Cântăreţul Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, în Bucureşti. Din primele clase primare a făcut lecţii de pian sub îndrumarea mamei sale, precum şi un curs de vioară cu profesorul Glattauer, conform volumului ''Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu'' scrisă de George Sbârcea (Editura Viitorul Românesc, 1993).

Spectacol cu orchestra (anii '50 - placa fotografica).

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

Remarcând pasiunea lui pentru muzică, părinţii i-au angajat un profesor de chitară, aceasta fiind instrumentul său preferat la care se acompania, după cum mărturisea chiar Gică Petrescu în cartea amintită. În perioada în care era elev, a cântat într-un ansamblu şcolar, la chitară şi vocal, iar la vârsta de 15 ani a fost descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio.

Cantaretul Gica Petrescu la Festivalul Mamaia.

Foto: (c)  MIHAI ALEXE/ Arhiva istorică AGERPRES

După ce a absolvit Liceul ''Gheorghe Şincai'' din Bucureşti, a debutat, la 18 ani, într-o formaţie studenţească, la început cântând la baluri şi concerte de estradă. Primul contract propriu-zis în calitate de solist l-a avut la grădina restaurant ''Princiar'' de pe Şoseaua Kiseleff, unde cânta şi vestitul naist Fănică Luca, iar în vara anului 1933 a fost angajat ca solist vocal al restaurantului ''Lafayette'' de pe Calea Victoriei, conform site-ului https://teatrultanase.ro/.

 GICA PETRESCU - 1986

Foto: (c)  ARMAND ROSENTHAL/ Arhiva istorică AGERPRES

În anii '30 s-a afirmat profesional, cântând la Cazinoul din Sinaia, alături de orchestra ''Dinu Şerbănescu'', apoi la Radio, unde a cântat cu reputatul muzician Iulian Ghindă şi cu formaţia acestuia. Începând din 1936, a realizat înregistrări tot mai des la casa de discuri ''Odeon''. După numeroase turnee concertistice, au urmat angajamente la teatrele ''Alhambra'', ''Gioconda'' şi ''Boema'' (din 1940) sau la ''Savoy'', sub conducerea lui Ion Vasilescu, şi la ''Constantin Tănase'' (din 1944). A colaborat în acea perioadă cu unii dintre cei mai cunoscuţi compozitori: Ion Vasilescu, Elly Roman, Mişu Constantinescu, Petre Romea, G. Patrichi.

Cantaretul Gica Petrescu la Festivalul Cerbul de Aur din Brasov.

Foto: (c)  SORIN LUPSA/ Arhiva istorică AGERPRES

Mai târziu a debutat şi ca actor pe scena Teatrului Comic, realizând un turneu de 70 de zile prin ţară, cu spectacole precum: "Frate cu dracul" şi "Luna ştie, dar nu spune'', turneu care i-a adus un plus de popularitate. În 1946, cu cântecele "La margine de Bucureşti", "Suflet candriu de papugiu" şi "Costică, Costică" a reuşit să-l impresioneze pe marele violonist Yehudi Menuhin.
 

GICA PETRESCU - 1995

Foto: (c) MIHAI TAPLIGA/ Arhiva istorică AGERPRES

A cântat la cele mai celebre restaurante şi teatre de revistă ale Bucureştiului şi în faţa unor personalităţi precum regele Mihai sau Louis Armstrong. Pe lângă numeroasele turnee internaţionale întreprinse de-a lungul carierei, a deţinut un record în privinţa numărului de piese compuse şi interpretate (peste 1.500), înregistrate într-o impresionantă discografie, multe dintre ele devenind în timp şlagăre - piese preluate în repertoriul lor de mulţi interpreţi ai genului.

În 1960, a început să apară în emisiuni de televiziune, iar în anii următori a avut două turnee importante - unul de două luni la Paris, alături de actorii Stela Popescu şi Mircea Crişan, iar celălalt în Israel, alături de actorul Florin Piersic şi cântăreaţa Doina Badea. Şlagărele "Căsuţa noastră", "Uite-aşa aş vrea să mor" sau "Du-mă acasă măi, tramvai" au fost înregistrate la Electrecord între anii 1966 şi 1971.

