La 10 mai 1866 sosea, la Bucureşti, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, domnitor al României sub numele de Carol I, devenit apoi rege, în anul 1881.

"În istoria Bucureştilor, domnia lui Carol I (1866-1914) corespunde unei etape de profundă dezvoltare, când oraşul s-a reconfigurat urbanistic, edilitar şi arhitectural după standardele Europei Occidentale, fără a-şi pierde identitatea sau farmecul inconfundabil, frecvent remarcat de călătorii străini", se arată în prefaţa albumului "Bucureştii lui Carol I" (Editura Biblioteca Bucureştilor, 2006), semnată de Ana Maria Orăşanu.

O serie de edificii, sedii ale unor instituţii, clădiri cu destinaţie administrativă sau culturală au fost construite şi inaugurate în această perioadă în Bucureşti.

Regele Carol I şi regina Elisabeta, alături de Principele de Wied, Sinaia, 15 ianuarie 1914.

Foto: (c) ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI/AGERPRES

La 19 octombrie 1869, în prezenţa domnitorului Carol I erau inaugurate prima gară a oraşului, Gara Filaret, şi linia ferată Bucureşti-Giurgiu. În 1871 se dădea în folosinţă transportul cu tramcarul, primul traseu fiind Calea Griviţei-Giuleşti, iar în 1872 - prima linie de tramvai cu cai din oraş, care lega Bariera Mogoşoaiei cu Bariera Moşilor. La 13 septembrie 1872 erau inaugurate Gara Târgoviştei, numită din 1888 Gara de Nord, precum şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti. ("Bucureştii lui Carol I", Editura Biblioteca Bucureştilor, 2006). Primul tramvai electric din Bucureşti avea să intre în funcţiune la 9 decembrie 1894.

În prezenţa familiei domnitoare, la 14 decembrie 1869 era inaugurată oficial clădirea Universităţii din Bucureşti, iar la 8 noiembrie 1874, tot în prezenţa familiei domnitoare, avea loc ceremonia dezvelirii statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul (sculptor Carrier Belleuse) amplasată în faţa palatului Universităţii.

La 27 februarie 1870, în prezenţa domnitorului Carol I, se inaugura Monetăria Statului de pe Şoseaua Kiseleff, unde se bat primele monede de aur şi de argint. Prin Decret domnesc, la 13 octombrie 1878, Teatrul cel Mare devine Teatrul Naţional şi primeşte importante fonduri pentru reparaţii şi modernizări. Lucrările de rectificare şi adâncire a cursului Dâmboviţei (arhitect Grigore Cerchez) erau inaugurate la 2 noiembrie 1880, în prezenţa domnitorului Carol I. Aceste lucrări au durat până în 1883.

În 1881, anul când România devenea regat, Carol I spunea că urează "acestui iubit oraş, în care se concentrează tot ce sufletul nostru a simţit pe pământul românesc" să devină "cea mai preţioasă podoabă a Regatului României". ("Bucureştii lui Carol I. 1866-1914", Editura Biblioteca Bucureştilor, 2006).

Principele Ferdinand, principesa Maria, regele Carol I, regina Elisabeta, Bucureşti, 1 octombrie 1909.

Foto: (c) ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI/AGERPRES

În 1882 s-a construit clădirea Monitorului Oficial, de pe Bulevardul Elisabeta, între 1882-1885 s-au executat ample lucrări de extindere şi amenajare a Palatului Regal de pe Calea Victoriei (arh. P. Gottereau), între 1882-1886 s-a construit Palatul Eforiei Spitalelor Civile de pe Bulevardul Elisabeta, între 1883-1885 s-a construit Palatul Băncii Naţionale a României, iar între 1885-1890 a fost amenajată Grădina Botanică de la Cotroceni.

Corpul central al Atheneului Român a fost ridicat între 1886-1888, a doua etapă de construcţie fiind între 1893-1897. În 1888 a intrat în funcţiune prima centrală electrică a Capitalei, în 1889 a fost elaborat primul plan topografic al oraşului, iar în 1892 s-a construit Foişorul de foc.

