Nataţia reprezintă unul dintre cele mai diversificate sporturi olimpice, cuprinzând discipline care au, la rândul lor, mai multe probe: înotul, săriturile în apă, înotul sincron şi polo pe apă.

Înot

Înotul datează din Epoca de Piatră. În peşterile din Egipt au fost descoperite picturi vechi de mii de secole, care ilustrează omul preistoric înotând pentru a traversa râurile şi lacurile. Primele întreceri sportive, în stilul bras, au fost organizate la începutul secolului al XIX-lea de către britanici, potrivit www.cosr.ro.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

Această disciplină sportivă a fost prezentă la toate ediţiile plimpiadelor, stilul bras sau crawl (liber), iar din 1904 a fost adăugat şi stilul spate. În 1956, la Jocurile Olimpice de la Melbourne a fost introdus şi stilul fluture. De la Olimpiada din 1912 sunt incluse şi probele pentru femei.

La primele Jocuri Olimpice, probele de înot s-au disputat în ape deschise. La Paris, în 1900, sportivii au înotat în Sena. Regulile s-au conturat în 1908, Londra a găzduit prima competiţie de înot într-un bazin de 100 metri lungime. Primul bazin de 50 de metri, împărţit în culoare de înot, s-a folosit în 1924, iar blocstarturile au apărut abia în 1936. Întoarcerea în apă a fost dezvoltată în anii '50, iar ochelarii pentru bazin au fost permişi pentru prima oară în 1976.

Există patru stiluri de înot în competiţiile olimpice: liber (în principal caracterizat prin stilul crawl), spate, bras şi fluture. Toate cele patru stiluri sunt folosite şi în probele de mixt şi ştafetă mixt.

Cursele olimpice se dispută pe diferite distanţe, de la 50 de metri (o lungime de bazin), până la 1.500 de metri. Toate probele încep cu calificări, cei mai buni înotători confruntându-se pentru medaliile de aur, argint şi bronz în finale.

Probele sportive de nataţie la Jocurile Olimpice de vară 2020 se vor desfăşura între 24 iulie şi 1 august 2021 la Centrul Acvatic Olimpic din Tokyo, indică https://olympics.com. Cele două probe de maraton vor avea loc în aer liber la 4-5 august 2021 la Odaiba Marine Park. Cele 37 de probe sportive sunt împărţite între 18 probe feminine, 18 masculine şi unul de ştafetă mixt.

Clasamentul general pe medalii olimpice, la înot, este: 1. SUA (246 aur, 172 argint, 135 bronz - 553 total), 2. Australia (60, 64, 64 - 188), 3. fosta Republica Democrată Germană (38, 32, 22 - 92). Urmează Ungaria, Japonia, Ţările de Jos, Marea Britanie, Germania, China. România se află pe locul 21 cu trei medalii de aur, două de argint şi patru de bronz, 9 în total.

Topul medaliaţilor olimpici este dominat de americanii Michael Phelps, Mark Spitz şi Matthew Biondi. Şi la femei domină americancele: Jenny Thompson, Dara Torres şi Natalie Coughlin. Printre alţi înotători celebri se numără Johnny Weissmuller (SUA), Dawn Fraser (Australia), Ian Thorpe (Australia) şi Kristin Otto (RDG) şi Amy Van Dyken (SUA).

Din 1952, România a participat la înot la aproape la toate ediţiile JO, singurele absenţe fiind în 1964 şi 1976. Medaliile olimpice de aur pentru România au fost cucerite la Atena (2004), 200 m liber - Camelia Alina Potec, la Sydney (2000), 100 m spate şi 200 m spate - Diana Iuliana Mocanu.

Medaliile de argint au fost obţinute la Sydney (2000), 200 m mixt - Beatrice Nicoleta Câşlaru şi la Seul (1988), 400 m mixt - Noemi Lung.

Bronzul pentru România a fost cucerit la Atena (2004), la 200 m spate, de Răzvan Ionuţ Florea, la Sydney (2000), la 400 m mixt, de Beatrice Nicoleta Câşlaru, la Seul (1988), la 200 m mixt, de Noemi Lung şi la Los Angeles (1984), la 200 m spate, de Aneta Pătrăşcoiu.

La Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro (2016) cele mai multe medalii olimpice la înot le-au luat sportivii americani (16 aur, 8 argint, 9 bronz - 33 total), urmaţi de sportivii australieni (3, 4, 3 - 10) şi atleţii maghiari (3, 2, 2 - 7). Au mai obţinut medalii la înot Japonia, Ţările de Jos, Marea Britanie, China, Canada, Italia.

Printre înotătorii care au luat aurul olimpic la Londra, la masculin, se numără americanii Michael Phelps şi Ryan Murphy, australienii Kyle Chalmers şi Mack Horton, italianul Gregorio Paltrinieri etc. La feminin au luat aurul olimpic, printre altele, americancele Katie Ledecky, Maya DiRado şi Lilly King, unguroaica Katinka Hosszú, olandeza Sharon van Rouwendaal.

Înot sincron

Înotul sincron a fost inclus în programul olimpic de Jocurile Olimpice de vară din 1984 de la Los Angeles. La Jocurile Olimpice şi Campionatul Mondial bărbaţii nu pot participa, dar alte concursuri naţionale şi internaţionale permit şi concurenţi de sex masculin.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Disciplina se mai numeşte înot artistic şi este o formă de înot, balet şi gimnastică. Este cea mai tânără ramură a nataţiei, constând din înotători (solo, duete, trio, sau echipe), care efectuează o serie de mişcări sincronizate elaborate în apă, însoţite de muzică. Mişcările sunt executate într-o perfectă concordanţă cu muzica, astfel încât ambianţa se apropie de cea a spectacolului artistic.

În ultimii ani, rezultate de excepţie au obţinut sportivele din Federaţia Rusă, Japonia, SUA, Ţările de Jos, Franţa, Anglia şi Italia, care au prezentat compoziţii originale, executate la un înalt grad de măiestrie sportivă.

Probele sportive de înot sincron la Jocurile Olimpice de vară 2020 au loc în perioada 2-7 august 2021 la Centrul Acvatic Olimpic din Tokyo. Un total de 104 sportive sunt aşteptate să concureze la înot sincron pe echipe şi în duet.

În clasamentul general pe medalii olimpice la înot sincron conduce Rusia (10 aur - 10 total), urmată de SUA (5, 2, 2 - 9) şi Canada (3, 4, 1 - 8). Pe locurile următoare se află Japonia, Spania, China, Spania şi Franţa.

Cele mai multe medalii olimpice le are rusoaica Anastasia Davîdova (5, 0, 0 - 5), urmată de compatrioatele sale Anastasia Ermakova (4, 0, 0 - 4) şi Olga Bruşinika (3, 0, 0 - 3), dar şi de japonezele Miya Tachibana şi Miho Takeda (ambele 0, 4, 1 - 5).

La JO de la Rio de Janeiro, rusoaicele au luat două medalii de aur la înot sincron, iar chinezoaicele şi japonezele câte o medalie de argint şi una de bronz.

Sărituri în apă

Întrecerile de sărituri în apă s-au dezvoltat din gimnastică, mai întâi în Suedia şi Germania, în secolul al XVIII-lea, conform www.cosr.ro. Au fost incluse în programul Jocurilor Olimpice prima dată în 1904, la Jocurile Olimpice de la St. Louis (SUA), iar în 1908, la Londra, au fost introduse săriturile de la trambulină şi platformă. Din 1912, de la JO de la Stockholm, au fost acceptat oficial şi competiţiile feminine.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Există opt probe la sărituri în apă: platforma de 10 metri (masculin/feminin), trambulina de 3 metri (masculin/feminin), platforma de 10 metri sincron (masculin/feminin), trambulina de 3 metri sincron (masculin/feminin).

Probele sportive de sărituri în apă la Jocurile Olimpice de vară 2020 se vor desfăşura în perioada 25 iulie-7 august 2021 la Centrul Acvatic Olimpic din Tokyo. Vor fi câte patru probe sportive şi la categoria masculin şi la feminin: 3 metri trambulină, 3 metri trambulină sincron, 10 metri platformă, 10 metri platformă sincron.

