Dramaturgul, prozatorul şi eseistul Paul Everac (pseudonim al lui Petre Constantinescu) s-a născut la 23 august 1924, la Bucureşti, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" (Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2005).

În 1942, a absolvit Liceul "Moise Nicoară" din Arad. Între 1942 şi 1947, a urmat cursuri de filosofie şi drept, obţinându-şi licenţa în drept la Bucureşti (în 1947).

Între 1948 şi 1958, a fost, pe rând, contabil, cantaragiu, muzeograf la Buzău şi Sighişoara (1951-1954), jurisconsult la Întreprinderea Forestieră din Mălini-Suceava (1954-1955), şef de protocol la Marea Adunare Naţională (1956-1958), potrivit "Dicţionarului general al literaturii române".

A fost director general al TVR între ianuarie 1993 şi ianuarie 1994, director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistă ''Nicolae Iorga'' din Veneţia (1995-1997). În 1997, a înfiinţat Fundaţia "Steaua Carpatină", al cărei preşedinte a fost.

A debutat, elev fiind, cu poezia "Toamnă", în Revista "Hotarul" din Arad (1936).

Cea dintâi piesă tipărită a fost volumul ''Logodnă'' (1962). Au urmat ''Cântec din fluier'' (1963), ''O întâlnire neobişnuită'' (1964) ş.a. În dramaturgie s-a remarcat prin 120 de lucrări, debutul constituindu-l piesa ''Poarta'' (1959), reprezentată pe scena Naţionalului ieşean.

Printre piesele pe care le-a publicat după debut se numără: ''Ferestre deschise'' (1959), ''Explozie întârziată'' (1959), ''Ştafeta nevăzută'' (1959), ''Un pahar cu sifon" (1979), ''Salonul'' (1983), ''Cartea lui Ioviţă'' (1981), ''Un fluture pe lampă'' (1982) ş.a., dramaturgul ajungând unul dintre cei mai jucaţi autori români.

Foto: (c)  VLAD STAVRICA/ ROMPRES/FOTO

Cele mai importante lucrări dramatice ale sale sunt adunate în volumele "Cinci piese de teatru" (1967), ''Teatru'' (1975), ''Viaţa lumii'' (1982), ''Parabole dramatice'' (1983), ''Aventura umană'' (1989).

"Specifică dramaturgiei lui Everac este detaşarea autorului de personajele sale, care nu se înfruntă exclusivist, ci dialoghează într-o dezbatere ce vrea să-l implice şi pe spectator: replica este caracterizantă, uneori polisemantică, limbajul nuanţat până la pitorescul regional, conflictul tinde spre tensiunea intelectuală, totul ambiţionând să consemneze stricta actualitate, dar să atingă şi semnificaţii mai generale, prin metafore revelatoare - mai ales în piesele într-un act", notează Marcel Duţă în sursa amintită.

Printre volumele de eseuri şi proză satirică scurtă semnate de Paul Everac se numără: ''Reflecţii despre inteligenţă'' (1967), ''Don Juan din Grădina Icoanei'' (1968), ''Dialoguri contemporane'' (1971), ''Încotro merge teatrul românesc? '' (1975), ''Şedinţa balerinelor'' (1978), ''Funigei peste Alpi'' (1987).

După 1989, i-au mai apărut volumele: ''Reacţionarul'' (eseuri politice, 1992), ''Câteva feluri de dragoste'' (roman, 1993), ''Câteva feluri de moarte'' (nuvele, 1993), ''Mic Breviar despre lume şi viaţă'' (eseu filosofic), ''La poarta din dos a Europei'' (tablete, 2000), ''Revelionul'' (volum memorial, 2000), ''Construim cu succes elitismul unilateral dezvoltat'' (tablete, 2006).

A publicat şi volumele de poezii: ''Nevolnice tâlcuri şi rime'' (2006) şi ''Acomodări: poeme, poezii, cuplete'' (2009). Este autorul mai multor scenarii radiofonice şi de televiziune, semnând cinci scenarii de film.

Ca ziarist-eseist, a publicat în "Viaţa românească", "Contemporanul", "Luceafărul", "Tribuna", "Ramuri", "Adevărul literar şi artistic" etc.

A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1959), Premiul ''Vasile Alecsandri'' de creaţie populară, Premiul ''I.L. Caragiale'' al Academiei Române (1973), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976), al Uniunii Scriitorilor (1968, 1971, 1980). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1986, i-a fost acordat Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate.

Paul Everac a murit la 18 octombrie 2011. La aflarea tristei veşti, scriitorul şi omul de teatru Dinu Săraru a apreciat că ne-a părăsit unul dintre cei trei mari dramaturgi afirmaţi după război - Aurel Baranga, Horia Lovinescu şi Paul Everac. "A fost el însuşi un dramaturg vertical şi un mare patriot", a spus Dinu Săraru, care l-a descris pe Paul Everac ca fiind "autorul unei opere imense, care s-a bucurat să fie jucat în aproape toate teatrele din România, la radio şi televiziune".

Foto: (c) Foto: (c) Angela BREZOIANU / AGERPRES FOTO

În 2012, a apărut volumul ''In memoriam Paul Everac - ultimul gong'', coordonat de Ion I. Brătianu. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)