Frontierele Imperiului Roman sau Limesul Roman reprezenta linia de graniţă a Imperiului Roman în cel mai avansat punct al său în secolul al II-lea d.Hr.

Întregul limes roman reprezenta o linie de circa 5.000 de km de la Atlantic, de pe coasta Marii Britanii, prin Europa până la Marea Neagră şi spre Marea Roşie, de-a lungul Africii de Nord pe coasta atlantică. Astfel se evidenţiază un exemplu extraordinar de organizare a unei zone militare şi ilustrează tehnici defensive şi strategii geopolitice ale Imperiului Roman.

Rămăşiţele Limesului Roman constituie, în prezent, vestigii de ziduri, de şanţuri, forturi, fortăreţe, turnuri de observare şi aşezări civile. Anumite elemente ale liniei de demarcaţie a graniţei Imperiului Roman au fost excavate, unele reconstruite şi altele distruse. Cele două secţiuni ale Limesului Roman din Germania acoperă o lungime de 550 de km de la nord-vestul ţării până la cursul Dunării în sud-est. Porţiunea de 118 km a Zidului lui Hadrian a fost construit în anul 122 d.Hr. în cel mai îndepărtat punct nordic al provinciei Britania. Zidul lui Antoninus Pius, linie fortificată de peste 60 de km, în centrul Scoţiei, a fost construit de împăratul Antoninus Pius începând cu anul 142 d.Hr. pentru a constitui un filtru de apărare împotriva triburilor barbare din nord. Este cea mai nordică porţiune a limesului roman, potrivit site-ului https://whc.unesco.org/.

Întreaga construcţie, cu rol de apărare a graniţelor Imperiului Roman, este constituită din trei secţiuni: Zidul lui Hadrian, Limesul Germano-Raetic şi Zidul lui Antoninus, această din urmă parte a sistemului de apărare al Imperiului Roman se află localizată în partea cea mai nord-vestică. Cele trei secţiuni configurau graniţele artificiale ale fostelor provincii romane Britania, Germania Superioară şi Raetia. Limesul reprezenta principalul element al zonei controlate militar de-a lungul nordului Britaniei. Zidul a fost suplimentat cu şanţuri şi valuri de pământ, forturi de sprijin, tabere de campare şi alte elemente specifice care acopereau o zonă amplă de la nord la sud, conectată printr-o reţea extinsă de drumuri. Limesul ilustrează un sistem coerent şi ambiţios de construcţii de apărare realizat de ingineri de-a lungul a numeroase generaţii, fiind exemplar pentru modalitatea de construcţie prin utilizarea de piatră fasonată şi prin folosirea adecvată a acesteia la diferitele forme de manifestare ale terenului pe care a fost amplasat.

Zidul lui Antoninus, construit de membrii a trei legiuni romane, reprezentând o forţă de muncă de circa 7.000 de oameni, a fost realizat în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161 d.Hr.) de-a lungul zonei centrale a Scoţiei, de la râul Forth la râul Clyde, conform site-ului https://www.antoninewall.org/. Lucrarea evidenţiază un înalt grad de pregătire în tehnicile de utilizare a construcţiilor din piatră şi a celor specifice de apărare. Potrivit cercetărilor arheologice, a fost abandonat, în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211 d.Hr.), când a fost întărit rolul Zidului lui Hadrian în ansamblul politicii Imperiului Roman, conform site-urilor https://whc.unesco.org/ şi https://www.worldhistory.org/. Chiar dacă au existat campanii de scurtă durată, desfăşurate în secolul al III-lea d. Hr., în timpul lui Septimiu Sever, dovezile arheologice indică faptul că Zidul lui Antoninus nu a mai fost reocupat sau reconsolidat de armata romană după 160 d.Hr. potrivit site-ului https://www.worldhistory.org/. Zidul lui Antoninus poartă, de asemenea, o bogată istorie post-romană, numeroase castele fiind construite de-a lungul liniei continue a zidului, paralel sau perpendicular, şi în timpul perioadei Revoluţiei Industriale. Perioada post-romană a zidului a primit o atenţie redusă din partea istoricilor şi arheologilor comparativ cu cei aproape 20 de ani ai perioadei de funcţionare a Zidului în timpul împăratului Antoninus Pius, drept graniţă a Britaniei Romane.