Clasamentul general pe medalii olimpice, la sărituri în apă, este următorul: 1. SUA (49 aur, 44 argint, 45 bronz - 138 total), 2. China (40, 19, 10 - 69), 3. Suedia (6, 8, 7 - 21). Urmează Rusia, fosta URSS, Italia, Australia, Echipa Unificată a Germaniei, Germania şi fosta RDG.

În topul medaliilor conduce, la bărbaţi, americanul Greg Louganis (4, 1, 0 - 5), urmat de rusul Dmitri Sautin (2, 2, 4 - 8) şi italianul Klaus Dibiasi (3, 2, 0 - 5). La femei, domină sportivele din China: Jingjing Guo (4, 2, 0 - 6), Minxia Wu (4, 1, 1 - 6), Mingxia Fu (4, 1, 0 - 5).

România a fost reprezentată la întrecerile olimpice de sărituri în apă la JO din 1972, 1980, 1992, 1996, 2000, 2004 şi 2008, dar nu a reuşit să obţină vreo medalie.

La JO de la Rio de Janeiro 2016, la sărituri în apă, întrecerile au fost dominate de China (7 aur, 2 argint, un bronz - 10 total). Au urmat Marea Britanie (1, 1, 1 - 3) şi SUA (0, 2, 1 - 2).

Polo pe apă

Polo pe apă, sport nautic de echipă, a debutat la Jocurile Olimpice în 1900, la Paris. La ediţia din 1904 nu a fost inclus în calendarul competiţional olimpic, pentru ca ulterior să se regăsească permanent la ediţiile Jocurilor Olimpice.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

La început de secol XX, disciplina s-a dezvoltat diferit în cele două părţi ale Atlanticului, cu stiluri opuse în Europa şi America. În cele din urmă, a fost stabilit un set comun de reguli, care a coincis cu Jocurile Olimpice din 1920, desfăşurate la Antwerp, la care au participat 12 echipe. Proba feminină a fost inclusă la ediţia din 2000 de la Sydney.

Polo pe apă se dispută între două echipe formate din şapte jucători fiecare: şase jucători "de teren" şi un portar, pe banca de rezerve fiind încă şase jucători. Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis şi să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depăşească mijlocul bazinului. Se desfăşoară pe durata a patru reprize a câte opt minute fiecare. Lungimea bazinului este de 30 m pentru bărbaţi şi 25 m pentru femei, iar lăţimea de 20 m. Adâncimea apei este de cel puţin 1,8 m.

Competiţia de polo pe apă la Jocurile Olimpice de vară 2020 se va desfăşura în perioada 24 iulie-8 august 2021, la Tatsumi Water Polo Centre. Douăsprezece echipe vor concura în turneul masculin şi zece în turneul feminin.

Ungaria este forţa dominantă în polo, sportivii maghiari cucerind numeroase medalii de aur. În clasamentul general pe medalii olimpice, la masculin, Ungaria deţine primul loc (9 aur, 3 argint, 3 bronz - 15 total), fiind urmată de Marea Britanie (4 aur) şi fosta Iugoslavie (3 aur, 4 argint). Urmează Italia, fosta URSS, Germania, Croaţia, Spania, Franţa, Serbia. La feminin, primele sunt sportivele SUA (două aur, două argint, un bronz), urmate de cele italience (un aur şi un argint), cele australience (un aur, două bronz) şi de sportivele olandeze (un aur).

În 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki, România participă pentru prima dată cu o echipă de polo. Din 1952, reprezentativa României a participat la ediţiile JO din 1956, 1960, 1964, 1972, 1976, 1980, 1996 şi 2012, fără să cucerească vreo medalie.

La ediţia Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, turneul masculin de polo pe apă a fost adjudecat de Serbia, argintul a revenit echipei Croaţiei, iar Squadra Azzura a luat bronzul. La feminin a câştigat SUA, fiind urmată de Italia şi Rusia. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu Tatu, editor online: Adrian Dădârlat)