Cu o eleganţă naturală, posedând o tehnică ireproşabilă şi având un talent creator neîntâlnit la niciun alt fotbalist până atunci, Franz Beckenbauer a apărut ca un virtuoz pentru fotbalul german, ce se baza prea mult pe factorul fizic, notează volumul "Campionii Secolului XX" (Editura Fundaţia Rompres, Bucureşti 2000).

Născut pe 11 septembrie 1945, la München, Beckenbauer debutează în 1958 ca mijlocaş defensiv la juniorii clubului Bayern din capitala Bavariei, unde până la urmă şi-a descoperit valenţele unice de fundaş central, potrivit www.ifhof.com. Mai târziu, în 1966, îl descoperim la Cupa Mondială din Anglia ca un jucător deja maturizat, în ciuda finalei ratate, după un meci contra englezilor (2-4).

În 1970, la Mondialul mexican, îl regăsim iarăşi pe acelaşi jucător cu fineţe şi subtilitate tehnică. Deşi avea umărul luxat, Beckenbauer luptă eroic, Germania pierzând în prelungiri cu 3-4, în memorabila semifinală cu Italia.

Consacrat definitiv ca libero şi căpitan al naţionalei Germaniei, "Kaiser Franz" câştigă cu Bayern München trei titluri consecutive în Bundesliga ('72, '73 şi '74) şi acelaşi număr de Cupe ale Campionilor Europeni ('74, '75 şi '76), precum şi Cupa Cupelor în 1967. În 1974, contribuie decisiv la câştigarea celui de-al doilea titlu mondial al Germaniei, chiar la München, în finala cu Olanda (2-1).

În 1977, Beckenbauer pleacă să cucerească America. Timp de patru ani a purtat culorile echipei Cosmos New York, alături de Pele, după care revine în ţara natală, unde a câştigat al cincilea titlu naţional, cu SV Hamburg (1982), retrăgându-se apoi.

A fost de două ori ales Fotbalistul European al Anului şi a jucat de 103 ori în echipa naţională a Republicii Federale Germania pentru care a marcat 14 goluri.

Doi ani mai târziu, devine selecţionerul Germaniei. Finalistă la Mondialul mexican din '86, echipa Germaniei, sub bagheta sa, cucereşte al treilea titlu mondial, în Italia, în 1990. Astfel, Kaiserul realizează un event istoric: învingător în Cupa Mondială ca jucător (1974) şi ca antrenor (1990). După o mică escală la Marseille (1991), se retrage definitiv la München, unde este instalat preşedinte la Bayern. Din 2009, este preşedinte de onoare al clubului, menţionează https://fcbayern.com.

În 1999, a fost votat al doilea, în urma lui Johan Cruijff, la alegerile pentru Jucătorul European al Secolului şi al treilea, în urma lui Pelé şi Johan Cruijff, la alegerile similare pentru Jucătorul Mondial al Secolului. Este considerat cel mai mare fotbalist german al tuturor timpurilor, precum şi unul dintre cei mai mari fotbalişti din lume din istorie, în general. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) www.fcbayern.com