Filosoful şi matematicianul Bertrand A.W. Russell, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, s-a născut la Trellech, Monmouthshire, Ţara Galilor, la 18 mai 1872, într-o familie aristocratică engleză. În 1890, a plecat să studieze la Colegiul Trinity, de la Universitatea Cambridge. A absolvit cu distincţie în filosofie, drept pentru care, în 1895, a fost ales membru în Consiliul Colegiului. Plecase însă din Cambridge, din vara anului 1894 şi, timp de câteva luni, a fost ataşat la ambasada britanică din Paris.

A debutat publicistic în 1896, cu ''Social Democraţia Germană'', conform http://bertrandrussell.org/. În acelaşi an, a început să ţină un curs pe aceeaşi temă la London School of Economics.

În 1903, a scris prima carte importantă, ''Principiile matematicii'' (The Principles of Mathematics) şi, împreună cu prietenul său, dr. Alfred Whitehead, a dezvoltat logica matematică a lui Peano şi a lui Frege. În 1910, publică primele trei volume din ''Principia Mathematica'', scrise în colaborare cu Whitehead, şi care îl vor transforma pe tânărul filosof într-o celebritate a lumii matematicii.

Bertrand Russell a fost numit, în 1910, lector la Colegiul Trinity. După izbucnirea Primului Război Mondial, a militat împotriva ordinului de mobilizare, fiind dat afară de la Colegiu în 1916. I s-a oferit un post la Universitatea Harvard, dar i s-a refuzat paşaportul. A intenţionat să ţină nişte cursuri, dar autorităţile militare i-au interzis acest lucru. Le-a publicat însă, în 1918, în America, sub titlul ''Idealuri politice'' (Political Ideals). În acelaşi an, a fost condamnat la şase luni de închisoare, din cauza unor articole pacifiste pe care le publicase. În închisoare a scris ''Introducere în Filosofia Matematicii'' (Introduction to Mathematical Philosophy, 1919).

În 1938, a plecat în Statele Unite, unde a predat la cele mai cunoscute universităţi. Este numit profesor la New York. În 1940, a fost discutat dreptul său de a ţine cursuri de filosofie şi s-a ridicat problema moralităţii sale, având în vedere că promova libertinajul specific perioadei post-victoriene. Nu i s-a mai permis să predea, fiind considerat nepotrivit din punct de vedere moral. Decizia s-a bazat, în parte, şi pe ateismul lui Russell, autor al eseului "De ce nu sunt creştin" (Why I am not a Christian, 1927).

Se întoarce în Marea Britanie, în 1944, pentru a preda la Trinity College. Până în anii '50, Russell ţine mai multe conferinţe şi discursuri la BBC, pe cele mai variate teme. Era deja o celebritate mondială chiar şi în afara cercurilor academice.

În 1958, a devenit preşedintele fondator al Campaniei pentru Dezarmare Nucleară. În 1961, a fost din nou închis, de data aceasta timp de o săptămână, fiind acuzat că a participat la proteste anti-nucleare. Acest lucru nu a făcut decât să-i crească reputaţia în faţa tinerilor care-i împărtăşeau părerile. Începând cu anul 1963, s-a dedicat şi altor probleme, implicându-se în apărarea deţinuţilor politici, sub auspiciile Fundaţiei pentru Pace Bertrand Russell.

A fost ales membru al Societăţii Regale în 1908. A fost distins cu Medalia Sylvester a Societăţii Regale, în 1934, cu Medalia Morgan a Societăţii Londoneze de Matematică, în acelaşi an şi cu decoraţia Ordinul de Merit, în 1949.

La 10 decembrie 1950, Bertrand Russell a primit Premiul Nobel pentru Literatură, ''în semn de recunoaştere a diverselor şi importantelor sale scrieri, în care a pledat pentru idealurile umanismului şi libertatea de gândire'', conform http://www.nobelprize.org/.

Printre lucrările lui Bertrand Russell menţionate în discursul de înmânare a Premiului Nobel pentru Literatură, se numără: ''Istoria filosofiei occidentale'' (1946), ''Cunoaşterea lumii exterioare ca tărâm de aplicare a metodei ştiinţifice în filosofie'' (1948) şi ''Eseuri sceptice'' (1948).

Discursul lui Bertrand Russell de acceptare a premiului s-a numit ''What Desires are Politically Important?'' (''Care din dorinţele umane au o importanţă politică?''). Dovedind o excepţională cunoaştere nu doar a mecanismelor politice, ci şi a celor psihologice, savantul britanic ajunge la concluzia că o bună parte a istoriei umanităţii poate fi descrisă ca fiind o limitată cooperare în cadrul propriei colectivităţi şi ostilitate faţă de alte colectivităţi. Promovând o filosofie a interesului propriu luminat, raţional şi etic, gânditorul susţine că dacă ar reflecta suficient asupra propriilor nevoi şi dorinţe, oamenii ar realiza că mai degrabă ar fi fericiţi dacă ar coopera deplin nu doar în cadrul comunităţilor din care fac parte, dar şi cu toate celelalte. De abia atunci ''nu ar mai exista războaie, armate, bombe atomice. Nu ar mai exista armate de propagandişti care întărâtă Naţiunea A împotriva Naţiunii B şi invers. Am scăpa cu uşurinţă de toate acestea dacă oamenii şi-ar dori propria fericire la fel de intens pe cât obişnuiesc să-şi dorească nefericirea vecinilor lor''.

Bertrand A.W. Russell a murit la 2 februarie 1970. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com