Florica Ungur, una dintre cele mai îndrăgite interprete de muzică populară, cu o viaţă închinată artei populare româneşti şi păstrării identităţii naţionale, s-a născut în localitatea Fâşca, judeţul Bihor, la 8 iunie 1939.

A învăţat să cânte de la mama sa, şi a studiat folclorul şi canto la Şcoala Populară de Artă. "Eu am crescut cu folclorul, l-am simţit de când eram mică-mică, nu mergeam la şcoală încă, dar cântam cu mare simţire doine, trăgănate pe care le-am auzit de la ţăranii satului. După ce am ajuns profesoară şi culegeam cântece, plângeam când le ascultam. Aşa mă impresionau cântecele", declara Florica Ungur într-un interviu acordat Agerpres în iunie 2008.

A absolvit Universitatea din Bucureşti, secţia limbi clasice (latină şi greacă veche), şi a predat limba latină, îmbinând, în mod fericit, munca la catedră şi darul de a cânta, culegând totodată şi păstrând cu sfinţenie cântece ale rapsozilor. "O profesoară de latină care se ocupă de folclor vede în graiul bihorean moştenirea din limba latină a unor cuvinte. Precum infinitul lung. "Badea o zâs că n-a şide/ Că mai are-a merire". A merge, mergere. Pentru mine satisfacţia este dublă. Trebuie să ştii, să te ocupi şi să transmiţi aceste frumuseţi (...)", potrivit interpretei, conform sursei citate.

Florica Ungur a cules şi a interpretat melodii din folclorul bihorean, dar şi din alte colţuri ale ţării, reuşind să înregistreze peste 150 de melodii autentice, de mare valoare. Invitată la cele mai mari festivaluri din ţară şi din străinătate, a făcut cunoscută în lume valoarea şi frumuseţea cântecului popular românesc. Dintre melodiile sale amintim: "Bate vânt de la Oradea", ''Cine nu ştie ce-i doru'', ''De când îi badea pe vale'', ''Face-te-ai, grâule, bun!'', ''Dragostile şi doru'', ''Cine-o zîs întâi doina'', ''Dragu mi-i de neamu meu'', ''Drag mi-i danţu din bătrâni'', ''Măicuţă, când m-ai făcut'', ''Când eşti tânăr să iubeşti'', ''Codrule, face-te-ai nor!'', ''Hori-le-aş horile lin'', ''Mă mir de ce-am bătrânit'', ''Măi bădiţă, bade drag'', ''Mult mă-ntreabă inima'', ''Satu meu îi sat pe şes'', ''Toată lumea-mi zice rău'', ''Slobozi, Doamne, glasul meu'' şi multe altele.

Florica Ungur a ştiut să inspire aceeaşi dragoste pentru folclor şi elevilor săi, constituind grupuri vocale prezente la serbări, festivaluri sau concursuri.

Ca o încununare a muncii sale în domeniul artistic, a talentului său şi pentru neobosita promovare a autenticităţii folclorului românesc, a fost distinsă cu: diploma Academiei artelor tradiţionale de la Sibiu, Premiul Fundaţiei Culturale Ethnos "pentru întreaga activitate şi autenticitatea stilului de interpretare a cântecului popular bihorean", o serie de diplome de excelenţă, Ordinul ''Meritul Cultural'' clasa I în grad de Cavaler, diploma de excelenţă a emisiunii ''Tezaur folcloric'' şi diploma de excelenţă a TVR, la 50 de ani, pentru rolul avut în istoria televiziunii. La 19 decembrie 2008, a primit diploma ''Pro meritis'', pentru întreaga activitate.

S-a stins din viaţă la 4 august 2011, în urma unei boli incurabile.

Începând cu cea de-a XXXV-a ediţie a festivalului-concurs de interpretare a cântecului popular românesc ''Mândru-i cântecu-n Bihor'', desfăşurată în perioada 24-25 mai 2012, la Oradea, Premiul special al juriului pentru cântecul doinit (fără acompaniament) poartă numele interpretei Florica Ungur.

În colecţia-tezaur ''Mari interpreţi de folclor'', realizată de Marioara Murărescu şi lansată la 13 februarie 2014, unul dintre cele opt volume este consacrat Floricăi Ungur. În aprilie 2015, a fost lansată, la Oradea, cartea ''Florica Ungur - privighetoare a Bihorului'', de dr. Elis Râpeanu. Din 2014, o sală a Casei de cultură din Oradea îi poartă numele. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

(*Material alcătuit pe baza ştirilor AGERPRES)