Responsabilitatea unui vot într-o perioadă de instabilitate politică

Șase luni de instabilitate politică, patru desemnări pentru funcția de prim-ministru și o societate obligată să suporte consecințele incapacității clasei politice de a constitui un guvern cu autoritate deplină. Acestea sunt realitățile în raport cu care am decis să votez pentru învestirea noului Guvern, deși programul prezentat Parlamentului nu mi-a oferit toate garanțiile pe care le consider necesare pentru protejarea intereselor economice și sociale ale cetățenilor.

Am votat pentru că responsabilitatea politică nu poate fi exercitată exclusiv prin refuz, iar convingerile personale, oricât de întemeiate, trebuie uneori confruntate cu efectele pe care perpetuarea unei crize instituționale le produce asupra întregii societăți. Nu am acordat un vot de adeziune ideologică și nici nu am oferit un acord necondiționat unui Executiv ale cărui politici urmează să fie evaluate prin rezultatele lor. Am considerat însă că România nu își mai poate permite să transforme instabilitatea guvernamentală într-o stare permanentă, în care disputele dintre partide dobândesc prioritate asupra exercitării responsabilităților constituționale.

Programul de guvernare conține angajamente asupra cărora păstrez rezerve și întrebări legitime privind sustenabilitatea financiară, protecția veniturilor, echitatea fiscală și capacitatea administrației de a transpune obiectivele declarate în politici publice coerente. Aceste rezerve nu dispar prin exprimarea votului și nici nu mă obligă la solidaritate politică față de toate deciziile viitoare ale Guvernului.

Ceea ce consider însă profund contradictoriu este conduita unei formațiuni precum AUR, care și-a construit o parte însemnată a identității politice pe condamnarea USR, dar care, atunci când Parlamentul este chemat să decidă asupra învestirii Guvernului, ajunge să se situeze de aceeași parte a refuzului. AUR declară că reprezintă alternativa la sistemul politic pe care îl critică, însă alternativa presupune mai mult decât capacitatea de a contesta. Presupune maturitate instituțională, asumarea consecințelor propriilor opțiuni și disponibilitatea de a distinge între interesul electoral imediat și interesul național. Cum poate AUR să pretindă că se opune fundamental USR, atunci când, într-un moment decisiv pentru stabilitatea guvernamentală, cele două formațiuni aleg aceeași conduită parlamentară? Ce valoare mai are adversitatea ideologică proclamată în fața electoratului, dacă ea nu împiedică producerea aceluiași rezultat politic?

Nu este necesară existența unei alianțe formale pentru a observa convergența unor opțiuni parlamentare, este suficient să examinăm comportamentul politic și să constatăm că, dincolo de acuzațiile reciproce și de diferențele doctrinare invocate public, AUR și USR au ales să se opună învestirii aceluiași Guvern.

Desigur, fiecare formațiune are dreptul constituțional de a vota potrivit propriilor convingeri, dar exercitarea acestui drept nu exclude responsabilitatea de a explica electoratului efectele opțiunilor sale, mai ales atunci când respingerea unei soluții guvernamentale nu este însoțită de prezentarea unei alternative parlamentare viabile.
Opoziția este indispensabilă democrației, însă radicalizarea ei permanentă poate transforma dezacordul politic într-un instrument de conservare a crizei, iar atunci când interesul partidului ajunge să prevaleze asupra funcționării instituțiilor, retorica patriotică riscă să devină expresia unei contradicții între ceea ce se proclamă și ceea ce se produce efectiv prin vot.

Am votat pentru învestirea Guvernului din convingerea că prelungirea instabilității politice nu mai poate reprezenta o soluție pentru România și că, dincolo de diferențele doctrinare și de rezervele pe care le am față de programul de guvernare, există o responsabilitate superioară intereselor de partid, aceea de a asigura continuitatea instituțională și de a reda actului de guvernare stabilitatea de care depind viața economică, protecția socială și încrederea cetățenilor în instituțiile statului.

Acest vot nu înlătură diferențele de viziune politică și nici întrebările la care programul de guvernare nu a oferit răspunsuri pe deplin convingătoare, dar exprimă convingerea că interesul public trebuie să prevaleze asupra disputelor politice, iar responsabilitatea față de societate trebuie să rămână criteriul fundamental al oricărei decizii parlamentare.

Deputat neafiliat de Vaslui
Raisa Enachi
20 octombrie 2026