Rămăşiţele limesului roman constituie elemente semnificative ale istoriei Imperiului Roman în Europa, oferind, totodată, posibilitatea unor introspecţii asupra arhitecturii militare romane, a cunoştinţelor tehnice privind construcţiile în perioada antichităţii, precum şi în ce priveşte politicile de administrare a Imperiului până la marginile sale cele mai avansate. Reflectă sistemul complex de graniţă adaptat societăţilor din zona de nord-vest a Imperiului Roman, introducând pentru prima dată, laolaltă, instalaţii militare şi tipuri de aşezări civile, conectate printr-o reţea extinsă de suport. Frontierele nu funcţionau strict ca un sistem expres de apărare, ci permiteau deplasarea controlată şi permisă a grupurilor, atât unităţi militare, cât şi civili şi comercianţi. În acest fel, întreaga frontieră constituia o zonă care antrena valori culturale prin deplasarea soldaţilor şi a civililor reprezentând diferite naţiuni. Acest fenomen a generat schimbări şi dezvoltări în regiunile respective în ce priveşte formele de aşezare, organizarea spaţială şi proiectarea peisajului şi a arhitecturii. În prezent, frontierele reprezintă o parte evidentă a peisajului existent.

Atât Zidul lui Hadrian, cât şi zidul lui Antoninus poartă o inestimabilă valoare culturală, fiind o dovadă excepţională a proiectării puterii Imperiului Roman prin consolidarea frontierelor sale nord-vestice şi constituie, deopotrivă, o manifestare fizică a politicii Imperiului Roman. Reprezintă exemple extraordinare ale arhitecturii militare romane şi ale tehnicilor de construcţie, demonstrând varietatea şi nivelul de complexitate al civilizaţiei Imperiului Roman la topografia şi clima specifică precum şi la circumstanţele sociale, militare şi politice ale nord-vestului Imperiului Roman.

O treime din Zidul lui Antoninus este vizibil în prezent sub aspectul unor structuri asociate, o altă treime se află în zonă rurală însă nu este vizibilă, iar o altă parte se află sub zonele urbane.

Au avut loc, în mod special în secolul XX, lucrări de reconstrucţie şi reamenajare, ale unor elemente ale limesului roman, precum forturile sau turnurile de observare. Mare parte din limesul germano-raetic se află sub pământ, nefiind excavat. Componentele dezvăluite au fost conservate şi sunt amenajate, fiind protejată autenticitatea istorică, precum şi integritatea zonei în care se află. În ansamblu, ruinele Zidului lui Antoninus se află într-o stare bună, fiind derulate, de-a lungul anilor, lucrări de conservare şi consolidare pentru o bună înţelegere şi protecţie în acord cu specificul proprietăţii, fără a fi alterată autenticitatea întregului sit.

Pe plan internaţional, statele părţi au convenit asupra instituirii unui sistem integrat de administrare format din trei organisme care interacţionează şi cooperează strâns: Comitetul Interguvernamental, care supraveghează şi coordonează întreaga activitate de management a limesului roman pe plan internaţional; Grupul de Management ce reuneşte părţile responsabile cu gestionarea proprietăţii şi care furnizează mecanismul principal de cooperare privind bunele practici şi Grupul de la Bratislava - consiliu internaţional de consiliere format din experţi aparţinând statelor care au înscrise părţi sau deţin potenţiale segmente ale limesului roman în situl proprietate a Patrimoniului Mondial UNESCO.

La nivel naţional, fiecare parte statală protejează, prin intermediul legislaţiei şi al reglementărilor naţionale, părţile componente ale limesului roman. Toate părţile componente ale Zidului lui Hadrain sunt protejate prin Legea spaţiilor arheologice şi a monumentelor vechi (1979) şi prin Legea planificării urbane şi rurale (1990), precum şi cu ajutorul reglementărilor stipulate în Cadrul politicii de planificare naţională (2012) şi Ghidul de practică a planificării naţionale (2013). Autorităţile locale îşi aduc deopotrivă aportul prin politici publice specifice.

Părţi ale Zidului lui Hadrian sunt gestionate prin intermediul a opt organisme publice, însă mare parte a acestui segment al limesului se află în administrare privată. În Germania, patrimoniul cultural este protejat prin intermediul sistemelor juridice aplicabile la nivel federal, iar în 2003 a fost creată Comisia germană a limesului care gestionează coordonarea tuturor acţiunilor de protejare şi conservare la nivelul landurilor. Părţi semnificative ale limesului se află în administrare privată, însă tot mai multe părţi încep să fie parte a domeniului public. Zidul lui Antoninus este protejat prin reglementările juridice specifice incluse Legii spaţiilor arheologice şi monumentele vechi (1979), precum şi sub incidenţa reglementărilor adecvate în Scoţia şi a celor transpuse la nivel local. Mare parte a Zidului lui Antoninus se află în proprietate privată, unele secţiuni fiind în grija autorităţilor locale şi ale guvernului Scoţiei.

Din 1987, Frontierele Imperiului Roman fac parte din lista siturilor protejate ale Patrimoniul Mondial UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.limesdacicus.ro