Nava de croazieră Costa Concordia (un pachebot de 300 de metri, cu o greutate de 112.000 de tone), la bordul căreia se aflau 4.229 de persoane, dintre care 3.200 de pasageri din 60 de ţări, a eşuat, la 13 ianuarie 2012, după ce s-a lovit de o stâncă, la aproximativ 300 de metri de ţărm, în apropiere de mica insulă Giglio, din arhipelagul regiunii Toscana, din Marea Mediterană.

Naufragiul, considerat unul dintre cele mai grave accidente din istoria marinei italiene, s-a soldat cu 32 de morţi, iar cadavrele a două persoane nu au fost descoperite nici până în ziua de azi.

Foto: (c)  MASSIMO PERCOSSI/EPA

Stânca a sfâşiat bordajul pe o lungime de 70 metri, după care nava a fost invadată în bună măsură de apă şi s-a înclinat până la un unghi de 65 grade, devenind nemanevrabilă. Majoritatea celor peste 4.200 de persoane aflate la bord s-au putut salva, dar totuşi accidentul s-a soldat cu 15 morţi şi 20 de dispăruţi, constataţi imediat după eşuare. În final, bilanţul a fost de 32 de morţi. Epava navei, rămasă în parte la suprafaţă, a fost transportată ulterior, în iulie 2014, în portul Genova, pentru a fi dezmembrată.

Foto: (c)  CIVIL PROTECTION PRESS OFFICE HANDOUT/EPA

Imediat după naufragiu, Parchetul din Grosseto, provincia din care face parte insula Giglio, a anunţat arestarea comandantului navei de croazieră Costa Concordia, Francesco Schettino, în vârstă de 53 de ani la data respectivă.

Foto: (c)  MAURIZIO DEGLINNOCENTI/EPA

În iulie 2013 a început un proces împotriva comandantului Schettino, la Grosseto, acesta fiind acuzat de producerea naufragiului, omucidere multiplă prin imprudenţă şi abandonarea navei, deoarece "şi-a pătat numele" cu cel mai mare delict posibil pentru un marinar, şi anume părăsirea navei înainte de încheierea operaţiunilor de evacuare a acesteia, în condiţiile în care numeroşi pasageri trebuiau salvaţi.

Împreună cu Schettino, au fost deferite justiţiei alte 11 persoane, printre care membri ai echipajului navei şi membri ai conducerii Costa Crociere, compania de la Napoli, regiunea Campania (sud), care deţinea pachebotul. Dar, în ochii marelui public, principalul acuzat a rămas comandantul Schettino, cel care, imediat după naufragiu, a afirmat că "nava a lovit o stâncă ce nu figura pe hărţile de navigaţie".

Foto: (c)  MASSIMO PERCOSSI/EPA

Pe parcursul procesului, autorităţile din Grosseto au subliniat faptul că nava s-a apropiat în mod periculos de insula Giglio, a lovit o stâncă, s-a înclinat şi a luat o mare cantitate de apă la bord. Cutiile negre ale navei, care înregistrează conversaţiile membrilor echipajului, indică faptul că impactul s-a produs la ora locală 21.45 (20.45 GMT), pe data de 13 ianuarie 2012, dar comandantul nu a anunţat imediat Căpitănia portului cel mai apropiat.

Un responsabil al companiei care deţine vasul a respins acuzaţiile că nava ar fi deviat de la traiectoria sa normală, dar acest fapt a fost demonstrat în timpul procesului, numeroşi martori declarând că vasul naviga foarte aproape de mal şi, din acest motiv, a lovit o stâncă.

Comandantul Francesco Schettino, audiat de mai multe ori în cadrul acestui proces, a negat că ar fi abandonat vasul de croazieră, afirmând că a salvat "mii de vieţi" şi explicându-şi comportamentul, deciziile şi alegerile în timpul fazei de urgenţă a catastrofei.

Schettino a fost, de asemenea, supus unor analize pentru a se vedea dacă luase droguri sau alte substanţe toxice în noaptea naufragiului, dar toate aceste analize au fost în cele din urmă negative.

La proces a mai reieşit că paza de coastă italiană i-a cerut în zadar căpitanului vasului Costa Concordia să se întoarcă la bord pentru a coordona evacuarea pasagerilor, însă acesta a refuzat, potrivit unei înregistrări audio a convorbirii, difuzată în luna ianuarie 2012 de toate publicaţiile din Italia. Transcrierea convorbirii telefonice dintre comandantul Francesco Schettino şi comandantul Gregorio De Falco, de la Căpitănia portului Livorno (Toscana), a devenit faimoasă în Italia.

Cuvintele lui De Falco, considerat "un erou italian", au fost transcrise de sute de ori, de toate publicaţiile din Peninsulă: "Sunt oameni blocaţi la bord. Schettino, mergeţi imediat cu şalupa la prova navei şi urcaţi la bord! Este clar? Înregistrez această convorbire! Trebuie să-mi spuneţi câţi copii, femei şi persoane care au nevoie de asistenţă sunt la bord. Ascultaţi, Schettino, poate că aţi reuşit să vă salvaţi din mare, dar eu vă voi cauza o mulţime de probleme. Urcaţi LA BORD, este un ordin, acum eu comand, mama naibii de treabă!!".

