Fostul fotbalist Silviu Lung s-a născut la 9 septembrie 1956, la Sânmiclăuş, judeţul Satu Mare, potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România - Volumul I (Ed. Aramis, Bucureşti, 2002).

Este maestru emerit al sportului, fost portar al echipei naţionale de fotbal a României şi al echipelor Universitatea Craiova şi Steaua Bucureşti. A debutat în fotbal la echipa Victoria Carei din Divizia C, în sezonul 1971-1972, jucând la această echipă până în 1974.

Transferat la Universitatea Craiova, a debutat în divizia A, la 28 august 1974, în meciul cu Politehnica Timişoara, încheiat cu victoria oltenilor cu 1-0.

A apărat poarta Universităţii timp de 14 sezoane (nu mai puţin de 182 de meciuri), până în 1988, când s-a transferat la Steaua Bucureşti. Cu această echipă a jucat finala Cupei Campionilor europeni în 1989, când echipa roş-albastră a fost învinsă de către formaţia italiană AC Milan cu scorul de 4-0.

A câştigat cinci cupe ale României, primele patru cu Universitatea Craiova, în 1977, 1978, 1981 şi 1983, învingând în finală, în ordine, pe Steaua, Olimpia Satu Mare şi de două ori pe Politehnica Timişoara. Ultima Cupă a României a câştigat-o alături de Steaua, în 1989, după o finală cu Dinamo, scor 1-0. Imediat după revoluţie a plecat în Spania, la CD Logrones, în prima ligă.

Echipa de fotbal Universitatea Craiova, câştigătoarea Cupei României în anul 1983.

Foto: (c)  CORNEL MOCANU/ AGERPRES FOTO/ARHIVA

În sezonul 1991-1992, revine la Craiova, dar la rivala Universităţii, Extensiv (ex-Electroputere), la care mai apără poarta doar trei ani. La final de carieră (1994), se întoarce la Universitatea, unde-şi face debutul ca antrenor secund.

În cei 20 de ani de carieră în prima ligă de fotbal, Silviu Lung a jucat în 418 meciuri. De asemenea, a jucat 56 de partide în cupele europene.

Echipa naţională de fotbal a României, înaintea meciului cu reprezentativa Angliei (0-0).

Foto: (c)  MIHAI ALEXE/ AGERPRES FOTO/ARHIVA

Portar recunoscut ca valoare şi în plan internaţional, Silviu Lung a evoluat în 77 de meciuri pentru naţionala României şi a făcut parte din lotul tricolor la turneul final al Campionatului European 1984 din Franţa şi la cel al Cupei Mondiale 1990, din Italia. S-a retras de la prima reprezentativă după "dezastrul" de la Kosice, potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România, unde naţionala României a fost învinsă în preliminariile Campionatului Mondial cu 5-2 de echipa Cehiei şi Slovaciei.

Meciul de fotbal România - Danemarca (scor 3-1), disputat pe stadionul ''Steaua'', contând pentru preliminariile Campionatului Mondial din Italia 1990; în imagine: echipa naţionala a României.

Foto: (c)  CORNEL MOCANU/AGERPRES FOTO/ARHIVA

În anul 1984, a fost declarat cel mai bun fotbalist din România, notează www.worldfootball.net.

În 2008, a primit Ordinul Meritul Sportiv, clasa a III-a din partea preşedintelui ţării, potrivit Monitorului Oficial al României.

Înalt de 1,94 m, s-a remarcat prin siguranţa intervenţiilor, curaj şi inspiraţie, ocupând în 1983 locul doi în clasamentul celor mai buni jucători ai ţării. Într-un clasament original al longevităţii în rândul tricolorilor ocupă tot locul secund, după Gheorghe Hagi, cu 14 ani, două luni şi 12 zile.

Foto: (c)  CORNEL MOCANU/ AGERPRES FOTO/ARHIVA

A fost antrenor principal, secund sau antrenor cu portarii, la Universitatea Craiova, FC Naţional Bucureşti, Minerul Motru, Pandurii Târgu Jiu, dar şi în străinătate, în Maroc sau în Japonia, la Nagoya Grampus Eight.

Este cetăţean de onoare al municipiului Craiova. Are doi fii, care l-au urmat în activitatea fotbalistică, tot ca portari: Tiberiu şi Silviu jr. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)