Emanuil Gojdu a făcut parte dintr-o familie macedoromână, această origine dinspre tată fiind confirmată de mai toţi biografii săi, după cum menţionează Maria Berenyi în lucrarea "Viaţa şi activitatea lui Emanuil Gojdu (1802-1870)", Giula, 2002.

Familia Gojdu îşi avea rădăcinile în oraşul Moscopole, centru economic şi cultural deosebit de bogat şi înfloritor, care până în cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea a reprezentat cel mai important punct de cultură şi civilizaţie pentru macedoromâni.

Lansarea cărţii "Un umanist român, marele mercenat, Emanuil Gojdu (1802 - 1870)" de către prof. univ. Pavel Cherescu.

Foto: (c) VIOREL LAZARESCU/AGERPRES FOTO

Emanuil Gojdu s-a născut la 9 februarie 1802, la Oradea. În acest oraş şi-a petrecut copilăria, împreună cu cei cinci fraţi ai săi. După absolvirea claselor primare şi a celor liceale la Oradea, a urmat cursurile universitare la Facultăţile de Drept din Oradea, Pojon (Bratislava) şi Pesta. Nu-şi încheiase încă studiile când mama sa moare, la 22 iulie 1816, iar tatăl său la 25 iulie 1821. În 1824, intră ca avocat stagiar în biroul sârbului Vitkovics Mihály.

La încheierea stagiului de trei ani, Gojdu îşi deschide propriul birou de avocat şi notar contabil, la Pesta. În scurt timp, se numără printre cei mai căutaţi avocaţi din capitala Ungariei, devenind o autoritate juridică recunoscută.

Gojdu a fost primul jurist care a înlocuit limba latină cu cea maghiară în intentarea acţiunilor judecătoreşti din Pesta şi Buda, asigurându-şi şi prin aceasta un loc aparte în istoria justiţiei din Ungaria.

Strălucit avocat şi bun administrator al veniturilor sale, obţinute de pe urma câştigării proceselor, Gojdu devine treptat şi mare proprietar, asigurându-şi o situaţie materială foarte bună.

"Om chibzuit, cu spirit comercial înnăscut, el a făcut plasamente sigure de capital, preponderent în imobile, pe care le-a închiriat, acestea aducându-i venituri frumoase" ("Moştenirea lui Gojdu în oglinda presei române şi maghiare; 1995-2005").

De tânăr, Emanuil Gojdu s-a integrat atât în cultura maghiară cât şi în cea românească, a sprijinit acţiunile culturale şi tipăriturile româneşti care apăreau la Pesta, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Era mândru de originea sa de român ortodox şi se manifesta ca atare oriunde i se dădea ocazia, atât cu cuvântul, cât şi cu fapta, arată Maria Berenyi în volumul "Moştenirea lui Gojdu în oglinda presei române şi maghiare (1995-2005)", Budapesta, 2005.

Casa din Pesta a lui Emanuil Gojdu era deschisă tuturor românilor din capitala Ungariei. Aici se adunau, mai ales în duminici şi sărbători, tinerii români care studiau în Pesta şi care erau bine primiţi şi sprijiniţi, însufleţindu-se unii pe alţii pentru idealurile naţionale. În casa lui se vorbea numai româneşte, parte în dialectul macedoromân, parte în limba română. Doar când erau şi străini, atunci se vorbea în limba lor.

Contemporan şi prieten cu mitropolitul Andrei Şaguna, Gojdu l-a ajutat pe ierarh cu sfatul şi cu fapta în luptele acestuia pentru recâştigarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria şi Transilvania. Emanuil Gojdu a fost membru fondator al ASTREI, întemeiată în 1861 şi condusă de Şaguna.

În cariera politică a debutat în 1848. Programul politic stabilit de reprezentanţii români în adunarea de la Pesta din 21 mai a fost semnat de Gojdu în calitate de preşedinte. Principala caracteristică a programului o constituia moderaţia. Se accepta ca limba maghiară sa fie "limba diplomatică", cu condiţia ca limba română să fie folosită fără piedici în biserici, şcoli şi "în toate trebile naţiei noastre cele dinăuntru" ("Moştenirea lui Gojdu în oglinda presei române şi maghiare; 1995-2005").

Nu a participat la evenimentele sângeroase ale revoluţiei din 1848. A evitat cu prudenţă să primească postul de comisar împărătesc în Crişana, care i-a fost oferit de regimul absolutist austriac. Abia în 1861, la începutul epocii constituţionale, acceptă, din partea guvernului maghiar, să preia funcţia de comite suprem (prefect) la Lugoj, comitatul Caraş. Această funcţie i-a adus şi calitatea de membru al Casei Magnaţilor, forul legiuitor suprem al Parlamentului maghiar.

Gojdu a încurajat mult elementul românesc, chemând la posturi de conducere tineri români. Sub prezidiul lui s-a decretat şi limba română ca limbă oficială a comitatului Caraş. La Lugoj, ca prefect, a depus eforturi pentru înfiinţarea unui liceu românesc, dăruindu-i şi 2.000 de florini.

În 19 iunie 1861, explica în Casa Magnaţilor (Senat) de ce românii din Transilvania nu vor să se unească cu Ungaria, discursul a făcut senzaţie şi i-a indignat pe maghiari. A arătat că alipirea s-a făcut, de Dieta din Cluj, din 1848, fără adeziunea românilor şi că naţiunea română nu este egală celorlalte naţiuni, deşi le copleşea numeric.

Emanuil Gojdu a luptat pentru găsirea unei soluţii de convieţuire a românilor cu maghiarii.

Între 1865-1868 era deputat al circumscripţiei electorale Tinca (Bihor), în Dieta din Pesta, iar în 1869 a fost numit consilier la Curtea Supremă (Curtea de Casaţie) a Ungariei. Susţinător al culturii naţionale, Gojdu îşi îndeplineşte şi îndatoririle sale de cetăţean al Ungariei, numărându-se printre membrii fondatori ai Şcolii de arte şi meserii din Pesta, inaugurată în 1846, care, la 1871, va deveni Universitatea Tehnică Regală Maghiară (Politehnica).

S-a căsătorit la 30 iunie 1832 cu Anastasia Vulpe, născută Pometa, o macedoromâncă înflăcărată, care a avut un rol important în dezvoltarea caracterului său naţional. După prima sa soţie, Emanuil Gojdu s-a recăsătorit, în 1863, cu Melania, născută Dumtsa, şi ea de origine macedoromână, fiica mai mică a lui Ignaţie Dumtsa, director de bancă la Pesta.

Monumentul lui Emanuil Gojdu (1802 - 1870) din Budapesta.

Foto: (c)  VIOREL LAZARESCU/ FOTO/LT

Pentru a sprijini tineretul român la învăţătură, prin testamentul său, semnat la Pesta, la 4 noiembrie 1869, Gojdu a întemeiat o fundaţie, care-i va purta numele. Nu peste mult timp, la 3 februarie 1870, a decedat şi a fost înmormântat în cimitirul Kerepesi, sectorul ortodox, din capitala Ungariei. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: enciclopediaromaniei.ro

Citeşte şi:

* REPORTAJ Detalii inedite de la înmormântarea lui Emanuil Gojdu, scoase la lumină de cercetătorul Maria Berenyi