Schettino nu s-a întors la bord, dar a susţinut că motivul pentru care se afla într-o barcă de salvare, în timp ce mii de pasageri şi membri ai echipajului, panicaţi, încercau să evacueze nava, este că "s-a împiedicat şi a căzut într-o şalupă de salvare", în timp ce pasagerii se învălmăşeau pe punţi.

La proces, comandantul Francesco Schettino a confirmat că a dus vasul de croazieră aproape de coasta stâncoasă a insulei Giglio pentru a-i "saluta" pe locuitorii insulei, o manevră stângace, care a provocat tragedia.

La 31 mai 2016, justiţia italiană a confirmat în apel condamnarea la 16 ani de închisoare a fostului comandant al pachebotului Costa Concordia, Francesco Schettino, potrivit AFP.

Schettino a fost condamnat în februarie 2015 pentru omucidere, abandonarea navei şi naufragiu de către judecătorii Tribunalului din Grosseto. Parchetul ceruse 26 de ani şi trei luni de recluziune. În apel, parchetul a cerut 27 de ani de închisoare, iar avocaţii lui achitarea.

La 12 mai 2017, Curtea de Casaţie italiană a confirmat condamnarea lui Francesco Schettino la 16 ani de închisoare, transmite AFP.

Printre circumstanţele inexplicabile, la momentul respectiv, privind naufragiul navei de croazieră Costa Concordia s-a numărat şi prezenţa la bord a unei tinere de 25 de ani, Domnika, "femeia misterioasă", care nu fusese inclusă pe lista pasagerilor, dar care era "oaspete" al comandantului Francesco Schettino.

La 29 octombrie 2013, Domnica Cemortan, o tânără din Republica Moldova, a confirmat că a fost amanta lui Francesco Schettino şi că se afla pe puntea comandamentului în momentul accidentului, relatează AFP, Reuters şi AP. "Da, am avut o relaţie cu Francesco Schettino, dar de la naufragiu nu l-am mai văzut", a declarat femeia, în faţa tribunalului din Grosseto. Ea a admis că a fost invitată pe pachebot. "Când eşti amanta cuiva, nu ţi se cere biletul", a declarat aceasta. Mărturia ei l-a pus într-o situaţie jenantă pe Francesco Schettino, un bărbat căsătorit.

Explicând desfăşurarea serii înaintea accidentului, Domnica Cemortan a declarat că a cinat cu comandantul şi că la desert au urcat pe puntea comandamentului pentru a urmări apropierea de insula Giglio. "Totul părea normal, nu am văzut nimic deoarece era întuneric. La un moment dat, un ofiţer nu a executat ordinul cum trebuia. Schettino l-a criticat şi a repetat ordinul. Apoi, la câteva minute s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Nu am simţit impactul, dar am văzut luminile de urgenţă", a declarat femeia, potrivit La Repubblica.

După ce nava de croazieră Costa Concordia s-a lovit de un recif şi a eşuat în largul coastelor italiene, unul din membrii echipajului a reuşit să recupereze din seifurile pachebotului care se scufunda circa 1,245 milioane de euro, relatează publicaţia italiană Blitzquotidiano, citată de ITAR-TASS. Această sumă, care include şi încasările magazinului şi cazinoului de pe navă, era destinată în special pentru plata salariilor personalului. Banii au fost recuperaţi şi returnaţi de directorul administrativ al pachebotului, Giovanni Nonnis.

Ziarul italian Il Messaggero relata, pe 19 septembrie 2013, că bani şi bijuterii în valoare de peste zece milioane de euro au fost descoperite în banca şi buticurile de pe pachebotul eşuat Costa Concordia, fiind returnaţi proprietarilor.

Potrivit companiei deţinătoare a navei, la bordul navei de croazieră de lux se aflau sculpturi valoroase şi picturi ale unor artişti celebri ca Arnaldo Pomodoro, Emilio Tadini, precum şi ale unor artişti japonezi la modă.

La 17 septembrie 2013, operaţiunile de repunere pe linia de plutire a epavei navei de croazieră Costa Concordia s-au încheiat cu succes, pe insula Giglio, au anunţat autorităţile italiene, citate de AFP. Costul provizoriu al operaţiunii a fost estimat la 600 milioane de euro, plătiţi de compania Costa Crociere, proprietara navei, şi de compania de asigurări.

Operaţia de ranfluare a epavei s-a încheiat în iulie 2014, după care aceasta a fost remorcată în portul Genova, pentru dezmembrare, 80% din materialul rezultat urmând să fie reutilizat. Armatorul navei Costa Concordia a anunţat că ranfluarea şi remorcarea navei costă circa 1,5 miliarde euro, aproape de trei ori cât a costat construirea acesteia.

Costa Concordia, o navă de croazieră din clasa Concordia, a fost construită la şantierul naval Fincantieri din Sestri Ponente, Genova, Italia. Numele Concordia a fost ales pentru a exprima "o continuă armonie, unitate şi pace între naţiunile europene". AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)