Ortodoxe
Sf. Mc. Longhin Sutaşul

Greco-catolice
Sf. Longin, sutaşul. Sf. Maria Margareta Alacoque

Romano-catolice
Ss. Margareta M. Alacoque, călug.; Hedviga, călug.; Longin, m.


Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 16 octombrie.

Sutaşul Longhin, de neam din Capadocia, era comandant în armata romană în timpul guvernatorului provinciei Iudeea, Ponţiu Pilat (26-36 d.Hr). Împreună cu ostaşii săi, Sfântul Longhin a primit ordinul de a sluji la sfintele patimi şi la răstignirea Mântuitorului Hristos.

Văzând el minunile care s-au făcut atunci, adică cutremurul şi schimbarea soarelui în întuneric, mormintele deschizându-se, morţii înviind şi pietrele despicându-se, a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, aşa cum arată Sfântul Evanghelist Matei: "Iar sutaşul şi cei ce străjuiau împreună cu dânsul pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au făcut, s-a temut foarte tare, zicând: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta" (Matei 27; 54).

Şi iarăşi, după răstignire, Sfântul Longhin a fost pus de Ponţiu Pilat să păzească cu ostaşii săi pe Iisus Care zăcea în mormânt.

A fost martor la Învierea Domnului, când Hristos, cu mare slavă, a înviat din mormânt şi prin minunata Sa sculare a înspăimântat pe străjeri, îngerul Domnului, pogorându-se din cer, a prăvălit piatra de pe mormânt şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi.

Longhin împreună cu alţi doi ostaşi ai săi au crezut în acel moment desăvârşit în Hristos şi s-au făcut propovăduitori ai învierii Lui, mărturisind lui Pilat şi arhiereilor toate câte au văzut.

Arhiereii şi bătrânii, membrii ai sinedriului, au dat atunci ostaşilor mult argint ca să ascundă învierea lui Hristos, spunând: "Ucenicii Lui L-au furat noaptea, pe când noi dormeam" (Vieţile Sfinţilor).

Însă Longhin nu a primit arginţii şi nu a vrut să tăinuiască minunea, ci a mărturisit-o şi adevărată a fost mărturisirea lui. Pentru aceasta Pilat şi sinedriul l-au urât pe Longhin şi toată mânia pe care o aveau înainte asupra lui Hristos au îndreptat-o împotriva lui.

Căutau numai motiv şi vreme potrivită să-l piardă, pentru că Longhin fiind mai bătrân şi mai cinstit decât toţi, era binecunoscut Cezarului.

După Înviere, Sfântul Longhin şi-a părăsit slujba militară, s-a întors în Capadocia, ţinutul său natal, şi s-a dedicat propovăduirii Evangheliei. A fost însă în cele din urmă arestat şi ucis, în urma unui complot care a ajuns până la Roma, fiind spuse împăratului multe clevetiri împotriva sa.

Împăratul, crezând clevetirilor, a ordonat să fie pedepsit cu moartea, ca un potrivnic al său. După ucidere, capul Sfântului Longhin a fost adus la Ierusalim spre încredinţarea iudeilor care i-au uneltit moartea, fiindu-i aruncat în locul în care se strângeau gunoaiele.

În urma unei vindecări minunate, capul Sfântului Longhin a fost descoperit, ridicat din gunoaie şi îngropat într-un loc curat. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)