În prezenţa suveranilor, la 7 octombrie 1890 a fost pusă piatra de temelie a Palatului Justiţiei (inaugurat oficial la 15 octombrie 1895), iar la 20 octombrie 1894 - piatra de temelie la Palatul Poştelor (arh. Alex. Săvulescu) de pe Calea Victoriei, clădire inaugurată în 1900. Între 1893-1895 a fost construit Palatul Cotroceni (arh. P. Gottereau), ca reşedinţă regală secundară.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Biblioteca Naţională "era foarte puţin deschisă publicului cercetător din dorinţa de a se instrui şi cultiva, şi foarte puţin înzestrată în felul cum ar fi trebuit să fie", se arată în lucrarea "Bucureştii Vechiului Regat", autor George Costescu (Editura Capitel, Bucureşti, 2005). Regele Carol I a hotărât să întemeieze din propria lui avere o altă bibliotecă, destinată a înlesni deocamdată studenţilor putinţa unor studii cât mai desăvârşite. "Cumpără în acest scop casele lui C. Ioanid, şi la 3 mai 1891 regele comunica primului său ministru Lascăr Catargiu scrisoarea sa cuprinzând dorinţa întemeierii acestei biblioteci universitare şi fundaţiunea de sprijin material a studenţimii merituoase, dar lipsite de mijloace. La 27 iunie 1891 ea a fost decretată ca instituţie de stat, sub dependenţa Ministerului Învăţământului Public, cu numele "Fundaţia Universitară Carol I" ("Bucureştii Vechiului Regat", autor George Costescu). La 14 martie 1895 a fost inaugurată Fundaţia Universitară "Carol I".

Regele Carol I, principele moştenitor Ferdinand şi generalul Erachie Arion, Bucureşti, 10 mai 1908.

Foto: (c) ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI/AGERPRES

La 8 iunie 1897 era pusă piatra de temelie a Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economii (arh. P. Gottereau), edificiu inaugurat în 1900, iar între 1900-1902 s-a construit clădirea Facultăţii de Medicină (arh. L. Blanc). În 1906 începea construirea Palatului Adunării Deputaţilor amplasat pe locul fostei Camere a Deputaţilor de pe dealul Mitropoliei, iar în 1912 a început construirea Palatului Cercului Militar. Dintre numeroasele parcuri şi grădini amenajate, amintim înfiinţarea, în 1912, a Parcului Naţional-Herăstrău, destinat concursurilor sportive, plimbării şi agrementului.

În 1906, oraşul Bucureşti avea o suprafaţă de 5.550 ha şi 300.000 locuitori, 1.026 căi de circulaţie, 75 km linii de tramvai, 8 electrice şi 138 cu cai, potrivit lucrării "Bucureştii lui Carol I. 1866-1914" (Editura Biblioteca Bucureştilor, 2006).

În cartea sa "Regele Carol I al României", publicată pentru prima dată în 1906, scriitorul şi publicistul Paul Lindenberg (1859-1943) remarca "ce diferit arată Bucureştiul de acum faţă de cel din anul intrării solemne în oraş a tânărului suveran, când trăsura princiară cu greu înainta prin gropile adânci de pe străzi". "Astăzi, oraşul de reşedinţă este o perlă strălucitoare printre oraşele ţărilor balcanice. Bucureştiul face impresia de autentică metropolă, cu străzile principale şi bulevardele iluminate electric, cu noile construcţii municipale şi guvernamentale, realmente impunătoare, cu monumentele şi fântânile publice, cu grandioasele biserici şi instituţii de binefacere, cu frumoasele parcuri şi pieţe, cu cochetele cartiere pline de o sumedenie de vile dintre cele mai încântătoare, înconjurate de linişte şi verdeaţă (....)" ("Regele Carol I al României", autor Paul Lindenberg, Editura Humanitas, 2003). Despre marea Expoziţie jubiliară naţională deschisă în 1906 "pe domeniul vast al Filaretului de lângă Bucureşti", Paul Lindenberg nota că aceasta a fost "o trecere în revistă a acelor progrese uimitoare pe care România le-a făcut de la 1866 încoace".

"Privind în urmă spre drumul parcurs, ţin încă o dată să constat că, în lucrarea pe care i-am dedicat-o, poporul român mi-a stat alături cu neclintită credinţă şi dragoste atât în perioadele grele cât şi în cele fericite, astfel încât în aceşti patruzeci de ani legăturile dintre dinastia mea şi naţiunea română s-a statornicit ceas de ceas, pentru vecie", arăta în acelaşi an - 1906, în Mesajul Tronului, regele Carol I. ("Regele Carol I al României", autor Paul Lindenberg, Editura Humanitas, 2003). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

 * Explicaţie foto din deschidere: Regele Carol I şi regina Elisabeta a României, Bucureşti, 15 septembrie 1914.