Michael Cacoyannis a fost unul dintre cei mai proeminenţi regizori greco-ciprioţi ai secolului XX, un ambasador vital pentru cultura şi societatea cipriotă care a adus pentru prima oară filmul grec în atenţia lumii cinematografice internaţionale transpunând pe ecran spiritul şi temele tragediei antice.

Născut la 11 iunie 1921 în Limassol, Cipru, Michael Cacoyannis a fost fiul cel mare în familia Sir Panayiotis şi Lady Cacoyannis, potrivit site-ului Fundaţia Michael Cacoyannis, mcf.gr/en/biography. Guvernul Marii Britanii i-a conferit tatălui său titlul de cavaler în 1936 pentru servicii publice în Cipru.

Michael Cacoyannis a studiat dreptul la Londra şi a fost admis în Barou (Barrister-at-law) în 1943. În timp ce a lucrat pentru serviciul grecesc al "BBC World Service", mai întâi ca prezentator de ştiri şi apoi ca producător de programe culturale, a studiat, de asemenea, actoria la Central School of Dramatic Art din Londra şi regia la Old Vic School, unde s-a bucurat de o scurtă carieră pe scenă sub numele de Michael Yannis, înainte de a se orienta spre regie, potrivit www.idolnetworth.com.

După ce a întâmpinat dificultăţi în găsirea unui loc de regizor în industria cinematografică britanică, Cacoyannis s-a mutat în Grecia, în 1952, şi s-a stabilit la Atena.

Şi-a făcut debutul în regia de film cu comedia grecească "Windfall in Athens" (1953), care a fost nominalizată la Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1953. Următorul său film "Stella" (1955), a prezentat-o pe diva de altădată Melina Mercouri. Deşi filmul a stârnit mari controverse şi a fost respins de cercul de critici, a devenit un succes comercial şi în prezent se numără printre cele mai mari cinci filme greceşti, potrivit theculturetrip.com.

Drama "A Girl in Black" din 1956, la care a contribuit la regie şi scenariu, a rămas unul dintre primele filme greceşti care a obţinut recunoaşterea internaţională. A obţinut premiul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, alături de alte cinci filme, la cea de-a 14-a ediţie a premiilor Globul de Aur şi a fost nominalizat la Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1956. Au urmat multe alte filme ale lui Cacoyannis, printre care: "A Matter of Dignity" (1957), "Our Last Spring" (1960), "The Wastrel" (1961) şi "The Day the Fish Came Out" (1967).

Capodopera sa este, însă, un film dramatic britanico-grec, "Zorba the Greek" ("Alexis Zorbas"), apărut în 1964. A fost regizor, scenarist, dar şi producător al filmului, care s-a bazat pe romanul cu acelaşi titlu al celebrului scriitor Nikos Kazantzakis. A combinat în mod strălucit muzica ritmată a lui Mikis Theodorakis şi cinematografia alb-negru a lui Walter Lassally. Cacoyannis a reuşit să reunească o distribuţie de primă mână, cu Alan Bates, Lila Kedrova şi Irene Papas, dar Anthony Quinn a fost adevărata vedetă. Filmul a avut un succes fulminant nu numai în SUA, ci şi în întreaga lume, fiind înregistrat ca al 19-lea film cu cele mai mari încasări din 1964.

A primit şapte nominalizări la premiile Oscar (Cacoyannis a primit mominalizări pentru: cel mai bun regizor, cel mai bun film şi cel mai bun scenariu bazat pe un material dintr-un alt mediu) şi a câştigat trei premii Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, cea mai bună regie artistică (alb-negru) şi cea mai bună cinematografie (alb-negru). "Zorba the Greek" a câştigat, de asemenea, un premiu Grammy, cinci premii Globul de Aur şi patru premii BAFTA. Cacoyannis a regizat în 1983 spectacolul muzical de pe Broadway inspirat de acest film.

În 1962, a realizat "Electra", primul film din trilogia "tragediei greceşti" bazată pe piesa de teatru a lui Euripide cu acelaşi titlu. Filmul a intrat în acel an la Festivalul de Film de la Cannes şi a câştigat premiul pentru cea mai bună transpunere cinematografică. Filmul i-a adus lui Cacoyannis premiul pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Salonic şi a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină.

Cel de-al doilea film din această trilogie a fost drama, din 1971, "The Trojan Women", cu Katharine Hepburn şi Vanessa Redgrave. Hepburn a primit premiul pentru cea mai bună actriţă din partea "Kansas City Film Critics Circle Award".

Ultimul film din trilogie a fost "Iphigenia" din 1977, bazat pe legenda greacă a Ifigeniei. Filmul a primit premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de Film de la Salonic din 1977 şi premiul Belgian Femina din 1978, a fost nominalizat la Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1977, şi a primit o nominalizare la categoria "Cel mai bun film străin" la Premiile Oscar.

De-a lungul anilor, a lucrat cu unii dintre cei mai de succes şi mai renumiţi actori din industria cinematografică greacă, hollywoodiană şi europeană. A realizat 15 filme de lungmetraj. În 1975, a realizat documentarul "Attilas '74". Ultimul său film realizat a fost "The Cherry Orchard" (1999), inspirat de piesa "Vishnyovyy sad", a scriitorului rus Anton Cehov.

Pe lângă faptul că a fost un cineast de renume internaţional, a fost şi un regizor de teatru şi de operă renumit, care a realizat cu succes mai multe producţii de teatru aclamate de critici în SUA, Grecia, Franţa şi multe alte ţări europene. A publicat numeroase scenarii, a tradus în greacă piese shakespeariene, precum "Hamlet", "Coriolanus" şi "Antoniu şi Cleopatra", iar piesa lui Euripide "The Bacchae" în limba engleză. De asemenea, a scris versurile mai multor cântece greceşti bine cunoscute, care sunt apreciate până în prezent.

Iniţiativa lui Michael Cacoyannis a fost cea care a dus la noua şi spectaculoasa iluminare a Acropolei. A apelat la serviciile celebrului inginer francez Pierre Bideau pentru un studiu, iar după donaţii generoase din partea organizaţiei Prietenii Atenei, pe care a înfiinţat-o, proiectul a primit, ulterior, sprijin din partea Ministerului Culturii şi a oraşului Atena, iar până în 2004 noua iluminare a Acropolei a fost pusă în funcţiune.

În 2004, Cacoyannis a înfiinţat o fundaţie caritabilă în numele său, cu scopul de a sprijini, conserva şi promova artele teatrului şi cinematografiei.

Printre onorurile primite, se numără: Ordinul Phoenix de Aur (Grecia), Commandeur des Arts et des Lettres (Franţa), Marea Cruce/Ordinul Makarios al III-lea (Cipru) şi Marele Premiu Special al Americilor (Montreal), cel mai înalt premiu al Academiei Greceşti pentru servicii naţionale, Premiul pentru întreaga carieră la festivalurile de film de la Salonic, Ierusalim şi Cairo, precum şi cel acordat de către Institutul Elen American din Washington. A fost declarat cetăţean de onoare al oraşelor Dallas, Montpellier şi Limassol. De asemenea, a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa de către "Aristotelio University of Salonica", "Cyprus University", "Athens University" şi "Columbia College" (Chicago), potrivit theculturetrip.com.

La 25 iulie 2011, s-a stins din viaţă la Atena, la vârsta de 90 de ani. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: mcf.gr