Marele actor Ernest Maftei s-a născut la 6 martie 1920, în localitatea băcăuană Prăjeşti, potrivit site-ului http://aarc.ro ("All About Romanian Cinema"), revistă online editată de Uniunea Cineaştilor din România.

A urmat şcoala normală din Bacău. Tatăl său dorea ca fiul lui să devină învăţător, dar Ernest a vrut să devină preot. Elev fiind, publică versuri în revista "Liliacul", împreună cu patru colegi, notează site-ul www.ziarulmetropolis.ro.

A absolvit Academia de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi, în 1944. După absolvire, a jucat doi ani la Iaşi în spectacole regizate de Victor Ion Popa, de la care a învăţat meserie. Mai târziu, urmează Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" (promoţia 1966).

Din 1949 până în 1952 joacă la Teatrul de Stat din Ploieşti, apoi ajunge în Bucureşti la Teatrul Tineretului. A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu, menţionează CineMagia - www.cinemagia.ro. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunţe pentru a nu se deconspira.

Foto: (c) AGERPRES FOTO ARHIVA

Un dosar de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial tulbură mult timp imaginea actorului. Povestea începe la 17 ani, când, elev fiind, Ernest Maftei se alătură tinerilor legionari. Este închis în lagărul de la Vaslui în 1938, cinci luni, pe timpul lui Armand Călinescu. Este deţinut politic în închisorile Galaţi, Jilava şi Văcăreşti. Judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară, este achitat de fiecare dată, precizează www.ziarulmetropolis.ro. La un moment dat fusese apărat de strălucitul avocat şi scriitor Ionel Teodoreanu. După război, în anii '50, devine şomer, este hărţuit politic, închis şi apoi eliberat. Zece ani din viaţă a stat prin puşcării. În 1989 a luptat la Hotelul "Intercontinental" din Bucureşti, apoi în 1990 a fost bătut crunt de mineri în Piaţa Universităţii.

Ernest Maftei se afirmă în cinematografie cu pelicula "Desfăşurarea" (regia Paul Călinescu, 1954). A urmat o carieră de excepţie, actorul însumând în palmaresul său multe filme. A devenit unul dintre monştrii sacri ai filmului românesc şi unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu şi alţi actori, a înfiinţat Uniunea Cineaştilor din România. A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie (1976), iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, "Diploma de recunoştinţă" pentru contribuţia la dezvoltarea artei şi culturii naţionale.

Sursa foto: (c) aarc.ro

Ernest Maftei in "Buzduganul cu trei peceţi" (1976)

A colaborat la realizarea emisiunii "Ferma", specializată pe teme din viaţa rurală şi agricultură, transmisă pe canalul TVR2. A refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant, considerând-o o producţie mediocră. A respins şi premiul "Cel mai bun român" pe anul 2005, deoarece între nominalizaţi se numărau personaje sumbre ale politicii şi pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru, arată CineMagia - www.cinemagia.ro.

În 1958 scrie piesa de teatru "Răzeşii lui Bogdan", an în care a avut loc şi premiera. În 1994 publică volumul de poezii "Autografe". În 1995 a devenit membru al Partidului "Pentru patrie", alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase şi suferise în închisori.

Figurează în "Enciclopedia epigramiştilor români" a lui Giuseppe Navarra cu epigrama "Înţelepciune", conform www.ziarulmetropolis.ro.

Filmografie: "Nepoţii gornistului" (1953), "Tudor" (1962), "Răscoala" (1965), "Neamul Şoimăreştilor" (1965), "Haiducii" (1966), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Săptămâna nebunilor" (1971), "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (1972), "Ultimul cartuş" (1973), "Departe de Tipperary" (1973), "Dincolo de nisipuri" (1974), "Fraţii Jderi" (1974), "Ştefan cel Mare - Vaslui 1475" (1975), "Zile fierbinţi" (1975), "Prin cenuşa imperiului" (1976), "Osânda" (1976), "Mere roşii" (1976), "Misterul lui Herodot" (1976), "Accident" (1977), "Toate pânzele sus" (serial tv, 1977) - ep. 10-11, "Iarba verde de acasă" (1977), "Pentru patrie" (1978), "Buzduganul cu trei peceţi" (1978), "Mihail, câine de circ" (1979), "Vlad Ţepeş" (1979), "Ultima noapte de dragoste" (1980), "Drumul oaselor" (1980), "Burebista" (1980), "Convoiul" (1981), "Cucerirea Angliei" (1982), "Amurgul fântânilor" (1983), "Cireşarii" (1984), "Căsătorie cu repetiţie" (1985), "Trenul vieţii" (1998), "Triunghiul morţii" (1999), "Modigliani" (2004), "Păcală se întoarce" (2006) etc.

A murit la 19 octombrie 2006, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)