Medicul francez René Théophile Hyacinthe Laënnec, inventatorul stetoscopului, a propus utilizarea acestuia pentru verificarea modului de funcţionare al plămânilor, inimii şi ficatului, notează volumul "Mic dicţionar enciclopedic" (Ed. Enciclopedică, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 2005).

Laënnec s-a născut la 17 februarie 1781, în oraşul Quimper, în Bretania, Franţa, potrivit www.newadvent.org. A fost fiul unui avocat. Mama lui a murit când avea numai şase ani, astfel că a plecat să locuiască cu bunicul său, Abbé Laënnec. La vârsta de 12 ani a mers la Nantes, unde unchiul său, dr. Laënnec, profesa la facultatea de medicină a universităţii locale. René Laënnec a studiat cu succes şi a obţinut mai multe premii, a învăţat limbile engleză şi germană şi şi-a început studiile medicale sub îndrumarea unchiului său.

În anul 1800 a plecat la Paris, unde a obţinut primele premii în medicină şi în chirurgie la şcoala medicală a universităţii pariziene. A devenit elevul lui Jean-Nicolas Corvisart, marele medic al lui Napoleon, care a reintrodus în medicină metoda de diagnostic prin percuţia pieptului. Laënnec a studiat ideea acestuia de a asculta sunetele produse în piept şi, după 12 ani de studiu şi observaţie atentă, a pus bazele cunoaşterii moderne a bolilor toracice.

De asemenea, René Laënnec a inventat stetoscopul, folosirea iniţială a instrumentului medical fiind din dorinţa sa de a salva o tânără de şocul de a-i asculta direct pe piept bătăile inimii. Utilizând mai multe foi de hârtie rulate în formă de cilindru pentru a asculta pieptul unui pacient, el a observat că sunetele se aud amplificate şi mai clar.

În 1819, Laënnec publică un tratat pe acest subiect - "De l'auscultation médiate", cu deviza în limba greacă: "Cea mai importantă parte a unei arte este să poţi observa corect". Procedeul medical informa asupra mişcării respiratorii şi a bătăilor inimii, menţionează lucrarea "Istoria generală a ştiinţei", volumul III - Ştiinţa Contemporană (Secolul al XIX-lea), de la Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972. Pentru a nu aplica urechea pe pieptul bolnavului, Laënnec inventează stetoscopul care serveşte drept intermediar. Astfel, este creată auscultaţia mediată care este opusă auscultaţiei directe, practicată fără ezitare de mai mulţi medici contemporani. Laënnec se dedică studiului îndelungat al zgomotului respirator şi al anomaliilor lui. Antrenat de tema sa de studiu, Laënnec nu a recunoscut, însă, însemnătatea palpării medicale. A doua parte a tratatului lui Laënnec este rezervată studiului bolilor de plămâni şi de inimă; el insistă mai ales asupra ftiziei, pe care nu o crede contagioasă, dar a cărei victimă a fost chiar el însuşi. Descoperirea auscultaţiei a fost bine primită, deşi uneori cu anumite rezerve, de către medici reputaţi ai vremii, între care Berentz (Berlin), Nasse (Bonn), Soemmering (Frankfurt), Duncan (Edinburgh), Skoda (Viena). Lucrarea lui Laënnec a fost tradusă în limba engleză de J. Forbes (1834). În Franţa, Bertin şi Bouillard, Louis, Lerminier şi Andral au fost printre primii adepţi ai auscultaţiei.

Pe lângă auscultaţie, René Laënnec a făcut studii aplicate în patologie, în special asupra bolilor ficatului. A fost primul care a studiat hiatidele în mod exhaustiv şi lui i se datorează numele de ciroză hepatică. Ciroza alcoolică este adesea menţionată ca fiind "ciroza lui Laënnec". Din păcate, în timp ce studia cu asiduitate tuberculoza într-un moment în care contagierea acesteia era suspectată, René Laënnec a contractat boala şi a murit la numai 45 de ani.

René Laënnec a murit la Kerlouanec, la 13 august 1826. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)