Ortodoxe
Sf. Cuv. Mavra de pe Ceahlău; Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Monica

Greco-catolice
Sf. m. Pelaghia

Romano-catolice
Sf. Florian, m.


Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Muntele Ceahlău (sec. XVII-XVIII) este prăznuită în ziua de 4 mai.

Schimonahia Mavra s-a născut pe Valea Bistriței și, crescută în evlavie, a îmbrățișat de tânără viața monahală la Schitul Silvestru. După primirea schimei, s-a retras într-o chilie izolată, dedicându-se rugăciunii și ascezei, fiind însoțită mereu de o căprioară credincioasă.

În 'Poiana Maicilor', alături de ucenicele ei, a întemeiat o mică așezare pustnicească. Spre sfârșitul vieții, s-a retras la Ponoare, sub vârful Ceahlăului, unde, după ani de nevoință, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântată în 'Poiana Maicilor', iar moaștele ei au rămas tainic ascunse în acest loc sfânt.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura 'Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău'.


* Sfânta Muceniță Pelaghia a trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), în Tars, cetatea Ciliciei.

'În acea cetate era o fecioară cu numele Pelaghia, de neam bun și bogat, minunată la frumusețe, înțeleaptă și plină de frica lui Dumnezeu. Auzind ea de la creștini despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezând într-Însul, și și-a pus în minte să nu se însoțească cu nimeni din oamenii pământești cei muritori și stricăcioși, ci să se facă mireasa Mirelui Celui ceresc, Care este fără de moarte și nestricăcios, dorind foarte mult Sfântul Botez'. (Viețile Sfinților)

În taină l-a căutat pe episcopul locului, Clinon, care din cauza persecuțiilor dezlănțuite de împărat împotriva creștinilor se ascundea prin munți și prin pustietăți. În chip minunat a fost botezată de sfântul ierarh și s-a făgăduit lui Hristos spre slujire curată.

Sfânta Pelaghia era deosebit de frumoasă, o frumusețe care nu mai putea fi văzută la nicio femeie din jurul împăratului, iar fiul împăratului o voia de soție.

Întorcându-se acasă, Sfânta Pelaghia i-a spus mamei sale toate cele ce făcuse, cum a luat credința creștinească, botezându-se de episcopul creștinesc, iar aceasta l-a înștiințat pe cel care trebuia să îi fie soț, spunând 'Iată, logodnica ta s-a însoțit cu Dumnezeul cel ceresc!'. (Viețile Sfinților)

Acesta, cuprins de disperare, căci știa că nu mai este nicio nădejde de întoarcere a fecioarei, s-a sinucis.

Toată această întâmplare a speriat-o pe mama Sfintei Mucenițe, gândindu-se că împăratul o să se răzbune pe toată casa și pe tot neamul tinerei creștine. Astfel a dus-o pe Sfânta Pelaghia în fața împăratului, acuzând-o și susținând că ea și numai ea este vinovată și trebuie pedepsită.

Sfânta Pelaghia a fost judecată și a rămas neclintită în credință. Pentru aceasta a fost ucisă, căci pentru ea a fost încins un cuptor de aramă, în care sfânta muceniță a intrat singură, după ce s-a însemnat cu sfânta cruce, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu. (surse: https://doxologia.ro; vol. Viețile Sfinților) AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)