată în revista "România literară" nr. 46 din 13 noiembrie 1980, că "la începutul filmului 'O lacrimă de fată' defilează (...) pe ecran vreo cincisprezece bărbaţi şi femei (...) care spun toţi acelaşi lucru, că nu ştiu nimic, că n-au văzut nimic" şi că "fiecare spune asta altfel", conform site-ului http://aarc.ro/.

"De-a lungul filmului toţi mint. Toţi ştiu că maiorul care îi interoghează vrea să-i 'prindă'; că el aşteaptă să le scape o vorbă care să-i facă să cadă în cursă. Ei nu joacă actoriceşte un rol învăţat, ci trebuie să răspundă direct la întrebare, cu riscul de a se contrazice şi deci de a dovedi că mint, că sunt realmente implicaţi în acea crimă (sau taină, sau complicitate în tăcere). Ce fac ei nu e teatru învăţat, ci spontaneitate în lupta de a se apăra. Ei mint, dar asta o fac cu senină convingere. Această naturaleţe în prefăcătorie le dictează vorbele pe care le spun, vorbe care se nasc acolo, pe loc, nu învăţate pe de rost, ci izvorâte din scenariul scriitorului Petre Sălcudeanu. Acele replici există şi sunt respectate, dar fără a încorseta filmarea propriu-zisă. (...) Majoritatea interpreţilor sunt ţărani, deci neprofesionişti. Cei câţiva actori profesionişti sunt necesari şi indispensabili (...). În această privinţă, creaţia lui Dorel Vişan este uimitoare. Mintea lui funcţionează ca o maşinărie perfectă.", scria D.I. Suchianu.

"Iosif Demian (...) împreună cu romancierul Petre Sălcudeanu au gândit 'O lacrimă de fată' ca 'un film în film'. Scurtmetrajul de 16 mm realizat de un cameraman poliţist investighează moartea misterioasă a unei tinere; filmul de 16 mm este încadrat într-unul de 35 mm. (...). Pelicula de 16 mm urmăreşte crima. Cea de 35 mm devine din ce în ce mai mult un portret al comunităţii în care s-a întâmplat crima şi al consecinţelor acesteia.", scrie site-ul https://www.icr.ro/ în prezentarea filmului.

Pentru a afla alte amănunte, neştiute, despre moartea Anei, maiorul anchetator cere deshumarea fetei şi solicită prezenţa unui procuror şi a unui medic legist. În urma examenului medico-legal se constată că fata a avut o lovitură subcraniană la ceafă (zona cervicală), după care a fost aruncată în apă. Medicul legist observă şi o pată mică, vineţie sub pleoapa inferioară, "ca o lacrimă". "Cred că fata a murit plângând", spune el.

Criticul de film Magda Mihăilescu scria, în 2015: "În 1980, 'O lacrimă de fată' s-a bucurat de adeziunea criticii, pentru cei mai mulţi dintre noi el nefiind doar un bun film poliţist, (...), ci o adevărată lovitură de maestru a unui cineast pentru care ficţiunea tânjeşte după forţa documentarului, iar acesta din urmă după misterul ficţiunii. Cel puţin mie aşa mi-a apărut, atunci. (...) Revăzându-l, astăzi, am dat de noi straturi ale seducţiei. (...) Urmărim o poveste tristă, dezlegarea misterului morţii unei tinere. Oamenii locului sunt luaţi la întrebări, gura unor păcătoşi apucă să grăiască şi adevăruri nedorite despre viaţa dintr-un sat ardelean. (...) Unii martori se mărginesc doar la câteva cuvinte, dispar repede din orizontul nostru (...) Iosif Demian îşi acordă chiar şi un bonus, o fulgerare de film mut, o scurtă secvenţă a unei reconstituiri pe coama colinei, presupus loc al crimei, totul văzut de departe: două siluete gesticulând, cu mâini care spintecă aerul: o femeie şi maiorul, acesta din urmă mai să cadă în râpă. Scena este fascinantă. Nu ştim ce-şi spun, dar nu contează.", scria Magda Mihăilescu, potrivit site-ului http://aarc.ro/.

În finalul filmului, în generic se precizează că pelicula este inspirată dintr-un fapt real petrecut în 1970 şi că filmările au fost realizate în două sate din judeţul Cluj.

Din distribuţia filmului fac parte: Dorel Vişan, Dragoş Pâslaru, George Negoescu, Horia Baciu, Mihai Oroveanu, Luiza Orosz, George Bosun, Costel Rădulescu, Anton Aftenie, Daniel Dumitrescu, conform site-ului https://www.imdb.com/.

Filmul "O lacrimă de fată" a primit, în 1980, Premiul pentru regie şi Diplomă de onoare (George Bosun) din partea ACIN, iar în 1981, la festivalul de film de la Costineşti - Marele Premiu şi Premiile pentru scenariu şi pentru interpretare masculină (Dorel Vişan), precizează site-ul https://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com