Viaţa cântăreţului Gică Petrescu a constituit subiectul unui film, ''Muzica e viaţa mea'', singurul în care maestrul a jucat. Se numără printre puţinii interpreţi din lume a căror muzică a fost imprimată atât pe discuri pentru patefon, pentru pick-up, cât şi pe casete şi CD-uri.

Cu puţin înainte de a împlini 70 de ani, maestrul Gică Petrescu a jucat în spectacolul ''Nimic despre elefanţi'' pus în scenă la Teatrul ''Constantin Tănase'', unde l-a avut partener pe Nicu Constantin, acest show jucându-se doi ani consecutiv cu casa închisă, precizează site-ul https://teatrultanase.ro/. De altfel, Gică Petrescu este unul dintre marii artişti care au urcat, în numeroase spectacole, pe scena Teatrului "Constantin Tănase" - "Cer cuvântul!", "Revista 58", "Melodii... Melodii... Melodii...", "Un băiat iubeşte o fată", "Vitamina M... Muzica", "Bucureşti 500", "Colibri music-hall", "Cer cuvântul la diverse".

La 84 de ani, a semnat un contract de înregistrare a trei CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în cariera sa, care s-au vândut în zeci de mii de exemplare, fiecare.

În perioada 1982-1987, a participat în fiecare an la Festivalul ''Crizantema de aur'', de la Târgovişte.

Timp de 34 de ani a fost căsătorit cu Cezarina Moldoveanu, poetă şi scriitoare, care a contribuit la succesul său. După moartea soţiei sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susţină spectacole.

Printre şlagărele cântate de Gică Petrescu se numără: ''Fetiţe dulci ca-n Bucureşti'', ''Costică, Costică'', ''Ia mai toarnă un păhărel'', ''Uite-aşa aş vrea să mor'', ''Du-mă acasă, măi, tramvai'', ''Zi-i una mai săltăreaţă'', ''Cel mai frumos tangou'', ''Astăzi e ziua ta'', ''Să-mi cânţi cobzar'', ''Iubesc femeia'', ''Bucureştiul meu iubit'', cântece fredonate de generaţii întregi. Talentul său vocal şi componistic, vocaţia pentru un anumit gen al muzicii uşoare i-au conferit un statut aparte în muzica românească.

''A ştiut, ca puţini alţii, să prindă în tonuri sufletul neamului, ceea ce este, de altfel, rostul oricărui artist creator sau interpret'', remarca George Sbârcea în prefaţa volumului ''Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu''. ''Puţini au tălmăcit cu mai multă căldură şi dăruire cântecele şi romanţele 'Balada crucii de mesteacăn', 'La margine de Bucureşti', 'Pentru ochii tăi cei dragi', 'Cântă d-alea de-ale noastre', 'De ţi-ar spune poarta ta', 'Brezuţa', 'Cântă-mi, să uit dragostea', 'Cărăruie, du-mă iar....', 'Aş vrea iar anii tinereţii', ca de altfel atâtea tangouri, valsuri, romanţe ale compozitorilor de succes de la mijlocul veacului, între care Ionel Fernic, Alexandru Leon, Gherase Dendrino, Ion Vasilescu, Petre Andreescu, Nicolae Kirculescu, Florentin Delmar, Elly Roman, Henry Mălineanu, Claude Romano. Melodiile lor, în interpretarea lui Gică Petrescu, au avut darul de a ridica, în momente de cumpănă ale istoriei noastre, vălul sub care se ascunde frumuseţea şi bogăţia vieţii'', scria George Sbârcea în cartea amintită.

A primit numeroase premii şi distincţii de-a lungul timpului - Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) ''pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice''; Ordinul ''Meritul Cultural'' clasa a II-a (1968); Premiul discului - Electrecord (1968); ''Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III'' - Radiodifuziunea Română (2001); Life Time Award - MTV Romanian Music Awards (2004); Premiul special ''Cântecul e viaţa mea'' - Radiodifuziunea Română (2005).

La 5 mai 2003, i-a fost acordat Ordinul Naţional ''Steaua României'' în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică.

Decorarea de catre presedintele Ion Iliescu a canteretului Gica Petrescu, cu Ordinul national "Steaua Romaniei" in grad de Cavaler.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA/ Arhiva istorică AGERPRES

Artistul Gică Petrescu a murit la 18 iunie 2006 şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)